Doua opinii, asupra unui singur subiect: Romania, la capatul anului 1998
Stelian Tanase - "Cand se termina banii, incepe reforma"Dorel Sandor - "Este cel mai prost decembrie din ultimii 10 ani"
Stelian Tanase - "Cand se termina banii, incepe reforma"
- Privita din perspectiva strazii si a omului obisnuit, situatia actuala pare extrem de incalcita. Ce spune o analiza politica rece si nepartizana? Unde se afla Romania si economia ei in acest moment?
- Orice analiza va ajunge la aceeasi concluzie: ne aflam in cel mai jos punct din ultimii ani. Chiar daca guvernarea actuala e un progres fata de stagnarea si imobilismul perioadei Vacaroiu, s-a facut mult prea putin fata de promisiunile si asteptarile ce au insotit schimbarea din 1996. Altfel spus, Cdr a venit la guvernare intr-o perioada a urgentelor. Din pacate, nici pana astazi nu a indraznit sa treaca la fapte.
- Cuvinte ca "indrazneala", "vointa politica" s-au golit deja de continut. Iarta-mi iritarea, dar de ce, in ciuda declaratiilor, nimeni nu face nimic? Cum se explica aceasta hipnoza decizitionala?
- Situatia e foarte complicata si ea e practic fara rezolvare, cata vreme nimeni nu are o baza politica proprie. Nimeni nu vrea sa riste sa-si piarda electoratul prin masuri dure si ferme. Partidele sunt extrem de fragile. Ele nu au patruns cu adevarat in teritoriu, in zona rurala. Duc o viata aproape insularizata si, prin urmare, evita contactul real cu electoratul. Se limiteaza doar la a cere votul populatiei o data la patru ani, intrecandu-se in promisiuni si vorbe fara acoperire. Cum sa-ti asumi niste riscuri, cand - politic vorbind - stai intr-un picior? Cum sa-ti asumi riscuri, cand chiar partidul din care faci parte e format din mici grupuri oligarhice, in care nevasta cutarui demnitar si nu presedintele partidului decide? Adeseori, principala grija a parlamentarilor e sa nu-si piarda locul de pe lista. Nesiguranta si oportunismul ii fac pe oamenii politici sa devina slugi cu staif, oameni pentru care imaginea partidului si locul ocupat cu ierarhia interna devin scop in sine.
- Poate ca nu se pricep. Vor sa faca, dar nu stiu cum. Cat este de reala criza de specialisti in Romania?
- Criza e reala, mai ales in zonele speciale ale deciziei: management, drept comercial etc. Platim acum o trista mostenire comunista. Actualmente, avem o armata de politehnisti, dar ne lipsesc, de pilda, politologii. Parlamentul, redactiile ziarelor chiar, sunt pline de ingineri. Nu am nimic cu aceasta profesie, dar cum poti decide, cu aceasta pregatire, in probleme de drept international?
- Tragand linie, ce se poate spune despre anul 1998?
- Se poate spune ca nu a fost un an de reforma, asa cum imperios ar fi trebuit sa fie. Guvernul Vasile a platit cu varf si indesat mai multe esecuri: integrarea Nato, infuzia de capital, reformarea economiei si a institutiilor statului etc. Acum vor veni scadentele. Vor veni intr-un ritm formidabil si nu exagerez daca spun ca actualul guvern se afla intr-o cautare dramatica a timpului pierdut.
- Sa nu mai fie nici o geana de lumina? Da-mi un motiv de speranta.
- Intre analistii politici exista o vorba: "Cand se termina banii, incepe reforma cu adevarat". Sansa noastra e nenorocirea si saracia in care am ajuns. Fmi este categoric. Nu ne mai da nici un ban. Tot ce ne-a dat s-a dus pe consum. Asa nu se mai poate. Prin urmare, avem de ales - ori intram in cateva luni in incapacitate de plata, ori trecem la reforma. Cand nu esti destept, ajunge sa fii si disperat. O vorba ruseasca zice ca frica tine loc de gandire. Colapsul economiei romanesti poate fi evitat, dar la modul acesta dramatic.
- Cum vor evolua lucrurile in perioada imediat urmatoare?
- Ma tem ca, in buna noastra traditie, guvernul va lua jumatati de masura, creand in rest o protectoare ceata. Decat deloc, e bine si asa. Oricum, presiunile antireformiste sunt teribile. Am auzit ca directorii firmelor falimentare incearca sa cumpere cu sume consistente decizia unor functionari din Guvern. S-a inceput o lupta a amanarii, din care absolut toti vom avea de pierdut.
- Intrebarea este: cine sa faca reforma? Pntcd, de pilda, e un partid special, nedecis nici acum ca orientare politica. E de stanga, e de dreapta? Corneliu Coposu ar fi dorit o ampla dezbatere pe aceasta tema. Nu a mai reusit, din pacate. Cine, deci, doreste reforma? Societatea pare extrem de rezistenta la aceasta idee, desi, din anumite puncte de vedere, s-a miscat mai repede decat fortele politice. Nu avem clasa de mijloc. Pe strada nu ies sindicatele, ci directorii - segmentul cel mai bine organizat si mai antireformist de la noi. Pe cine sa te bazezi cand iei niste masuri dure? Pe tarani? Pe intelectuali? Si asa, Romania are - fata de Ungaria, Polonia, Cehia - o intarziere de aproape 20 de ani. Pentru a iesi din impas, e nevoie de un catharsis politic. Ne indreptam spre o criza de proportii, singura care ne mai poate trezi la realitate. Cum va arata aceasta criza, nu stiu. Placuta, in nici un caz, nu va fi. Timpul e foarte scurt. Totul se va decide in ianuarie-februarie 99. Privatizarea bancilor, a Romtelecomului, vor da investitorilor straini un semnal important si atunci sperantele noastre vor creste.
- Nu cumva idolatrizam reforma? Pe scurt, de ce este ea atat de importanta?
- Pe langa multe alte avantaje, reforma ofera o mare si salvatoare motivatie a muncii. Asta ne-a lipsit in comunism, asta ne lipseste si acum. Principala noastra avutie (iarta-mi banalitatea) este munca si mai putin sarea, granele, petrolul. E bine sa stim ca legea concediului s-a aprobat in Germania abia dupa 1960. Asteptand ajutor de afara, s-a creat deja un cerc vicios. Nu putem intra in Nato si Ue pentru ca suntem saraci, si nu putem fi bogati pentru ca nu facem parte din structurile politico-militare ale Europei. Pentru a iesi la liman, nu e decat o singura solutie - sa intelegem ca daca va ramane saraca, Romania nu va fi niciodata democratica.
Sorin Preda
Dorel Sandor - "Este cel mai prost decembrie din ultimii 10 ani"
- Asta nu-i un interviu. Pur si simplu ai venit in vizita la un om care sta toata ziua in casa si te intreaba: Cum e? In ce faza se afla acum, in decembrie 98, Romania?
- Colapsul care ne asteapta nu e deloc o gluma, pragul critic a fost depasit, suntem deja pe tobogan. Pentru un colaps financiar, nu lipseste nici unul dintre elementele constitutive. Acum, problema care se pune este sa incetinim caderea, eventual sa ne fortam sa urcam panta atat de alunecoasa, dar nu avem nici macar gheare destul de ascutite pentru asa ceva. Ultimul moment in care s-ar fi putut face un lucru decisiv a fost in august-septembrie 98. Asadar, decembrie 98 este cel mai prost decembrie din ultimii 10 ani. Noi, in decembrie 89, n-am avut o criza la fel de grava ca aceasta. Era o criza interna destul de grava, dar care probabil ca ar fi fost traversata, daca n-ar fi fost contextul crizei regionale care a facut sa explodeze si criza noastra interna. Acum, in decembrie 98, criza e numai a noastra, nu mai putem invinui pe nimeni, nici pe rusi, nici pe americani, nici macar pe unguri. Si suntem aici pentru ca am amanat mereu reforma, epuizand de fiecare data resursele existente: la inceput, banii ramasi de la Ceausescu, intre 92 si 96, banii de la Fmi si banii pe care societatile parazitare (capuse) le-au stors din tot mai vlaguita economie de stat. S-a amanat de fapt optiunea intre sectorul privat emergent si fosta economie socialista. Ca Ion Iliescu, Theodor Stolojan, Nicolae Vacaroiu n-au putut lua hotarat decizia in favoarea sectorului privat emergent e explicabil, dar ca nici Victor Ciorbea si nici Radu Vasile n-au facut aceasta optiune e de-a dreptul contrariant.
- Numai pentru ca se spune, de obicei, ca de la cunoasterea cauzelor se poate porni in cautarea solutiilor, te intreb: de ce si cum am ajuns aici?
- In plan economic, tot ce nu s-a facut in ultimii 8-9 ani izbucneste acum. Vinovatia este a tuturor celor care au guvernat in acest timp, dar, fireste, tapi ispasitori vor fi cei care sunt azi la guvernare. O explicatie sintetica ar fi ca tot timpul seductia puterii a fost impotriva bunului simt. Iliescu a sacrificat reforma pentru a pastra puterea. E ciudat ca taranistii, urmasii celor care au stat in puscarii, vor restitutio in integrum, dar se tem de economia de piata. Populatia Romaniei a facut in acest timp un targ pagubos cu toate guvernele care s-au succedat: "voi nu ne inchideti fabricile si noi vom continua sa va votam". Targul asta s-a facut ba cu un politician de tip vechi, ba cu unul naiv, dar a continuat pana azi. Si mai e ceva: daca amenintarea colapsului ar fi venit mai devreme, populatia i-ar fi rezistat mai usor. Mai existau rezerve prin dulapuri, se mai puteau folosi hainele vechi vreo doi ani etc. Acum, e cum e mai rau: populatia e obosita, vlaguita de-a dreptul si, ce e mai grav, a epuizat optiunile electorale. Toate partidele parlamentare de azi au fost sau sunt la putere. Vadim, care a fost si el la putere, dar are o retorica speciala, poate sa castige, in urma colapsului, chiar si 25-30%, dar el nu va putea sa guverneze nici o zi. Partidul lui nu poate guverna nici macar o saptamana, o scara de bloc. Deci, toti au trecut pe la putere si toti au esuat in a face reforma in Romania. Asta inseamna epuizarea capitalului politic. Deci, esecul este si politic, si social si economic.
Cauza cauzelor este o optiune pe care poporul roman cred ca a facut-o chiar in decembrie 89. Atunci putem alege calea realitatii sau calea fictiunii. Am ales calea fictiunii, a aparentelor democratiei populare si a consumului de piata si de atunci incoace totul a fost fictiune, iar realitatea s-a degradat continuu. Pasiunea tuturor pentru imagine in acest moment nu e intamplatoare. De la seful statului pana la intreprinzatori, toti lucreaza mai degraba cu fictiuni, decat cu realitati.
Dupa 10 ani de fictiune, vom reveni la realitate doar cu pretul crizei care se anunta in 99. S-ar putea sa fie un an foarte rau, dar daca asta e pretul pe care trebuie sa-l platim pentru a reintra in realitate, poate ca merita. Cand vom aniversa 10 ani de la revolutie, s-ar putea sa aflam cu totii ca atunci nu ne-am batut pentru capitalism. Capitalism inseamna competitie si toti romanii se tem de acest cuvant ca de dracul. Noua ani am simulat competitia (ceea ce e tot o forma de fictiune). Cea mai absurda demonstratie de simulare a competitiei din cele recente, au fost aceste ultime alegeri pentru Primarul Bucurestilor. Am cheltuit (numai administratia) 15 miliarde ca sa aflam ca doua treimi din cetateni nu vin la vot si am ales primar un om care fusese si pana atunci. Falsa competitie! Pana nu invatam competitia si nu ne tinem de regula jocului, nu facem nimic. Merita sa adaug ca presa romaneasca, ci nu doar o parte a ei, a facut bani buni sustinand zi de zi acest narav national al fictiunii.
- E vreo sansa? Cand si cum trebuie valorificata?
- Depinde pentru cine. In orice spatiu real exista intotdeauna sanse, fie si numai prin combinatorie probabilistica. Sanse pentru economie? Economia nu moare niciodata, insa oamenii mor de foame. Oricum, economia romaneasca, asa cum e ea acum, nu are nici o sansa.Si daca innebuneste brusc un miliardar ca Soros si o cumpara toata, nu poate sa faca nimic din ea. Abia acum suntem o gramada de fier vechi. Deci - 1: Guvernul Radu Vasile ia acum masuri dure si foarte scumpe si asteptam in cateva luni rezultate relativ bune; sau 2: criza se produce si abia dupa aceea sunt luate masuri si mai dure, si mai scumpe, cu rezultate care se vor vedea mult, mult mai tarziu.
Atunci, dupa catastrofa, intr-o economie devastata, va fi relativ usor sa investesti. Vom intra dintr-un pozitiv-fictiv intr-un real-negativ, dar oricum real. De asemenea, dintr-o economie devastata nu se mai poate fura. Vom trece la a produce. Administratia publica va fi redusa drastic, pentru ca nu vor mai exista bani pentru plata ei. Iata cum obtinem si "statul minimal".
Romanii n-au reusit sa evite criza prin reforma, asadar vor realiza reforma prin criza. Asta e sansa economiei, ca dictatura a lucrurilor asupra unei natiuni posedate de fictiune.
Daca vorbim de sansele populatiei, exista si acestea: nimeni nu va mai proteja populatia, dar nici n-o va mai minti nimeni. De fapt, toti cei care i-au spus ca o protejeaza au mintit-o. Populatia va descoperi realitatea, va descoperi ca numai singura isi poate purta de grija, va trece la munca adevarata si va parasi mentalitatea de asistat. Va disparea o alta fictiune, fictiunea egalitatii, care in economie e un nonsens. Se va naste un conflict dur intre egalitarism si competitie, dar oricat de numerosi vor fi cei care se afla de partea egalitarismului, cei aflati de partea competitiei vor fi condamnati sa castige. Nu stim insa cine va putea sa gestioneze o astfel de perioada din punct de vedere politic. Unii vorbesc, aiurea in tramvai, de o dictatura militara. E imposibila, militarii nu sunt pregatiti sa gestioneze o economie devastata; ideea de competitie contravine spiritului de ordine ierarhica din armata, iar la extern, imaginea Romaniei, din zero cat e acum, va deveni minus 5. Mediul politic, cum ziceam, e epuizat (ca partide). Politicieni cu calitati manageriale, dintre cei care nu spun "vom face", ci "am facut", avem foarte putini. Eu nu stiu mai mult de douazeci in toata tara. In Bulgaria, cand a intervenit colapsul, s-a instituit o Comisie Monetara pentru sase luni, care tinea loc si de guvern si de banca nationala. Atunci, populatia si-a dat seama ca se poate si fara politicieni. Sa vedem cum vor reactiona romanii la toate astea, dar sanse sunt. Trebuie doar cautate si jucate. De oameni lucizi si de actiune avem nevoie ca de aer.
Mircea Nedelciu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
