Doina Grigoras

Comentarii scrise de Doina Grigoras

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

24.03.2011, 15:18

Draga Valeria,

Orice experienta prin care trecem are darul de a ne invata ceva. Noi, oamenii incercam sa punem viata in niste tipare despre care credem ca sunt bune. Un tipar e cel ca o iubire trebuie sa dureze pana la moarte, ca un copil ( chiar daca are 30 de ani) trebuie sa faca ce spun parintii etc, etc. Acestea, de fapt sunt prejudecati. Viata e mereu in miscare, mereu imprevizibila, mereu spontana si aproape imposibil de prins in tipare. Viata are o �logica� (am pus ghilimele pentru ca uneori pare de-a dreptul ilogica) mult mai complexa decat capacitatea noastra de a gandi. Ea este guvernata de ordinea divina si daca esti un atent observator , vei vedea ca exista ratiuni f. ingenioase pentru care se petrec anumite lucruri si ca acestea vizeaza evolutia noastra ca fiinte limitate catre Dumnezeu. In orice caz, in fiecare intamplare exista un dar divin, un mesaj valoros. Care ar fi in cazul de fata? Un prim mesaj e acela de a nu confunda iubirea cu atasamentul si mai ales de a nu crede ca un singur om detine cheia iubirii tale. Poate e comod sa crezi asta dar trebuie pasit mai departe. Iubirea e libera, ea vine � de sus� iar oamenii sunt ca niste relee prin care aceasta energie divina se manifesta. Releul e doar un mijloc si uneori trebuie sa fim zgaltaiti ca sa cautam sursa, sa nu mai fim dependenti de altii pentru a trai in iubire ci sa ne deschidem direct catre inalt. Un alt mesaj e acela ca trebuie sa fim iertatori. Oamenii cad atat de usor in greseala...! Daca nu putem nici asta atunci avem de ales potrivit nevoilor, valorilor si credintelor noastre ( sa fim o vreme singuri ori sa cautam pe altcineva ori o alta cale care ne aduce pace in suflet) In nici un caz nu trebuie sa cadem in disperare, furie sau ura fiindca acestea ne fac rau si noua si mai ales atrag alte rele ( prin rezonanta). Sa nu uitam ca Isus a spus sa � nu judeci� deci sa lasam neputintele si greselile celorlalti si sa ne deplasam atentia catre propria armonizare. Numai asa vom putea vedea mai limpede si vom putea merge mai departe cu tot ce ne ofera viata fara sa ne cramponam de trecut. E ca si cum ai merge cu un tren si ai vrea , cu incapatanare, sa se intoarca trenul inapoi unde erau niste flori frumoase. Cel mai bine e sa te bucuri de alte peisaje care apar! Cu simpatie si urari de bine, Flavia

Ursuletul rosu

• 1