Yvonne Anaxagora

Comentarii scrise de Yvonne Anaxagora

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

17.04.2008, 12:08

Esti extraordinar in gandire si ai perfecta dreptate. Nu sunt multi tineri care gandesc asa ca tine! Viata asta a noastra e numai o goana dupa bani, care ne facem sa mai uitam ca suntem oameni.
Oamnei buni daca ne-am uni cu totii si am milita pentru ideea de ajutorarea a copiilor saraci, pentru terminarea programului de serviciu la ora 16.00 (servicul ne transforma din ce in ce mai mult in bancomate-primim si scoatem bani, care ne fac sa uitam de familie si de noi care sunt de fapt cele mai importante lucruri din viata noastra) am reusi sa schibam ceva.
In ritmul alert de viata pe care-l ducem, timpul trece pe langa noi, se scurge si odata cu acesta si viata noastra; pentru ca suntem obositi nu ne mai gandim ca pe strada, intr-un colt, zace un batran care nu are casa si cere o bucata de paine, sau trece pe langa noi o privire inocenta de copil infometat care cere ajutor, iar majoritatea dintre noi nu face nimic in priinta asta.

Aveti impresia ca cei care trebuie sa schimbe ceva sunt politicienii si va plangeti de ei mereu, dar gresiti NOI trebuie sa facem ceva, in mainile si in vocile noastre sta puterea schimbarii nivelului de trai al tarisoarei noastre. Aveti puterea de a exprimare a opiniei faceti-o dar nu in particular ci public, vreti sa ajutati pe cineva, faceti-o dar cu fapte nu cu vorbe sau ganduri compatimitoare. Impreuna suntem o forta, suntem forta care poate aduce schimbare! Trebuie doar sa vrem si sa inainte de toate sa constientizam ce inseamna de fapt viata, daca putem fi mandri cuce lasam in urma noastra si sa realizam ca adevaratele lucruri care conteaza si care ne aduc fericirea sunt altele decat dorinta de putere si goana dupa bani!

"Tot mai mult mÄÆ’ conving cÄÆ’ omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit sÄÆ’-si gÄÆ’seascÄÆ’ o modalitate proprie de viatÄÆ’, asa cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. De pe urma asa-zisei lui libertÄÆ’ti, suferÄÆ’ mai mult decît dupÄÆ’ cel mai mare prizonierat posibil în existenta naturalÄÆ’. Si atunci nu mÄÆ’ mir de ce omul ajunge uneori sÄÆ’ invidieze o floare sau o altÄÆ’ plantÄÆ’. A voi sÄÆ’ trÄÆ’iesti ca o plantÄÆ’, sÄÆ’ cresti înrÄÆ’dÄÆ’cinat, înflorind si uscîndu-te sub soare, în cea mai deplinÄÆ’ inconstientÄÆ’, a dori sÄÆ’ fii o parte intimÄÆ’ din fecunditatea pÄÆ’mîntului, o expresie anonimÄÆ’ a cursului vietii este a fi disperat de rosturile si sensul omenirii. Si de ce sÄÆ’ nu schimb cu o floare? Cunosc ce înseamnÄÆ’ a fi om, a avea idealuri si a trÄÆ’i în istorie. Ce mai pot astepta de la asemenea realitÄÆ’ti? Este desigur mare lucru a fi om; încerci una dintre cele mai serioase tragedii, o dramÄÆ’ aproape monumentalÄÆ’, cÄÆ’ci a fi om înseamnÄÆ’ a vietui într-o ordine de existentÄÆ’ cu totul nouÄÆ’, mai complicatÄÆ’ si mai dramaticÄÆ’ decît cea naturalÄÆ’. Din ce scobori de la om înspre natura neanimatÄÆ’, intensitatea fenomenului dramatic scade treptat, pînÄÆ’ la a deveni nulÄÆ’. Omul tinde tot mai mult sÄÆ’ ia monopolul dramei si al suferintei din lume. De aceea mîntuirea este pentru el o problemÄÆ’ atît de arzÄÆ’toare si de insolubilÄÆ’.(...) Intre oameni existÄÆ’ unii care n-au depÄÆ’sit cu mult forma de existentÄÆ’ animalÄÆ’ sau de plantÄÆ’. Este natural ca ei sÄÆ’ doreascÄÆ’ si sÄÆ’ admire fenomenul om. Dar acei care cunosc ce înseamnÄÆ’ a fi om cautÄÆ’ sÄÆ’ devinÄÆ’ orice, numai om nu. DacÄÆ’ ar fi posibil, m-as transforma în fiecare zi într-o formÄÆ’ particularÄÆ’ de viatÄÆ’ animalÄÆ’ si de plantÄÆ’. SÄÆ’ fiu succesiv toate formele de flori, sÄÆ’ fiu buruianÄÆ’, ghimpe, trandafir, sÄÆ’ fiu arbore de ecuator, cu crengi întortocheate, plantÄÆ’ de mare, bÄÆ’tutÄÆ’ de valuri, sau de munte, în prada vînturilor; sÄÆ’ fiu pasÄÆ’re cu glas melodios sau pasÄÆ’re croncÄÆ’nitoare si de pradÄÆ’, cÄÆ’lÄÆ’toare sau sedentarÄÆ’, sÄÆ’ fiu bestie de pÄÆ’dure sau animal domestic. Toate speciile sÄÆ’ le trÄÆ’iesc cu o frenezie sÄÆ’lbaticÄÆ’ si inconstientÄÆ’, sÄÆ’ parcurg seria întreagÄÆ’ a naturii, sÄÆ’-mi schimb forma cu usurinta unei gratii naive, fÄÆ’rÄÆ’ teatru, întocmai ca într-un proces natural. Cum as umbla prin cuiburi, prin grote, prin singurÄÆ’tÄÆ’ti de munte si de mare, prin dealuri sau prin cîmpii! Numai aceastÄÆ’ aventurÄÆ’ cosmicÄÆ’, trÄÆ’itÄÆ’ în interiorul substantial al vietii, în intimitatea ei organicÄÆ’, urmînd arabescul formelor vitale si pitorescul naiv al plantelor, mi-ar mai putea destepta gustul sÄÆ’ redevin om." Trist dar surprinzator de adevarate sunt randurile lui Emil Cioran, si cred ca si tu te regasesti in cele d emai sus. Iar daca nu ti-ai pus niciodata intrebari, sau ai uitat cum este sa te intrebi Eu pentru ce traiesc?, care este rolul meu? e timpul sa o faci si sa te trezesti la realitate pana nu e prea tarziu ca sa mai redevii om.

A fi om sta in puterea oricui, trebuie doar sa vrei!

Am nevoie de un maestru

• 1