Cititorii Au Cuvantul
"Va propun o tema cu implicatii profunde: Calitatea Vietii In DoI"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Fiind o cititoare fidela a revistei pe care o conduceti si raspunzand apelului dvs., v-as sugera sa puneti in dezbatere publica o tema grava, de stringenta actualitate, care ar putea fi intitulata: Casatoria, Incotro?
Constat, cu amara ingrijorare, ca multi dintre tinerii de astazi nu mai au nici un respect fata de institutia casatoriei. Legamantul facut in fata altarului, taina sfanta menita sa uneasca barbatul cu femeia pana la moarte isi pierd, treptat, semnificatia. Auzim frecvent in jurul nostru ca statornicia, sinceritatea, respectul, dragostea, prietenia in cadrul casniciei sunt valori anacronice. Se spune ca, din cauza stresului in care traim, omul modern nu mai are rabdarea sa construiasca o relatie durabila. El este din ce in ce mai grabit si mai insensibil la simtamintele "jumatatii" sale, fiind preocupat doar de binele personal, in care scop isi ingaduie orice libertate. Nu-si refuza nimic, traieste din plin clipa prezenta. Cine sta sa-si mai puna problema responsabilitatii de ordin moral fata de "celalalt"? Minciuna, tradarea, batjocura, umilintele, jignirile la care este supus unul din partenerii cuplului au devenit, in numeroase cazuri, repere existentiale. Totul este permis, fiecare "musca" din viata cat - si cum - poate, ca si cand s-ar apropia sfarsitul lumii...
Ce se intampla cu raportul sot-sotie la acest final de secol si de mileniu? Mai este mariajul oportun astazi? Ce-ar trebui sa stie tinerii inainte de a face acest pas decisiv? Care-ar fi criteriile de selectie (fara risc major!) a partenerului/partenerei? Cum ar trebui tratate, in cadrul cuplului, agresivitatea fizica si verbala, crizele de autoritate, alcoolismul? Dar infidelitatea? Dreptul la "optiune libera" ramane valabil pe tot parcursul vietii, chiar daca alegerea a fost deja consfintita prin casatorie? Ideea de moralitate a membrilor unui cuplu a devenit desueta? Se poate mentine stabilitatea cuplului cand unul dintre soti este preocupat sa-si faca relatii extraconjugale? Este etic sa continue legatura cu sotul/sotia care duce o viata dubla (vinovat/vinovata de adulter)? Care ar fi limitele concesiilor pe care ar trebui sa le faca cel inselat? Cum ar putea fi recapatata increderea in partenerul care a tradat? In cazul in care sunt motive serioase de separare si reconcilierea celor doi soti este imposibila, cum se poate trece - cu mai putine costuri pentru sanatate - peste trauma psihica declansata de divort? Exista la noi fundatii, asociatii, organizatii non-profit care-si propun sa-i ajute pe cei incercati de suferinte morale deosebite? In astfel de situatii oamenii se simt neintelesi, abandonati, singuri, deznadajduiti, isi pierd increderea in ei insisi, in semeni, in viata. Cum ar putea fi sprijiniti sa-si recapete echilibrul interior si forta de a o lua de la capat? Ce trebuie sa faca societatea pentru recuperarea lor?
La aceste intrebari si la multe altele referitoare la "calitatea vietii in doi" ar fi util sa raspunda psihologi, psihiatri, pedagogi, endocrinologi, sexologi etc. Tema cuplului legalizat prin casatorie este de larg interes si merita sa i se acorde o atentie speciala. Ar fi instructive atat prezentarea unei experiente concrete de viata (pozitive si negative), cat si tratarea teoretica a acestei probleme complexe, cu diversitatea de nuante pe care ea le implica, avand in vedere diferenta de sex, codul genetic al fiecarui individ, educatia primita in familie, in scoala, nivelul cultural, mediul profesional, cercul de prieteni etc. Exista atata dezamagire, atata neimplinire in plan sufletesc, atata insingurare in viata unor cupluri din zilele noastre, incat nu ne este ingaduit sa ramanem indiferenti.
In speranta ca propunerea mea va va retine atentia, va asigur de cele mai bune sentimente.
Maria Stejaru - jud. Iasi
"Puneti in discutie drama romanilor ale caror case au fost demolate"
Revista "Formula As" este singura din tara care se gandeste la oamenii obisnuiti, romanii cinstiti care traiesc din salariu, locuiesc la bloc si duc o viata deloc usoara. Am avut nesansa in regimul trecut sa mi se demoleze casa, in care locuiam impreuna cu parintii. In Vinerea Postului Mare am fost mutati la bloc, ne-am ales cu o suma de bani fara valoare pe atunci, atat pentru casa, cat si pentru pamant. Acum locuim inghesuiti si cu dorul de casa noastra.
A existat un semnal pe plan national in legatura cu cei ale caror locuinte au fost demolate, dar acum nu se mai aude nimic. Am fi dispusi sa predam apartamentul pe care l-am cumparat in schimbul unei case cu o mica gradina, dar in orasul nostru nu a luat nimeni initiativa sa construiasca case pentru cei demolati, in schimbul locuintelor de la bloc. Acesti oameni de sacrificiu au dreptul sa li se indeplineasca aceasta dorinta; sa nu uitam de ei niciodata. E cel putin bizar ca Puterea actuala lupta pentru restituirea proprietatilor decimate de comunisti, dar ii uita pe cei ale caror case au fost demolate de Ceausescu. Daca se face dreptate, ea sa fie a tuturor. Poate in interviurile pe care le publicati in revista veti atinge si aceasta problema dureroasa.
Cu aleasa consideratie,
Mistrinescu Lucia - Str. Al. I. Cuza nr. 10, bl. 12, ap. 15, Dorohoi, jud. Botosani, cod 6850
"Ajunge sa citesc doua pagini din aceasta revista si ma linistesc sufleteste"
Stimata redactie a "Formulei As",
Stimata d-na Sanziana Pop,
Cu multa rabdare si mult interes astept aparitia ziarului dvs. in fiecare saptamana, de aproximativ doi ani, de cand am descoperit ca existati. De multe ori chiar plang citind randurile revistei "Formula As". Dupa ce ajung acasa (unde ma asteapta trei copii) de la un serviciu unde ne inconjoara "mafia", rautatea si lupta pentru existenta cu orice mijloace folosite de unii (90% din angajati - tupeu, minciuna etc.), ajunge sa citesc doua pagini din aceasta revista minunata si ma linistesc sufleteste. Mereu descopar din randurile revistei ca exista multi oameni cu suflet si cu credinta in Dumnezeu in tara asta. Cum si eu am o credinta puternica in Dumnezeu, sper si cred din tot sufletul ca trebuie sa invinga "binele", ca intotdeauna, asupra "raului". O dovada in acest sens este si existenta revistei "Formula As", care simt si stiu ca va avea o mare contributie pentru infaptuirea acestui vis tacit al tuturor oamenilor buni, care credem intr-un viitor mai frumos, mai sigur pentru copiii nostri.
Va multumesc tuturor din inima pentru randurile frumoase, folositoare si sincere din paginile revistei, pentru sfaturile d-nei Sanziana Pop, care sunt atat de inteligente si folositoare pentru multi dintre noi, pentru aceasta posibilitate de a comunica oamenii buni intre ei.
Cu foarte multa stima,
Faluvegi Ilona - Petrosani
Oferte De Locuri De Munca
Pentru Mirea Alina din Teleorman
("Daca are nevoie cineva de un jurist debutant, il rog sa ma contacteze", F. As nr. 382)
Firma "Olarom" din Bucuresti ii ofera un post de jurist. Profilul firmei: confectii metalice, caroserii auto. Persoana de contact: d-l Olaru, tel. 01/499.08.33 sau 092/24.37.79.
"Ajutati-ma, fiul meu se afla in mare pericol"
("Formula As" nr. 354)
Plangerea disperata a unei mame al carei fiu sufera de depresie psihica, cu tentative de sinucidere, a impresionat un mare numar de cititori. Primul "val" de corespondente i-a fost inmanat autoarei scrisorii, dar pentru ca - in ciuda timpului scurs - ele continua sa soseasca pe adresa redactiei noastre, am hotarat sa le tiparim pe cele care ofera solutii concrete, desprinse din experiente traite pe viu. Depresiile psihice fac ravagii in ultima vreme si sfaturile bune sunt totdeauna de ajutor.
"Comunicarea, indiferent sub ce forma se face, poate sa ajute enorm"
D-na Ionica,
Am citit scrisoarea publicata in numarul 354 al "Formulei As" si marturisesc ca m-a tulburat situatia fiului dvs., pe care o inteleg, daca nu in totalitate, macar in parte, deoarece si eu am avut asemenea stari, dar am reusit sa le depasesc, la fel cum au facut-o multi altii. Cred ca si fiul dvs. se poate numara printre noi, cei care am biruit aceasta incercare a vietii pamantesti. Doresc din toata inima sa-l ajut, iar cel mai bun mod de a o face este sa port o corespondenta cu el. Pe mine m-a ajutat foarte mult sa trec pe hartie tot ceea ce ma nelinistea, intrista ori indigna. Am doua prietene cu care, dupa terminarea liceului, m-am intalnit foarte rar. Cu una din ele am pastrat legatura prin scrisori. A fost de ajuns. Comunicarea, indiferent sub ce forma se face, bazata pe dorinta sincera de a gasi o solutie, este cea care-l poate ajuta foarte mult.
Din scrisoarea dvs. mi-am dat seama ca sunteti o mama credincioasa si de aceea va indrum sa nu incetati a inalta rugaciuni staruitoare catre Dumnezeu, Maica Domnului si Sfintii Lui. Rugati-i sa-l intelepteasca, sa-l ajute si sa va lumineze si dvs. mintea, si anume, cand sa vorbiti, ce sa vorbiti, cand sa pastrati tacerea sau cum altfel sa-l ajutati. Chiar daca ati facut-o si pana acum, nu incetati, ci inarmati-va cu nadejde si continuati. Insusi efortul dvs., in momentele cand credeti ca nu mai este nici o solutie, va poate intregi rodul rugaciunii. Pe mine m-au ajutat si ma ajuta foarte mult rugaciunile mamei mele. Sunt multe de spus, insa nu o pot face daca nu sunt incredintata ca fiul dvs. doreste aceasta. De aceea, astept sa-mi scrie.
Cu respect si speranta!
Pogoreanu Lidia - Str. Podul de Piatra nr. 36, Botosani, jud. Botosani, cod 6800 (Daca va ajuta cu ceva, va mai pot spune ca am 21 de ani.)
"O vindecare sigura pentru fiul dvs. este credinta statornica in Dumnezeu"
Stimata d-na Ionica,
In diferitele incercari la care ne pune Dumnezeu, se intampla adesea ca lumea si prietenii, poate chiar familia, sa ne paraseasca. Fericiti cei care au pe cineva cu care sa-si imparta bucuria si necazul! In asemenea situatii, ne mai raman doar credinta, nadejdea si dragostea, care sunt foarte de pret. Daca le-am pierdut, suntem noi insine ca si pierduti. Dar Dumnezeu, in mila Lui nemarginita, ne da posibilitatea sa ne intoarcem la El. Ceea ce vreau sa spun este ca trebuie sa avem credinta in Dumnezeu, nadejdea ca ne va mantui, si dragostea de aproape si de Dumnezeu, pentru a intelege tainele vietii. Cred ca fiul dvs. are mare nevoie de pace sufleteasca, deci de un loc care poate sa-i ofere acest lucru. In judetul Neamt exista o femeie, Mama Ana, care vindeca cu ajutorul plantelor, iar adresa ei este: Lupescu Ana, sat Sabasa, com. Borca, judetul Neamt. Despre dansa s-a scris si in "Formula As", si eu cred ca nu tamaduieste numai bolile trupului, ci si pe cele ale sufletului, iar in vorbe bune si mangaietoare cred ca este neintrecuta.
De asemenea, exista multe manastiri, locuri de pelerinaj, icoane facatoare de minuni despre care puteti afla mai multe citind paginile de "Spiritualitate" din "Formula As". In orice lacas al Domnului veti merge, nu vi se va inchide usa. O vindecare sigura pentru fiul dvs. este credinta statornica si adevarata, postul, rugaciunea. Sfatuiti-va cu o maicuta sau cu un preot cu har. Rugati-va la Maica Domnului, care este nespus de ajutatoare.
Sper ca Dumnezeu sa va ajute sa va vindecati fiul, si harul Lui sa fie peste tot cu voi!
P.S. Nu imi voi da numele. Sper sa nu va deranjeze acest lucru. Daca vreti sa ma cautati, scrieti la "Formula As".
"Munca este un adevarat tratament, antidotul singuratatii si-al izolarii"
Stimata redactie a "Formulei As",
Ma numesc George, am 26 de ani si sunt din Brasov. De curand am citit apelul d-nei Ionica din Bucuresti, pe care l-a facut pentru baiatul dansei ce sufera de anumite depresii psihice. De la 15 ani si jumatate si eu am inceput sa am depresii psihice, dar in ciuda acestei suferinte, am reusit cu ajutorul lui Dumnezeu sa termin liceul, profilul silvicultura, lucru care ulterior a contat enorm de mult pentru mine. Parintii mei m-au dus la mai multi doctori psihiatri din Brasov, si chiar din Bucuresti, unde in 1991 am avut si o internare la Spitalul "Dr. Gh. Marinescu". Din 1988, cand a debutat boala, si pana in 1996 am luat tratament alopat, dar nu sunt incantat deloc si asta datorita faptului ca mi-a inhibat gandirea si implicit mi-a afectat toata personalitatea. Din 1996, cand am avut ocazia sa-l cunosc pe d-l dr. Pavel Chirila, care este un doctor homeopat deosebit, am inceput sa fac tratamentul pe care mi l-a recomandat, renuntand complet la tratamentul alopat; ca urmare, starea mea de sanatate s-a imbunatatit foarte mult. O parte din tratamentul pe care mi l-a dat dansul tine de legatura mea personala cu Dumnezeu, lucru pe care eu l-am avut in vedere de la inceputul bolii (anul 1988) si pana in prezent. Altfel spus, eu consider ca relatia mea cu Dumnezeu a constituit "colacul meu de salvare" pe marea zbuciumata a anilor pe care i-am parcurs. Tin sa va mai spun ca pentru mine credinta in Dumnezeu a fost si este un adevarat izvor de mangaiere, rabdare si nadejde in suferinta. Despre mine pot sa va mai spun ca in perioada 1991-1995 n-am avut serviciu, lucru care m-a dezavantajat enorm de mult. Din experienta personala pot sa va spun ca munca este un adevarat tratament, este intr-un fel si antidotul singuratatii si al izolarii. Faptul ca esti angajat intr-o activitate sociala rezolva multe din problemele depresive pe care le poate avea un tanar. Pe scurt, as vrea sa mai spun ca pe langa credinta (increderea in Dumnezeu), munca si sportul (implicit legatura cu natura: drumetii pe munte, plimbari prin parc sau padure) au rolul lor foarte important.
Ma apropii de incheiere, dar nu inainte de-a dori multa sanatate acestui tanar si speranta mamei lui, ca intr-o zi se va vindeca. In incheiere, vreau sa va rog sa nu-mi faceti publica adresa in ziar (nici numele).
Adresa d-lui dr. Pavel Chirila, pe care il recomand cu multa caldura, este: Cabinetul "Naturalia" - Intr. Erou Mircea Marinescu nr. 8, com. Voluntari, Bucuresti, tel. 01/240.83.75. (Cel mai bine este sa luati legatura telefonic, pentru a fi programati.)
Cu respect,
George
"Fratele meu este surd si isi cauta o sotie la fel ca el"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Sunt o fidela cititoare a revistei "Formula As" si am si eu o problema, ca toti ceilalti cititori. Nu vreau sa va plictisesc cu multe amanunte, asa ca voi intra direct in subiect. Am un frate de 37 de ani, singur, care are si un handicap: este surd (nu in totalitate), aude putin cu una din urechi. Datorita acestui handicap a ramas necasatorit atata timp, si doreste sa cunoasca o fata ca el, in vederea casatoriei. Locuieste la tara (comuna Beceni, jud. Buzau) impreuna cu bunica si are o pensie de pe urma handicapului. M-am gandit sa va scriu dvs., in speranta ca va putea gasi o fata cu aceleasi probleme ca ale lui, care va dori sa-l cunoasca.
Va rog din suflet sa dati un anunt tot la rubrica "Pentru cei singuri", si sper ca in curand sa primesc un raspuns. In speranta ca voi fi inteleasa, eu va multumesc pe aceasta cale si va doresc sanatate si mult noroc.
Cu respect,
Stoica Maria - Str. Paltinilor,
Micro 14, bl. 42B, sc. C, et. 1, ap. 48, Buzau, cod 5100, tel. 038/42.91.35
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
