Un leac pe gratis, pentru a fi fericiti:
Rasul
Aproape fiecare fiinta umana petrece cateva sute de ore din viata facand o actiune putin stranie: isi da capul pe spate, se inroseste la fata si scoate niste sunete nearticulate, intr-un fel de cascada. Intreg corpul se scutura, un zambet larg ii schimba total fizionomia, ochii ii stralucesc, iar pe obraz ii apar uneori siroaie de lacrimi... Cu cat se produce mai des acest fenomen, cu atat omul este mai sanatos si mai fericit, iar lucrurile ii merg din plin. Regele buclucas, Rasul, este foarte generos cu "supusii" sai. El ii fereste de boli, atrage magnetic prietenii in jurul lor, ii lasa stupefiati pe dusmani, indeparteaza instantaneu suferinta, recheama tineretea si, la nevoie, prelungeste la nesfarsit si fericita copilarie.
S-a dovedit ca rasul poate anula fara gres cea mai... serioasa boala. Ati auzit de americanul care s-a vindecat de cancer in cateva luni, uitandu-se la Fratii Max si la alti comici vestiti ai ecranului, razand? Medicii spun (si pentru ca au cazuri concrete nu ii putem contrazice) ca rasul este un anestezic teribil, indepartand pe moment cea mai cumplita durere, de la cea de masele pana la cele din timpul nasterii. O sa-mi spuneti: decat sa ne povestesti cum au scapat de durerile de dinti cu rasul, mai bine ne-ai spune cum i-au convins sa rada daca-i durea chiar asa de tare! De ce nu ma lasati sa continuu? Despre asta si despre multe altele voiam sa va povestesc in acest articol:
Rasul ingrasa?
Era firesc sa incep cu aceasta intrebare, nu-i asa? Ei bine, bucurati-va: nu, nu ingrasa! O data pentru ca, poate n-o sa va vina sa credeti, dar rasul arde calorii din belsug. Este si firesc, la cat se contracta abdomenul si aproape toate celelalte grupe musculare atunci cand radem. A doua oara, pentru ca pe masura ce radem mai mult, cu atat suntem mai putin stresati. Or, se stie ca majoritatea celor care mananca mult o fac din cauza stresului si pentru ca nu gasesc alta placere la indemana. Atunci cand mancam mult, mai ales dulciuri, este eliberata in corp asa-numita substanta a fericirii sau, mai degraba, a multumirii: serotonina. Cand radem, se produce acelasi lucru, ba inca alaturi de serotonina mai sunt eliberate si alte substante euforizante, care ne imbata cu senzatii placute. Si atunci, cui ii mai arde de mancare?
Psihologii au spus de acum 20 de ani un lucru intelept, pe care il repeta de atunci neincetat, pentru cine vrea sa auda: cura de slabire nu are eficienta la mai mult de 50% din cazuri, pentru ca este neglijat raportul placere-suferinta. Si pentru informatia aceasta ar trebui sa mi se dea premiul special la Clubul dietelor de slabit (adresa la care sa mi se poata trimite premiul special este bine cunoscuta redactiei). S-a demonstrat ca mancatul confera o senzatie de placere, de satisfactie, de securitate. Reducerea fortata a mancarii va produce - trebuie sa recunoastem - o suferinta pe care cautam prin tot felul de siretlicuri sa o pacalim. Ei bine, razand des si sanatos, nu pacalim aceasta suferinta, ci o invingem de-a dreptul!
Rasul si relaxarea
S-a observat ca oamenii relaxati au in general un simt al umorului mult mai dezvoltat, rad mult mai des si au un ras foarte placut. Si invers: dupa ce radem, la cateva minute (10-20), apare o decontractare ampla, atat musculara, cat si psihica, o stare de destindere euforica.
Rasul este o manifestare spontana, scapa total controlului voluntar, de aceea eforturile incrancenate de a rade duc adesea la cea mai jalnica forma de plans: rasul fortat. Invers este insa mai usor: relaxati-va, destindeti-va abdomenul, apoi muschii fetei (o sa vedeti ca, pe masura ce va destindeti muschii fetei, expresia vi se transforma intr-un zambet), apoi pe cei ai gatului si respirati adanc. Asa! Inca o data: respirati adanc! Aveti cu 50% mai multe sanse acum sa sesizati latura comica a situatiei si sa radeti.
Simtul umorului poate fi amplificat?
Cum sa nu?! Pai daca nu putea fi amplificat, credeti ca mai scriam articolul, numai asa, ca sa va fac pofta? Cel mai eficient truc (de fapt, ca sa elucideze acest "truc" au muncit din greu psihologii, psihanalistii si psihiatrii): cautati-va un anturaj cu simtul umorului! Presiunea de conformare in aceasta directie este enorma. Ca sa va convingeti de acest lucru, duceti-va la o comedie de buna calitate si nimeriti intr-o sala unde printr-o conjunctura cei prezenti nu au simtul umorului. Eu si prietenii mei am patit de cateva ori acest lucru, iar rezultatul a fost ingrozitor: am ras la mai putin de jumatate din capacitate. De ce? Pe cai tainice suntem conditionati de reactia celor din jur? Dar, ca sa va spun sincer, am gasit si solutia - extraordinar de simpla. Am un prieten cu un ras plin, molipsitor. De cate ori pot, il iau cu mine la cinema. O data ce a inceput sa rada in hohote, se produce un fenomen extraordinar: cei din jur incep ei sa se conformeze. Intai rad de rasul lui, apoi incep sa sesizeze comedia si "sa-si dea drumul". Interesant este ca intai rad cei din jurul lui, apoi din ce in ce mai multi, ca atunci cand se propaga un val. Pe la jumatatea filmului, prietenul meu da tonul la ras, iar sala il urmeaza, iar apoi il depaseste - si nu e gluma!
Ce este si la ce foloseste gadilatul?
Grea intrebare! Exista anumite zone ale corpului extrem de sensibile: toracele - sub brat, gatul, talpa piciorului, zona de deasupra genunchilor (la unele persoane si urechea, palma, abdomenul, zona pelviana, partea din spate a picioarelor) care au o sensibilitate mai speciala la stimularea mecanica. Exista si alte zone foarte sensibile, foarte bine inervate (obrajii, pieptul, traiectul coloanei vertebrale, organele genitale) care insa nu au sensibilitate la gadilat. Gadilatul este, din punct de vedere fiziologic (plicticoasa chestie!), o stare de excitare nervoasa, produsa de stimularea mecanica a unor terminatii nervoase. Da, dar nu orice stimulare a terminatiilor nervoase cu pricina produce rasul. Totul depinde foarte mult de starea launtrica a celui care este gadilat si nu in ultima instanta a celui care gadila. Daca gestul de a gadila este fortat, mecanicist, ori daca subiectul este prea stresat, rezultatul va fi o enervare ingrozitoare si cateva remarci "blande" referitoare la inteligenta initiatorului acestui act. Daca insa "gadilatorul" este inspirat si creativ, evita stimularile prea bruste, are un ras molipsitor, isi insoteste gestul de cateva poante strasnice, efectul va fi pe masura efortului: un ras nestapanit, eliberator.
S-a observat un fapt interesant: copiii, aproape toti, sunt sensibili la gadilat si reactioneaza printr-un ras foarte frumos. Pe masura ce cresc in varsta insa, isi pierd partial aceasta sensibilitate si, mai ales, isi pierd capacitatea de a rade, de a se manifesta liber. Si mai este un lucru extraordinar: in viata intrauterina, prin luna a noua, foetusul se gadila! Evident, natura nu face gesturi gratuite si nu ne da o capacitate asa in zadar, de amorul artei. Se pare ca rasul prin gadilat este un mijloc natural important de eliminare a tensiunilor, de echilibrare nervoasa si de dinamizare a anumitor capacitati sufletesti si mentale.
Sfaturi pentru un gadilat performant:
Asigurati-va ca cel ce urmeaza sa fie gadilat are o dispozitie launtrica apta sa primeasca acest lucru. Daca nu o are, cautati cu tact sa i-o creati sau, daca nu reusiti, mai bine incercati cu altcineva.
Ce ne impiedica sa radem cu pofta?
Cel mai mare obstacol al rasului este plansul, dar despre el nu vreau sa vorbesc. Ideea este ca rasul este una din cele mai umane, mai firesti laturi ale noastre. Pe masura ce "o luam pe aratura", devenind prea cerebrali, prea materialisti ori ingrozitor de emotivi, ne indepartam de ras.
Cerebralitate excesiva - Din grupa aceasta fac parte oamenii care, fiind prea prinsi de idei si proiecte, uita sa fie oameni, sa se bucure si sa rada. Se zice ca lipsa de umor omoara tocmai inteligenta! Celebrul Einstein stia acest lucru si avea obiceiuri aparent din cele mai bizare. A ramas celebra o poza a sa, de la batranete, in care facea calcule, scotand limba intr-o ipostaza de copil buclucas. Stiu eu, poate-l ajungem din urma pe marele Einstein, macar in aceasta privinta.
Insuficienta exprimare a creativitatii - Aproape fiecare dintre noi, cu exceptia sfintilor, are tendinta de a fabula, de a minti, de a exagera un pic. Ei bine, acesta este inceputul creativitatii. De ce mintim? Pentru ca la un moment dat ne saturam de perspectiva aceasta, prea stramta, asupra realitatii si simtim nevoia unei evaziuni. (Fireste ca nu e vorba de minciunile care ascund intentionat adevarul.) Rasul si fantezia vin din aceeasi dorinta de a descoperi, de a da noi valente vietii, de a iesi din tipare.
Mintea umana este proiectata in asa fel incat sa creeze, mereu sa creeze. Decat sa faceti scenarii horror, gen viitorul politic al Romaniei, mai bine descoperiti elementul comic al situatiilor - asa a ajuns Bula erou national in timpul lui Ceausescu. Nu uitati ca simtul umorului amplifica luciditatea si va apara de tristete si depresie.
Sensibilitate afectiva prea mare - Din grupa aceasta (sa speram ca e mica) fac parte oamenii predispusi sa dramatizeze realitatea, sa traiasca din amintirea unor intamplari neplacute (un deces, un divort) pe care le reactualizeaza mereu. Aceasta este atitudinea care duce fara gres la pierderea simtului umorului. Lasati-va purtati de imprejurarile vietii, chiar daca aveti motive sa fiti tristi. Capacitatea de a te bucura din... nimic e una din marile taine ale fericirii.
Sensibilitate afectiva prea mica - Exista oameni care le stiu dinainte pe toate. Orice s-ar produce in jur este in contradictie flagranta cu legile universului, pe care bineinteles ei, dar din pacate numai ei, le cunosc la perfectie. In afara rasului lor de superioritate sau a sobrietatii lor afectate, totul este penibil. Recunoasteti replicile: De ce radeti? Exista ceva comic in asta? Sa ma anunti si pe mine cand trebuie sa rad! Singurele solutii in aceste situatii sunt dusurile reci, vacantele cat mai dese si gadilatul.
De ce radem in momente nepotrivite?
Rasul este unul din cele mai importante mecanisme defensive ale fiintei umane. Atunci cand stresul trece peste anumite limite, ceva din noi iese afara din matca si se transforma in ras. Sunt cunoscute cazuri de oameni care au pierdut examene importante din cauza unor acccese paralizante de ras, care ii impiedicau sa se concentreze. Nu este vorba de veselie excesiva, ci de o tensiune nervoasa (cel mai adesea refulata, inconstienta) peste limite si de un control slab asupra reactiilor. Cea mai buna metoda ca sa scapati dintr-o asemenea imprejurare este sa inspirati adanc si sa iesiti afara. Mergeti la toaleta sau undeva intr-un loc izolat si n-aveti decat sa radeti - sunteti salvat! Totusi: cei care se confrunta frecvent cu situatia aceasta este bine sa-si vindece stresul ca sa previna complicatii mai mari. Eventual, sa-si programeze sedinte de ras - la o comedie, intr-un grup de amici veseli, la o partida de gadilat. Sa lase rasul tot mai liber. Veti vedea ca o data cu el incep sa fie eliminate si toate angoasele, toate zaturile acumulate. In timp, veti simti cum creste capacitatea de a simti mediul si, spontan, nu vor mai aparea accese deplasate de ras.
Ilie Tudor
(Rasolog de serviciu)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
