Dadiana-Constanta Georgescu

Comentarii scrise de Dadiana-Constanta Georgescu

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

24.08.2010, 07:48

Am regasit cu bucurie revista mea de suflet, Formula As, pe Internet, de cand locuiesc impreuna cu fiica mea departe de Tara! Desi cu probleme oculare, care ar trebui sa ma tina departe de ecranul computerului, citesc numar de numar paginile ei, parca binecuvantate de Bunul Dumnezeu! Este o revista de suflet si 'de Adevar'.
Ca de obicei, caut mai intai titlul articolului de la rubrica 'Spiritualitate. Cu emotie citesc: 'Biserica Ceaus Radu'. Pentru inceput, privirea mi se opreste asupra imaginii fotografice a Bisericii. Imi era tare dor de ea!
Am cunoscut-o nu cu foarte mult timp in urma. Nu doar ca imagine arhitecturala impresionanta prin simplitate, cumintenie, har! Dar, mai ales, prin ceea ce 'izvora' din interiorul ei, intr-o seara de vecernie...
Fusesem internata de urgenta la Spitalul Caritas. Acolo am aflat de existenta Bisericii 'Radu Ceaus', din vecinatatea sa. Cand sunt bolnavi si internati in spital, oamenii vorbesc intre ei si se regasesc intru credinta. Acolo mi s-a vorbit despre asistenta medicala Ligia - Daniela, care venea numai in programul de noapte, fiind si studenta la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Spuneau ca pune suflet in ingrijirea bolnavilor, apoi adaugau admirativ ca o explicatie: Are mare credinta in Dumnezeu!
Asa ne-am cunoscut. Mi-a povestit cum viata i-a deschis pe neasteptate si dureros calea spre credinta, cum l-a cunoscut pe Parintele Ieromonah Stefan de la biserica de langa ea, 'Radu Ceaus', si cum parintele, prin rugaciunile sale harice, i-a salvat viata fiului ei, bolnav si externat, fara sansa de a mai trai.
La externarea din spital, desi eram slabita, cu ameteli si dificultate de a ma tine pe picioare, am pornit, impreuna cu fiica mea, in cautarea bisericii.
Emotionant! O bisericuta alba, simpla, intr-o gradina ingrijita. Mi-a amintit de spatiile modeste dintr-un schit ortodox in care maini harnice de maicute ingrijesc locul in care se afla un lacas inchinat rugaciunii. Era ora de pace si de putina odihna a parintelui de dinaintea slujbei de seara - vecernia.
Am intrat si, in umbra incaperii, ne-a intampinat un barbat simplu, 'fratele Melchisedec', am aflat ulterior. Dorind sa aprindem o lumanare la icoana Sfantului Ierarh Spiridon, ne-a spus ca, mai intai, ar tebui sa facem semnul crucii cu lumanarea aprinsa la icoana. Apoi ne-a adus un sfesnic pe care l-a asezat pe masuta pe care era sprijinita icoana. Sunt gesturi pline de evlavie pe care nu le poti uita, modele pe care, apoi, te straduiesti sa le urmezi. Apoi, dupa ce ne-a indemnat sa venim la vecernie, a adaugat: Veti avea o mare bucurie!
Si asa a fost. Am regasit biserica plina de oameni. Familii cu copii sau persone de toate varstele, barbati si femei, toti intr-o emotionanta participare! De la strana se auzeau cantari religioase sau rugaciuni ce te inundau in intreaga fiinta. Erau glasuri tinere de femei care traiau cu adevarat momentul de slava si de ruga! Iata marea bucurie promisa! Aveam impresia ca acolo canta si se roaga Ingeri!
Iar Parintele! Doamne, un Sfant printre noi! Cata smerenie si adoratie in chemarea Duhului Sfant Care sa Se coboare asupra noastra cu Harul Sau!
Vazand si ascultand Preotul, traind si eu emotia in rugaciune impreuna cu cei de langa mine, am inteles care era Izvorul datator de Viata in aceasta Biserica! Preotul! Sa spunem, iata Preotul! iata credinciosii! N-am uitat si nu voi uita niciodata aceasta lectie a rugaciunii!
Am revenit la biserica chiar a doua zi pentru ca urma sa plec acasa, in provincie, insotita de fiica mea. Voiam sa vorbesc cu Parintele Stefan, dar si cu Ligia. In curte, efervescenta! Precum harnicele albine se lucra la gradina: curatenie, aranjarea rondurilor cu flori, varuirea trunchiurilor copacilor si a pietrelor ce inconjurau rondurile. 'Parcul' trebuia pregatit de Marea Sarbatoare a Invierii Domnului! Ligia nu avea timp pentru noi. In fuga am schimbat cateva vorbe legate de bucuria si emotia traite in rugaciune, in seara de vecernie. Apoi ne-am luat ramas bun.
Am revenit in anul urmator. Fiica mea pleca in State si voia sa primeasca cuvant de intelepciune si binecuvantare de la Parintele. Atunci a fost timp de cercetare si sfaturi. Ulterior, l-am cunoscut pe Parintele Stefan si in calitate de duhovnic. Cat suflet si daruire punea in cercetare, indrumare si in rugaciunea de iertare catre Dumnezeu!
Dumnezeu Sa-l odihneasca intre Sfintii Sai!
Imi cer iertare pentru zabava mea in istorisire! Dar ma intreb: Unde sunt participantii traitori in rugaciune din Biserica 'Radu Ceaus' pe care i-am vazut intr-o seara de vecernie, pe vremea cand slujitor lui Dumnezeu si oamenilor era Parintele Ieromonah Stefan? De ce nu se intorc la rugaciune acolo unde a slujit Parintele lor? Ce mister ascunde participarea lor in alte biserici si nu aici? Ar fi de aflat. Nu credeti? Cand ai invatat sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa te rogi Lui cu credinta adevarata, nu poti lipsi de la Sfanta Liturghie! Cu siguranta sunt participanti vii la sfinte slujbe!
Si ma mai intreb: Daca titlul articolului de mare sensibilitate este 'Biserica Ceaus Radu', intre zidurile careia a slujit un asemenea Preot, insufletind pana si pietrele varuite, nu numai oamenii pastoriti, de ce lipseste 'cu desavarsire' din prezentarea dumneavoastra, domnule Sorin Preda?
Astept cu drag o revenire documentata pe tema Bisericii 'Radu Ceaus' sau, poate, pe tema marilor slujitori si duhovnici intre care sa se afle si Parintele Ieromonah Stefan.
As mai adauga inca ceva. Cunoscand personalitatea de daruire in rugaciune, cu jertfelnicie, a Parintelui Ieromonah Stefan, in timpul parcurgerii paginilor din cartea dedicata vietii si minunilor Sfantului Ierarh Ioan Maximovici, am trait sentimentul ca exista similitudini, de viata si daruire lui Dumnezeu si oamenilor, intre cei doi slujitori: Sfantul Ierarh Ioan Maximovici si Parintele nostru, Preot Ieromonah Stefan. Oare ma insel? Nu este vorba despre exaltare, ci despre fapte!

Dadiana-Constanta Georgescu

Biserica Ceaus Radu

• 1