Monologuri Cu Scriitori
Marius Ghica
Toamna pe malul Dunarii
Foarte tarziu i-am inteles pe prietenii mei din Franta, care, locuind in Paris, isi doreau mai toti sa aiba o casa prin Normandia sau in sudul insorit si scaldat de apele Mediteranei, ori spre Grenoble, la poalele Alpilor, sau macar in suburbiile pariziene. Dar sa fie o casa, un loc al lor, necomunizat, neuniformizat: nu bloc, nu un apartament intr-un imobil, fie el asezat intr-un arondisment de invidiat, in Cartierul Latin, prin preajma Sorbonei, a Catedralei Ntre-Dame, ori undeva langa Turnul Eiffel, pe malurile Senei. O casa, o curte, o gradina, o livada, sau un spatiu verde macar, ceva iarba, al carei verde sa te faca sa uiti de betonul, otelul, sticla si poluarea aglomerarii pariziene.
I-am inteles mai tarziu pe prietenii mei parizieni. Desi eu nu locuiesc la Paris, ci la Craiova, deslusesc si resimt si eu, acum, dorinta arzatoare a prietenilor de acolo si a unora de aici. Iar eu nu stau nici macar pe malurile Dambovitei, ci intr-un bloc din Craiova, de pe Calea Bucuresti, unde ma culc si ma trezesc in sunetul sacadat al rotilor de tramvai, si asta cand nu sunt martorul odiosului spectacol vizual, sonor si olfactiv al traficului de masini din fata blocului, situat pe magistrala care leaga Bucurestiul de Timisoara. Sa nu va mai spun ca, dupa cutremurul din "77, pe aceasta artera principala a Craiovei, frumoasele dar cutremuratele case de odinioara au fost demolate, iar in locul lor s-au construit... blocuri, dupa tipicul arhitectonic stiut. Bloc langa bloc, fara nici un spatiu verde sau de alta culoare, asa incat fiul meu cel mic, Mihai, trebuie sa joace fotbal printre masini, in putinul loc ramas in parcarea dintre blocuri. Ce sa mai vorbim de iarba, de copaci, de aer curat, de vreo apa curgatoare...
Intamplarea, ea, care este pricina atator evenimente, uneori foarte placute, ne-a venit in ajutor. Un bun prieten de-al nostru, adus si el de acelasi norocos hazard prin partile locului, s-a legat sufleteste de localitatea Cetate, de pe malul Dunarii. Acolo unde, acum aproape o suta de ani, un mare boier, Barbu Druga, construise un prosper port la Dunare. Veneau in port, sa cumpere cereale, negustori din mai toata Europa. Atentie, gospodari si mai ales politicieni romani de azi! Asadar, nu ne duceam noi la neamt sau la austriac, ci veneau ei la noi, cu slepurile, sa ne cumpere graul, porumbul, secara, floarea-soarelui, pe care acum am ajuns sa le importam noi de la vecinii nostri.
Mangaiati de soare si de apele Dunarii, binecuvantati de teii si plopii de pe maluri ori rasfatati de rasaritul si apusul soarelui, care niciodata nu sunt identice - si, oricum, niciodata ceea ce se vede pe cer nu se reflecta intocmai in apele, aci linistite, aci involburate ale Dunarii - ne refugiem si noi, cum putem, departe de nebunia Bucurestiului ori a Craiovei. Si asta nu putea fi decat aproape de locul unde, la Maglavit, s-a aratat Domnul ciobanului Petrache Lupu, aflat cu oile la pastorit, atunci cand i s-a revelat Mosul, cum il numea el. Minune si minuni! Localitatea Cetate nu este departe nici de Calafat, unde mi-am petrecut sapte ani frumosi ai tineretii mele, fiind repartizat, la inceputul anilor "80, ca profesor de franceza la Scoala nr. 1. Pe atunci stateam la coada la lapte, pentru Bogdan, fiul meu cel mare, scriam la "Facerea poemului", traduceam din Paul Val?ry, si asta mai ales toamna, dupa ce ma intorceam cu elevii de la "practica agricola", unde invatam sa culegem roadele pamantului, bogat, dar nelucrat de taranul roman, care fusese mutat, intre timp, la oras. Bunul hazard a facut sa ma intorc iarasi, acum, prin aceste locuri binecuvantate.
Duminica, la Cetate, e targ, targ adevarat, ca odinioara. Poti cumpara, in targul de la Cetate, aproape orice. Carne proaspata, de porc, de vitel, de oaie, legume, fructe, smantana, lapte proaspat, nepasteurizat, branza, oua, vite, carute sau care, imbracaminte - haine noi, nu "second-hand" - tenisi, bocanci de piele, vite, porci, oi, capre, miei, hamuri, tapine, curse de soareci ori de sobolani, mirodenii de la negustorii "privatizati" ai Cetatii, tigari, cafea, sau lemne de construit, cuie, unelte de zidarit, covoare tesute, miere, piei de la animalele sacrificate... Si daca e targ, te poti targui. Desi preturile la care incepi sa te tocmesti sunt de nimic. Cel putin pentru bucate... Munceste taranul, cel care a mai ramas pe la sat, munceste un an intreg si isi vinde roadele pe mai nimic. Bunaoara, un tap, frumusete de tap, il poti cumpara cu doua sute de mii de lei. La fel, o capra. Cu o suta de dolari - salariul unui bugetar mai norocos, gandim noi, cei de la Bucuresti sau de la Craiova - poti deveni proprietarul unei mici turme de capre. O mica avere, daca vrei sa le pastoresti cu adevarat...
Lehamite fiindu-mi, nu doar de ifosele dambovitene ale politichiei si actualei "boierimi" bucurestene, ci si de "negustorimea" noua de pe malurile Jiului, corupta, nu toata, fireste, lenesa si la fel de rosie ca odinioara, caut sa fug cat mai des cu putinta la Cetate, impreuna cu prietenii mei, cu Mircea, cu Dinu si cu fiul meu Mihai, care vreau sa devina cu adevarat un Cetatean, sa invete taina linistii, a bunului-simt, a ragazului de dupa munca, in preajma vesniciei Dunarii, acolo unde poti intalni si gospodari harnici, curati, simpli si muncitori - oameni adevarati cu care poti bea un pahar de zaibar, toamna, la Cetate, vegheati de ingerul balcanic pe care il va inalta, curand, sculptorul Mihai Buculei.
Curriculum Vitae
Marius Ghica s-a nascut pe 26 octombrie 1954 in Bailesti, Dolj.
Este conf. univ. dr. la Catedra de Limbi Romanice a Facultatii de Litere si Istorie din Craiova.
A tradus din Paul Valery, Jacques Derrida, Henri Michaux, Saint John Perse, Cioran.
Carte
Selectia "Formula As"
Oricat ar indica statisticile diminuarea interesului pentru carti, mai suntem, slava Domnului, destui cititori pasionati in Romania. Problema noastra, un adevarat chin, este ca noutatile editoriale exceptionale vin intr-un ritm la care tot mai anemica putere de cumparare nu poate tine pasul si suntem pusi in situatia, nu usoara, de a opta intre mai multe oferte la fel de atragatoare. Pentru saptamana aceasta va fac doua sugestii:
Monica Lovinescu, "La apa Vavilonului", memorialistica, Editura "Humanitas", 280 pag. Identificata cu vocea "Europei libere" - ce aducea in casele noastre, in vremea de minciuna oficializata, adevarul despre practicile totalitarismului comunist si despre istoria si cultura romaneasca - Monica Lovinescu a fost pana in decembrie 1989 cea mai ascultata, si la propriu si la figurat, personalitate in tara. Pe cat de iubita de "simplii cetateni", a caror constiinta liber exprimata devenise, pe atat era de urata de regim si de organele lui de represiune care, dupa ce i-au asasinat mama pentru a o santaja sa renunte la lupta pentru adevar, au atentat si asupra vietii ei. Tot fara sa o poata reduce la tacere. Un astfel de personaj moral si o asemenea existenta dramatica nu se intalnesc prea des. In plus, pe langa valoarea documentara si umana, memoriile Monicai Lovinescu au si o certa valoare literara, fiind scrise cu mana de maestru. Ea nu are narcisismul autorilor de jurnale, mistificarea de sine a acestora si isi foloseste insemnarile zilnice din tinerete (din care citeaza putin) doar pentru a-si improspata memoria si a privi din perspectiva de acum intamplarile traite. Avandu-si in vedere cititorii si ceea ce i-ar putea interesa pe ei, Monica Lovinescu vorbeste mai putin despre sine si mai mult despre oamenii de notorietate, in special scriitori si artisti, pe care i-a cunoscut si carora le face exceptionale portrete in miscare, recreeaza decorul, atmosfera, dialogurile unor crampeie de viata cu o semnificatie ce depaseste intotdeauna particularul. Nu e locul aici sa intru in amanunte. Si v-as strica si curiozitatea de a le descoperi singuri.
Ecaterina Radoi, "Viata Regelui Mihai I", biografie, Editura "Masina de scris", 224 pag. Autoarea s-a documentat atent din toate sursele existente (bibliografia anexata o dovedeste) si a reconstituit, fara sa romanteze, dar nici arid, viata de pana in acest moment a Regelui Mihai, ponderea avand-o in volum perioada cuprinsa intre 25 octombrie 1921 si 30 decembrie 1947. Pe scheletul evenimentelor istorice, existenta de zi cu zi a copilului si a adolescentului regal e refacuta din amanunte extrase din marturii creditabile (una dintre ele fiind chiar spusele Majestatii Sale din volumele de convorbiri cu Mircea Ciobanu si din interviurile acordate). O existenta dominata de suferinta caci, de la o varsta frageda, Mihai e folosit in jocul politic, fara a avea dreptul la bucuriile si libertatile copilariei, e nevoit sa suporte despartirea de iubita sa mama, Elena, personalitatea dificila a tatalui, Carol al Ii-lea, si umilinta relatiei acestuia cu Elena Lupescu, cenzurarea oricarei opinii si initiative, singuratatea aurita. Fara sa se departeze de documente, Ecaterina Radoi reuseste, din chiar acumularea detaliata a faptelor, sa alcatuiasca psihologii complexe, fara sa-si judece explicit personajele, lasand cititorul sa o faca.
Adriana Bittel
Opera
Eveniment muzical la Iasi
O montare cu opera "Mefistofele" de Arrigo Boito este un act temerar. Daca voci bune, in special una de bas dramatic pentru rolul principal, s-ar mai gasi, daca o orchestra buna exista in orice teatru care se respecta, daca un "chorus misticus" conform subiectului exista, greu de gasit sunt... fondurile. Iata insa ca Opera Nationala din Iasi s-a incumetat sa aseze pe afisul liric al acestei toamne premiera cu "Mefistolele", surmontand toate greutatile. Pentru noi, romanii, aceasta opera are o semnificatie deosebita fiindca legendarul cantaret George Niculescu-Basu a realizat creatii memorabile in rolul Mefistofele la Opera din Milano in 1919, la Cairo in 1920, la Lisabona in 1921, iar in 1922 a sustinut 32 de reprezentatii la proaspat infiintata Opera Romana, nascuta din Societatea Lirica Romana Opera. E inca o dovada a sincronizarii noastre cu cultura apuseana, o dovada ca, pe plan cultural, barierele nu sunt decat imaginare.
Montarea de la Iasi beneficiaza de o distributie aleasa: Mioara Cortez - in rolurile Margareta si Elena, George Solovastru si Cristian Waks - in rolul Mefistolele, Ionel Arghire - in Faust, corul de copii "Angeli" sub bagheta dirijorului Leonard Dumitriu. Regia ii apartine Andei Tabacaru-Hogea, coregrafia lui Gheorghe Stanciu, iar scenografia si costumele lui Catalin Ionescu-Arbore, care face risipa de imaginatie, stabilind... performante: 200 de costume unicat!
Fara nici un fel de indoiala, spectacolul de la Opera Nationala din Iasi este un eveniment al intregii noastre vieti muzicale.
Claudiu Ionescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
