Adriana I

Comentarii scrise de Adriana I

Afisare: 1 - 3 din 3 comentarii

05.12.2007, 21:26

Dumnezeu a lasat in noi o parte de nemurire :iubirea !Doua milenii de poezie nu au spus mai mult despre acest dar divin decat SF APOSTOL PAVEL , in Epistola catre Corintieni ,cap 13:''De as avea darul prorociei si tainele toate le as cunoaste si orice stiintasi de as avea atata credinta incat sa mut muntii ,iar dragoste nu am nimic nu sunt[......]Dragostea indelung rabda, dragostea este binevoitoare ,dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste...DRAGOSTEA nu se poarta cu necuviinta ,nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.. nu se bucura de nedreptate ,ci se bucura de adevar...Toate le sufera ,toate le crede, toate le nadajduieste ,toate ,le rabda.. Dragostea nu cade niciodata...Si acum ,raman acestea tri :credinta ,nadejdea,dragostea .Iar mai mare dintre acestea e DRAGOSTEA.''Din ce noian de taceri s au putut izvodi atat de infiorate cuvinte?Intre A FI si A AVEA, DRAGOSTEA ,ca sens al fiintarii .. A SUFERI ,A CREDE ,ANADAJDUI ,A RABDA ...un drum al Golgotei mult prea greu pentru omul lipsit de puterile martirajului, ratacit intr o era grabita , instrainat de sine , gonind sa se inchine la zeul banului...!Undeva ,intre credinta ,nadejde, rabdare, patima pentru superlativ [putere ,glorie ,avere, ]a produs sincopa :iubirea ,partea noastra de nemurire ,a intrat sub eroziunea timpului!intr o lume contaminata de kitsch, unde obiectele si sentimentele isi schimba intre ele rolurile, falsul substituie autenticul ,se poarta copia mai mult decat originalul,aparentele indraznete dau la o parte valorile .. .in acest decor halucinant , exista si iubirea kitsch[un gen de afacere ,''ce mi ofera batranul in schimbul tineretii mele?''],cu un cortegiu de nefericiri ,casnicii destramate ,vieti amputate , destine calcate ,sfaramate.. si toate acestea ''in numele iubirii''!un simulacru?nu , un sacrilegiu!Candva, masura lucrurilor statea in neiertatorul ''nu se cuvine''!nu era inscris in niciun cod de legi , nu avea sigla ,nici reclama,era ,insa ,una dintre mostenirile de onoare lasate copilului!nu se cuvenea sa fii fericit nefericind pe altii, sa ti reversi intreaga uratenie launtrica in vorbe umilindu i pe ceilalti doar sa te ridici pe tine insuti ,sa nu respecti familia [o blasfemie!]Dar azi se vorbeste mult , in exces.. diluandu se trairile.. cuvantul imputineazatrairea,iar o incercare de recuperare a iubirii este tacerea [una dintre regulile noviciatului in Misterele Eleusineera interdictia ,pt neofiti, de a vorbi 3 ani ,fiind nevoiti sa asculte revelatiile transmise de magister, ;dupa acesttimp, aveau dreptul sa puna o singura intrebare ,care continea ,insa, forta cuvantului nerostit atata vreme!] Tacerea dintre cuvinte spune mai mult adevar ,uneori Cele mai multe neintelegeri pornesc de la vorbele vorbe ,fara noima ..umflate de orgolii ,gaunoase ,in fapt , ..SLUTITE DE NECUVIINTA ,DE TRUFIE ,DE PIZMA ,DE NEDREPTATE ,[de tot ceea ce SF Apostol Pavel definea ,prin negatie , ca nu e dragoste]Dar noi traim grabiti :''opriti lumea ,vreau sa cobor !''profetea prin anii '70 ,Alvin Toffler,''a cobori'' insemnand intoarcerea la rabdarea ,credinta ,nadejdea, ratacite intre obiectele unei lumi in care totul a devenit ''marfa''!In tot acest hatis ,exista o binecuvantare :copilul!ii iert lumii ratacirea ,rautatea ,cand citesc ,dimineata emailul fetitei mele ,cu aceleasi cuvinte pe care le rostea cand era mica:''icu iubeste cat ceru mumucu''!

"Banii au luat locul iubirii" -Interviu cu DANIELA PREDA, psiholog

11.11.2007, 15:20

Cand moare iubirea?Poate ,cand se estompeaza totul [culori, chipuri, lucruri ]intr un gri universal:frumusetea devine dureroasa ,iar bucuria are gust de zgura ...si se poate ca agonia ei sa se reveleze intr o clipa:''nu e atat de importanta ziua ta ''...sa fi fost acela momentul ,in care vorbele grele spuse pe un ton inspaimantator de obisnuit si tocmai de aceea zdrobitoare s au naruit stalcind desenul migalit al iubirii?Privirea lui ,demult absenta ,nu avea cum sa vada chipu lei transfigurat de mahnire ,de uluire ,inundat de intrbari mute :''dar ,Doamne ,nu avem decat o sansa de a fi si ,pentru asta ,ne nastem intr o zi ,care devine pentru orice muritor ''cea mai importanta'',sarbatoarea ivirii pe lume !Nu neaparat o zi cu tort si lumanari ,cu artificii si baloane ,dar o zi in care tot universul pare ,prin cei dragi, o imbratisare a sarbatoritului ,intr o parada vie ...Gandul celui drag valoreaza cat toate festinurile ,iar el atat a gandit '''nu e importanta ziua ta ''' ..Dar era :intotdeauna se gasea cineva sa sa ma opreasca din alergatura cotidiana ,cand implineam anii,;mama ma mangaia mai mult ,colegii imi puneau pe ascuns daruri peste tot ,profesorii ma intrebau cu duiosie ''ce faci tu de ziua ta ?'',de parca mi se oferea din imensitatea timpului,o parte numai mie :ziua mea!inotam cu tot sufletul in lacrimi ,cand mi se canta ''multi ani traiasca'',iar eu eram ''regina'' zilei .care trebuia sa traiasca multi ani ,asa doreau cei dragi .''..'revelatie tarzie;,era sfarsitul ,iar acesta e un epilog ,.Ciudat cum vin cuvintele abia cand trairile s au stins !A ramas ,insa ,un calendar infirm ,cu o zi de nastere acoperita ,fiindca ''nu e atat de importanta''

"A plecat, luandu-mi si sufletul"

07.11.2007, 12:15

Oameni mareti ,oameni umili..pestrit decor al lumii pe care moartea il uniformizeaza tacuta ...Dar inainte de a disparea in neant ,murim putin cate putin dureros !intr o zi ,se stinge increderea ,privim prin ceata indoielii chipul iubit ;in alta zi ,ii auzim vocea instrainata ,ratacita in alte soapte ,;apoi ,il intalnim din ce in ce mai rar si realcatuim din iluzii chipul !Ca o molima ,se intinde uitarea :mai intai ,caldura mainii consumata in alte imbratisari ,apoi privirea trecand rece peste intrebarile mustind in ochiii inlacrimati ,...Incet ,viclean ,se introneaza intre El ,cel pe duca si Ea ,cea mereu asteptand,MINCIUNA :''am sedinta'', '' sunt de serviciu'',''am ramas in pana''....vorbele galgaie slutind adevarul ,iar Ea inghite veninul tacand ...Pana intr o zi ,cand ,sufocat ,adevarul izbucneste :o voce straina casei ,dar iubita de el ,imputernicita de caldura mainii lui ,de focul privirilor ,o fiinta pt care ''nu conteaza ce e insurat ,ca are copii mari '',urla in telefon sotiei pierdute in interminabile asteptari:''lasa ne sa fim fericiti !''si l a lasat sa plece ,cu toate visele mototolite ,mai departe decat in moarte:in alta poveste ,in care ea ,sotia ,nu mai avea loc...

"A plecat, luandu-mi si sufletul"

• 1