Doi baimareni cuceresc mapamondul
Atac... la succesTrupa pe care v-o prezentam astazi este "Atac": doi baimareni ambitiosi, care au depasit de mult pozitia "gata de atac" (canta de trei ani impreuna) si au trecut deja la ofensiva. Pe cat de timid pare Adi (20), cu aerul lui studios, si pe cat de fragila, Raluca (21), pe atat de incredibil este ce pot deveni acesti doi adolescenti pe scena. La concertele lor, tineretul danseaza dezlantuit, fetele fiind innebunite dupa Adi, iar baietii adulmecand in aer fantasme indraznete cu Raluca. Ce ii innebuneste in asa masura? Ritmurile etno-dance si techno-house ale muzicii lor, calitatea pieselor si, nu in cele din urma, prezenta scenica a celor doi. In plus, Adi (instrumente, voce) este un maestru al sintetizatorului, iar Raluca, pe cat e de firava, are o voce de diva supraponderala ce "sparge" tot.- A fost greu sa veniti din provincie si sa va impuneti in fata unor trupe care aveau avantajul de a se fi nascut in Capitala, acolo unde se petrece aproape totul in materie de muzica?
Adi: Noi n-am avut niciodata complexe provinciale. Suntem convinsi ca in fruntea topurilor se poate ajunge de oriunde. Si asa s-a si intamplat: am sosit in Bucuresti dupa ce ne castigasem deja faima.
Raluca: De altfel, stilul nostru e foarte personal. Originalitatea e un atu important.
- Care au fost argumentele cu care ati pornit la cucerirea publicului si a clasamentelor?
Raluca: Calitatea pieselor. Am investit in ele foarte multa munca, nimic nu e facut la intamplare.
Adi: Eu sunt foarte ambitios si am tras-o si pe Raluca dupa mine. De la inceput am fost convins ca o sa spargem bariera catre marele public, ca vom deveni cunoscuti. Raluca a facut patru ani de canto, e o premianta - a luat premii la toate festivalurile de muzica pop la care a participat -, iar eu am facut sase ani de vioara si acum sunt redactor muzical la Radio Romania Tineret si Actualitati. Deci, cred ca stim cu ce carti jucam.
Raluca: Publicul baimarean a fost - trebuie sa spunem asta - primul nostru judecator. Piesele au prins foarte bine acolo si, pentru ca am avut incredere in gusturile celor de la noi de-acasa, am pornit sa cucerim zona Ardealului si apoi ne-am"lasat" in jos, catre Bucuresti. Daca am trecut de exigenta ardelenilor, mult mai "clasici" si sobri din fire, nu se putea sa nu-i cucerim si pe bucuresteni. I-am "luat" si pe ei. Si-apoi, de-acolo, in toata tara!...
- Cum de v-a venit ideea aceasta nastrusnica, cu melodia "Am cravata mea"?
Raluca: Impresarul nostru, d-l Paul Nanca, a avut ideea sa facem o parodie dupa cantecul pionieresc "Am cravata mea".
Adi: O parodie... si cand te gandesti ce mandri eram cand ne faceau pionieri. Noi am apucat sa purtam cravata, sa stiti... dar piesa nu e, evident, o nostalgie dupa comunism, asa cum spun cei ce nu sesizeaza fina ironie. Adevaratii nostalgici dupa comunism se manifesta altfel - stim cu totii prea bine cum.
- Cantecelul acesta v-a adus, pana la urma, o mare bucurie.
Adi: Cu acest "cantecel pionieresc" am fost alesi pentru a ilustra coloana sonora a unui film francez, "Code inconnu", ce va avea premiera in luna iunie, la Paris. Producatorii au considerat-o ilustrativa atat pentru sonoritatile actuale, foarte dinamice, in ritmul filmului, cat si pentru mesajul underground ironic al textului si al rostirii in grai maramuresean, astfel incat va ilustra si materialele promotionale ale productiei cinematografice.
Raluca: Aceasta este una dintre cele mai mari realizari ale noastre, alaturi de aparitia pe postul international de televiziune Mcm si participarea la Festivalul de la Mamaia, anul trecut. Desigur, alte repere importante in palmaresul nostru sunt si videoclipurile realizate cu melodiile noastre de succes, care au fost difuzate pe toate posturile romanesti deteleviziune. Hiturile "Turai", "Pui de morosan", "Gata de atac" si acum "Am cravata mea" sunt difuzate peste tot in tara, dar si la posturi de radio din alte tari (Japonia, Franta, Canada, Germania). Desi e un lucru negativ, pentru noi e un semnal pozitiv si faptul ca suntem piratati "in draci". Pe Internet, la capitolul "pirati", suntem totdeauna in topuri, ca si pe tarabele cu casete audio, unde au aparut tot felul de compilatii pirat cu melodiile noastre, ceea ce inseamna ca lumea ne place si ne cere.
Adi: Cu toate aceste atuuri, acum suntem mult mai siguri pe noi. Si suntem convinsi ca vom avea inca multe, multe de spus, in muzica techno-dance din Romania. Pregatim acum mai multe surprize pentru publicul nostru. Vom edita un nou album cu care, suntem siguri, vom avea succes si care va cuprinde un hit de vara.
Adi: De trei ani de cand ne-am apucat de... Atac, am dobandit si un extraordinar simt practic. Trebuie sa ai si simtul acesta in muzica, sa simti ce prinde, ce este comercial.
- Cum v-ati intalnit voi doi, de fapt?
Raluca: In Baia Mare, la un festival al berii, in 1997. Eu cantam singura, Adi canta cu altcineva, dar... "ne-am vazut, ne-am placut, ne-am luat".
- Ce-ati facut cu primii bani pe care i-ati castigat cantand impreuna?
Adi: I-am strans si eu mi-am luat o masina, iar Raluca - un televizor si un Cd-player. Reusim sa castigam destul de bine din concerte, din inregistrari, ca sa traim decent.
- Daca ati avea acces la Palatul Victoria si ati putea sa-i trageti de maneca pe guvernanti, ce le-ati cere?
Raluca: Protectie sociala pentru tineri. Lumea are foarte putini bani la ora actuala, puterea de cumparare la noi e foarte scazuta si unui fan de-al nostru ii e foarte greu sa-si cumpere o caseta si un Cd sau sa vina din Baia Mare la un concert in Bucuresti. Sa ajute copiii, tinerii care au aptitudini deosebite, pentru ca toti cei dotati intelectual si foarte bine pregatiti vor sa plece afara.
Adi: Si noi vrem sa plecam afara. Acum, cu francezii, am avut prima ocazie. Si sunt convins ca vor mai fi! Nu ne tenteaza sa ramanem definitiv acolo, ci doar sa stam o perioada, sa capatam experienta si un oarecare "cheag", dupa care sa ne intoarcem.
- Voi va simtiti pui de moroseni?
Raluca: Da, sigur, mai ales cand suntem in Bucuresti. Suntem calmi, in general, dar si cand ne enervam, o facem foarte tare. Suntem mai sufletisti, mai deschisi - fata de bucurestenii care sunt mai "cu doua fete" - si sarim in ajutorul celor care au nevoie.
- Va place sa faceti ceva anume in afara de muzica?
Raluca: Mi-ar placea sa am un caine, dar nu am destul timp ca sa stau cu el, nu stiu ce-ar face cand as fi plecata in turnee. Imi plac animalele foarte mult, imi plac ursuletii de plus, am o intreaga colectie acasa, imi place sa citesc foarte mult si sa ma plimb prin locurile noastre de suflet, de-acasa, sa stau si sa privesc peisajul.
Adi: Imi place sa joc baschet, imi plac sporturile, in general, ma pasioneaza calculatoarele.
- Ce va vedeti facand peste treizeci de ani, de exemplu?
Adi: Voi avea propria mea afacere, tot in universul muzicii, se-ntelege: voi fi producator muzical - asta imi doresc - munca din care imi voi asigura existenta si a mea, si a copiilor mei, ba chiar si a nepotilor, la varsta aceea.
Raluca: Mi-ar placea sa am un studio al meu, sa fiu specialista in mixaje, dar va trebui sa invat mult. Acum ma gandesc ca la 51 de ani o sa fiu o femeie batrana. O sa am riduri, dar probabil atunci o sa gandesc despre mine ca sunt inca tanara. Voi fi, cu siguranta, mamica, poate chiar bunica, voi avea casa mea, cu rostul meu. Corina Pavel
Fotografii: Fundatia Culturala "Phoenix"
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
