Pe scurt

"Banii sunt la voi, foamea e in noi!". Dintotdeauna, pictorii i-au infatisat pe copii ca pe niste ingerasi cu ochi mari si obraji bucalati, trandafirii. Si invers, ingerii pictati pe peretii bisericilor au aratat aidoma copiilor lumii: cu ochi mari, cu obraji bucalati si trandafirii. In pic...

"Banii sunt la voi, foamea e in noi!"

Dintotdeauna, pictorii i-au infatisat pe copii ca pe niste ingerasi cu ochi mari si obraji bucalati, trandafirii. Si invers, ingerii pictati pe peretii bisericilor au aratat aidoma copiilor lumii: cu ochi mari, cu obraji bucalati si trandafirii. In pictura romaneasca, de cand se stie, copiii au aratat si ei ca ingerii. Bine hraniti, rumeiori si zdraveni. Ei au ajuns oameni mari si puternici care si-au facut un drum in viata, hraniti de seva unei copilarii traite "in vremuri bune". Au existat, desigur, si in acele vremuri bune, exceptii. Au existat si in vremea in care Romania era granarul Europei, copii abandonati, familii nevoiase. Si totusi, painea zilnica n-a lipsit de pe masa romanului de la oras si de la sat. Ei bine, painea aceasta, painea de toate zilele, incepe tot mai mult sa lipseasca.

In unele orfelinate de pe la marginea tarii, copiii sunt hraniti doar cu paine uscata si cu apa. Nici cele mai elementare reguli de igiena nu pot fi aplicate in aceste locuri. Ce-i drept, semnale de alarma s-au tot tras! Dar oare cate semnale de alarma s-au tras privind o "indicatie" cutremuratoare, pe care o dau, mai nou, cu de la sine putere, profesorii atunci cand se intalnesc cu parintii? Indicatia suna cam asa: "Mamele sunt rugate sa nu le mai dea copiilor pachetele cu mancare. Si asta, pentru ca nu toate familiile isi pot permite asa ceva... Si-atunci, copiii care vin la scoala cu burta goala si cu ghiozdanul fara pachetel sufera o data mai mult... vazandu-i pe ceilalti ca mananca "<<bunatati>>". Copiii astia "fara pachetel" sunt tot mai multi in zilele noastre. Ei nu ies si nici nu vor iesi niciodata in strada ca sa-si pretinda dreptul la hrana. Ei nu au forta sa se adune in piete si sa strige - precum copiii mai mari, studentii - "Banii sunt la voi, foamea e in noi!".

Si nici copiii pe care i-am intalnit in drumurile noastre prin satele din Apuseni nu striga. Si nici mamele lor, desi ar avea tot dreptul s-o faca. Nevoia - ajunsa la limita disperarii - le-a invatat pe aceste mame din Vidra de Sus si din Vidra de Jos sa-si trimita copiii la scoala cu o... sticla de apa indulcita cu zahar...

Oare cum vor arata, ce forta de viata vor avea acesti copii de romani peste 10-15 ani, cand poate vom pasi - taras-grapis - in Europa?

Silvia Kerim