O vară fericită pentru români

- Fotbalul tânăr la apogeu -

Vreme de două săptămâni, România a ţi­nut prima pagină a ziarelor din Italia, da­torită victoriilor extraordinare ale echi­pei naţionale de fotbal de la Campionatul European de tineret. Vreme de două săptămâni, despre ţara noas­tră s-a vorbit numai de bine în Italia! Echipa Ro­mâniei a fost considerată, pe bună dreptate, ma­rea revelaţie de la Euro, după ce a câştigat o grupă "imposi­bilă", cu Croaţia, Anglia şi Franţa, şi a ajuns în semifinale, alături de Spania şi Germania. Te­mută şi apreciată pentru jocul ei curajos şi imprevi­zibil, plin de abnegaţie şi talent, România a fost însă invidiată de toată lumea, pentru un "noroc" care al­tora le-a lipsit: publicul. Un public absolut fabulos, parte venit din Italia, parte de acasă, din România, zeci de mii de oameni îmbrăcaţi în gal­ben, culorile echipei naţionale, pe care au susţinut-o minut de minut, purtând-o, cu entuziasmul lor pătimaş, spre victorii istorice. Muritor fericit, am ajuns şi eu, în Italia şi în San Marino, în mijlocul suporterilor dezlănţuiţi, unde, dincolo de succesul sportiv, am descoperit o po­veste omenească minunată, o poveste despre mândrie şi demnitate, despre or­go­liul naţional, despre bucu­ria de a de­monstra întregului mapamond adevăra­ta putere şi valoare a României. Altă Românie decât cea a lebedelor mâncate şi a eternilor hoţi, România talentului, a competenţei şi a civilităţii, valori etalate de 23 de tineri fotbalişti talentaţi, care au arătat că patriotismul poate fi dovedit şi prin sport. Tinerii noştri fotbalişti au umplut de mândrie ţara, dar şi diaspora românească din Occident, o diasporă umilită de atâtea ori în ultimii ani. O diasporă care, după victoriile jucătorilor noştri, poate să meargă mândră la mun­că, în tricoul galben, cu Puşcaş sau cu Hagi pe spate, arătându-le tuturor care e, de fapt, adevărata faţă a ţării lor.

Profeţia lui Gică Hagi

Sunt ani de zile de când Gică Hagi ne tot "ameninţă" că o nouă generaţie de excepţie bate la porţile echipei naţio­nale. Dar cum generaţia cea nouă anun­ţată de Gică era chiar generaţia con­struită de el, la "Viitorul Constanţa" şi, mai mult chiar, generaţia fiului său, Ianis, vorbele lui Hagi senior au fost tra­tate cu bănuiala de subiectivism. În timp, realitatea a demonstrat că Gică Hagi ştia ce vorbeşte. Acum câţiva ani, băieţii lui, cu Florinel Coman lider în teren, atrăgeau atenţia întregii Europe: urcau în elita fotbalului tânăr de pe continent şi jucau de la egal la egal cu FC Porto, o academie de 10 ori mai mare decât cea făcută, din banii lui, de Gică Hagi, la Ovidiu. În ultimii 2 ani, profeţia lui Gică Hagi, cum că Academia care-i poartă numele va da o echipă întreagă la Naţională, s-a adeverit. Manea, Coman, Cicâldău, Drăguş, Ianis Hagi au debutat deja la Naţionala mare, acolo unde Băluţă şi Răzvan Marin sunt de-acum oameni de bază. Iar Naţionala de tineret, care s-a calificat triumfal, din­tr-o grupă extrem de grea, la Europenele din vara aceasta din Italia şi San Marino, poartă şi ea "marca Gică Hagi". Din 23 de jucători convocaţi de tânărul şi ambiţiosul selecţioner Mirel Rădoi, 11 au în CV Academia "Gică Hagi"!
Chiar şi fotbalul deschis, generos, al lui Gică Hagi, a contaminat Naţionala de tineret. După 20 de ani în care ne-am limitat la scuze şi acuze, după 20 de ani în care Naţionala României - dincolo de rezultatele catastrofale - nu a jucat absolut nimic, tânăra selecţionată sub 21 de ani a apărut ca un veri­tabil miracol în vieţile noastre. Lumea i-a adoptat imediat pe aceşti copii: dragul a luat locul "băşcă­liei", iar bucuria sinceră, dezinvoltă, a luat locul morocănelilor de suporter. Copiii aceştia nu aveau frică de nimeni, marcau pe orice teren, aveau atitu­dine, iar după meciuri - surpriză! - aveau un dis­curs inteligent, legat, coerent şi însufleţit. Cum să nu-i iubeşti? Cum să nu le ţii pumnii la Europenele de tineret, competiţie la care ne-am calificat după 21 de ani? Cum să nu îţi vină să te duci după ei în Italia şi în San Marino? "Cum să nu venim să-i ve­dem pe copiii ăştia dragi?", îmi zic, la unison, pe ton de galerie, patru băieţi, cu un tricolor pe care scrie "Timişoara". 4.000 de suporteri, un stadion arhiplin a avut Naţionala Sub 21 a lui Mirel Rădoi la meciul de debut de la Euro 2019, împotriva Croaţiei. Dincolo de scor, presa italiană a remarcat, imediat, un fenomen unic la acest Euro: galeria "tri­colorilor". "Il muro giallo", "Zidul galben", cum i-a numit presa italiană pe suporterii români. Din Ro­mânia, de peste tot de prin Europa, din Italia cei mai mulţi, românii au venit plini de încredere, ală­turi de Naţionala de tineret, bucuroşi să descopere o atitu­dine care să-i facă, din nou, mândri că sunt români.

"Copiii" diasporei

Sunt multe aşteptări puse pe aceşti tineri şi e mult drag în jurul lor. Simţi asta de cum pui piciorul în avionul de Bologna. Două stewardese îţi zâmbesc protocolar, faci dreapta pe cu­loar, iar acolo te întâmpină un zâmbet cunoscut. E Gică Popescu, fostul mare internaţional român, una dintre vedetele României U21. Zâmbeşte şi el la ineditul situaţiei: înghesuit într-un avion "low cost", de dragul de a ajunge cât mai re­pede la turneul din Italia şi San Marino. Gică nu e singura vedetă din avion. Adi Ilie e câteva rânduri mai încolo, George Ogăraru, directorul Viitorului, e şi el acolo, să fie alături de cei 11 oameni scoşi de Academia lui Gică Hagi pentru Naţio­nala de tineret, Nicolae Dică, fostul antre­nor de la FCSB apare şi el într-un târziu şi ia loc în spatele aeronavei. Avionul e plin. Printre pasageri, zeci, sute de su­por­teri ai "tricolorilor", care şi-au "inventat" concedii, care cu prietenii, care cu neves­tele, pe la Rimini, numai ca să fie aproape de Naţionala de tineret şi marea ei aven­tură de la Europene.
4.000 la San Marino, românii umplu, trei zile mai târziu, stadionul de 12.000 de locuri din Cesena, la meciul cu Anglia. Ecourile victoriei din prima rundă, 4-1 cu Croaţia, meci în care vedetele naţionalei noastre, portarul Ionuţ Radu, decarul Ianis Hagi şi vârful George Puşcaş au fost la înălţime, au atras şi mai multă lume în jurul echipei de tineret. Schimb avionul pe-un tren rapid care merge pe direcţia Rimini - Cesena. E plin şi el de români în ziua meciului al doilea din grupe al băie­ţilor noştri, meciul cu Anglia, una dintre marile favorite ale competiţiei. Puştoaice de 15-16 ani poartă tricouri inscripţionate cu idolii noii generaţii. Cântă cu patimă imnul României, iar străinii din tren le ţin isonul, bătând din palme. În rândurile din faţă, trei nemţi aflaţi în vizită prin zonă, care văzuseră România împotriva Croaţiei, au devenit pe dată fani ai "tricolorilor" şi cântă şi ei, la cobo­râre, "Rommenia! Rommenia! Ole! Ole! Ole!". Din gară, toată lumea merge, cu nemţii în frunte, în ritm de marş, spre "zona fanilor", un loc special amena­jat pentru suporterii români, într-unul dintre parcu­rile cochete din centrul vechi al Cesenei. E plin de familii în "zona fanilor"! Majoritatea suporterilor veniţi la Euro 2019 nu sunt "ultraşi" de meserie, sunt familii cu copii. E coadă mare, în soare, la rulota cu tricouri ale echipei naţionale. Mă pun şi eu la rând şi mă încarc imediat de energia bună a suporterilor noştri.

- Ce are aşa special echipa aceasta de fotbal, de aţi bătut atâta amar de drum ca să o vedeţi cum joacă?

- Ştii ce-mi place la ei? Că sunt copii fără fiţe. Copii învăţaţi cu greul, ca noi toţi. Uite la Ionuţ Radu, uite la Paşcanu, uite la Dragomir, uite la Puşcaş: toţi au plecat de acasă de mici, erau nişte adolescenţi, şi au tras de ei pe aici, prin străinătate, prin Italia, prin Anglia, ca să câştige respectul celor din jur. Ştim bine cât de greu le-a fost să ajungă unde au ajuns, că şi noi, ceilalţi români, tragem zi de zi, la fel ca ei, ca să ne facem respectaţi. De-asta îi iubim aşa de mult, pentru că au luat-o de jos, la fel ca noi! Ne-am săturat de vedetisme şi de gar­gară, vrem muncă şi fapte, iar echipa asta nu doar că vorbeşte bine, dar mai şi face ceea ce promite...

"Familia tricoloră"

Pe terenul mic, amenajat în "Giardino Pubblico" din Cesena, pentru fanii cei mici ai "tricolorilor", se joacă fotbal şi toate privirile sunt magnetizate de micuţul Ianis. Ia­nis e ca un "Hopa-Mi­tică", cade pe jos şi nu se strică, loveşte mingea, sare ime­­diat, fuge în atac, dă pe lân­gă poartă, ba­­lonul portocaliu de­viază în mantinelă, îl re­cuperează tot el, încă o demarcare, încă un şut. La un moment dat, unul dintre băieţii din echipa adversă se loveşte la ge­nunchi şi cere pau­ză. Pregătită deja pe margine, Lo­re­na, sora lui Ianis, ţopăie peste man­ti­nelă şi intră în poarta cealaltă. A­pără primul gol. Uraaa!
În "peluză", pe o bancă ferită de canicula italiană de sfârşit de iunie, e "galeria" lui Ia­nis şi a Lorenei. Bu­nica, bunicul, mama, unchi şi mătuşi, toţi îm­bră­caţi în galben, în tricourile echipei Naţionale, gata de meciul cu Anglia. "Ne-am strâns din toată lu­mea ca să susţinem echipa naţională", îmi spune Bogdan Rotaru, după ce fiul său, Ianis, îşi ridică premiul pentru victoria de pe terenul mic. "Suntem risipiţi prin toată Europa, dar ne-am strâns laolaltă special ca să-i vedem pe băieţii lui Mirel Rădoi". Mama lui Bogdan a venit de la Torino, tatăl şi celelalte rude au venit din ţară, de la Iaşi, el cu soţia, cu Lorena şi Ianis au venit din Germania, de lângă München. Acesta e efectul noii generaţii de fot­balişti de la echipa naţională: trei generaţii ale aceleiaşi familii vin să-i susţină pe "tricolori", de la mii de kilometri distanţă, din trei ţări diferite. "Mama munceşte în Italia, mai trage un pic să ră­mână cu o pensioară, noi muncim în Germania, lângă München, ceilalţi vin din România, şi ne-am întâlnit aici special ca să vedem echipa României la Euro 2019. Ne-am programat întâlnirea special pentru acest Euro. Mergem cu toţii la fiecare meci din grupe. Ce bucurie mai mare decât să poţi să-i susţii pe băieţii de la tineret la un campionat eu­ropean?".

"Trei mii de kilometri, ca să fii fericit"

Victoria cu Anglia, văzută de mulţi drept marea favorită a com­pe­tiţiei, a fost cel mai emo­ţionant meci pe care vreo echipă a Ro­mâniei l-a jucat după Mondialul din Ame­ri­ca, din 1994. A fost una din acele în­tâmplări prin care, dacă treci îm­preună, leagă prietenii pe viaţă. Dacă mai era nevoie de o con­firmare a relaţiei spe­cia­le dintre tânăra noastră generaţie şi publicului ei, atunci acest meci cu Anglia de la Cesena a venit cu asupra de măsură. Ca de fiecare dată, şi la bine, şi la greu, căpitanul echipei noastre, portarul Ionuţ Radu, e primul care iese în faţa presei şi a suporte­rilor. Un băiat frumos, inteligent şi educat, care şi-a făcut junioratul la Internazionale Milano şi care apără, etapă de etapă, în Serie A, la Genoa, acolo unde a fost împrumutat pen­tru încă un sezon. Rupt de toate clişeele uzate ale fotbalului nostru, Ionuţ Radu are marele talent de a a­junge la inimile oa­me­nilor.
"Sunteţi un popor extraordinar, ne-aţi fă­cut mândri că sun­tem români, nu ne-am aşteptat la o atmo­sfe­ră atât de entuziastă, ne-aţi împins de la spa­te. Am jucat cu ini­ma, în seara asta, şi asta s-a văzut la sfâr­şit. Am vorbit la în­ceput cu băieţii că avem o ţară întreagă care ne susţine, sun­tem foarte mândri că v-am făcut fericiţi şi că v-am făcut să vă uitaţi din nou la me­ciu­rile naţionalei. E­chi­pa asta poate ajun­ge foarte departe, să nu mă credeţi nebun! Am primit o grămadă de mesaje, oameni din fel de fel de ţări îmi povestesc că nu s-au mai uitat la fotbal de ceva timp şi că noi le-am readus speranţa", po­vesteşte Ionuţ Radu la ieşirea de la stadion, iar lumea îi soarbe cuvintele, cu lacrimi în ochi.
"Zi şi tu, acuma, cum să nu-i iubeşti pe băieţii ăştia?", îmi spune Gelu, un munte de om şi de ome­nie, venit de la 300 de kilometri cu maşina, ca să vadă meciul cu Anglia. "Aş fi făcut şi 3.000 de kilometri, pentru bucuria pe care o simt în seara asta. E o bucurie mare pentru orice suporter, dar pentru noi, cei care muncim şi locuim aici, în Italia, victoriile băieţilor sunt mai mult decât atât. Fiecare fază frumoasă, fiecare gol, fiecare succes e o revan­şă faţă de cei care ne-au tratat de sus şi ne-au făcut să ne simţim că nu suntem buni de nimic. Acum, că toate ziarele şi toate televiziunile de aici vuiesc des­pre echipa României şi despre suporterii ei minu­naţi şi civilizaţi, acum, altfel merg luni la serviciu. Avem nevoie de astfel de victorii care să ne redea încrederea, care să ne redea mândria de a fi ro­mâni. Generaţia asta, pe care am aşteptat-o atâta amar de ani, a venit tocmai la fix! Şi, cum ne-a pro­mis Ionuţ Radu, marile succese de-abia de acum încolo vor veni!".


Mirel Rădoi
"Sunt foarte mândru de-aceşti băieţi!"

Venit la Naţionala de tineret într-un moment critic, cu patru meciuri importante rămase de jucat în preliminarii, Mirel Rădoi, cel mai tânăr selecţioner de la Euro 2019, a avut o contribuţie decisivă în succesul echipei. Un tip franc, cu principii solide, respectat de ves­tiar, şi ca antre­nor, şi ca fost fotbalist. Ele­gant, im­pe­cabil, la con­fe­rinţele de pre­să purtate în limba engle­ză, a lăsat o im­pre­sie foarte bu­nă în Italia. A­saltat din toa­te părţile după se­mi­finala cu Ger­mania (pe care am pierdut-o învinşi mai degrabă de caniculă, decât de nemţi), şi-a făcut timp să ne spună, la zona mixtă, dedicată interacţiunii cu presa, câteva cuvinte despre Europeanul recent încheiat.

- Mirel, cu ce senzaţii rămâi după acest Euro­pean în care România şi-a câştigat grupa, s-a cali­ficat în semifinale şi la Jocurile Olimpice?

- Sunt greu de descris senzaţiile pe care le-am trăit în toate aceste zile de competiţie. Dar un lucru e sigur: sunt cel mai mândru român. Sunt foarte mân­dru de aceşti băieţi şi sunt foarte fericit că am avut şi că am şansa să lucrez cu aceşti băieţi minunaţi. Au fost momente, ca în finalul partidei cu Anglia, când nici eu nu mai credeam că victoria e posibilă. Ei bine, ei au crezut până la capăt şi au reuşit o victorie în care nimeni nu mai credea!

- Ai stat zi de zi alături de tinerii noştri jucători în ultima lună de zile, ai ajuns să îi cunoşti şi mai bine decât până acum. Cum sunt ei ca profesionişti, cum sunt ei ca oameni?

- Ca profesionişti, sunt impecabili, iar ca oameni, sunt absolut deosebiţi, formează un grup în adevăra­tul sens al cuvântului. Tot timpul am spus că forţa acestei echipe este grupul. Cred că asta s-a văzut în momentele grele ale turneului, toţi cei care au venit de la bancă au adus un plus echipei.

- Aţi avut parte de o galerie minunată în Italia. Nu v-a fost greu să jucaţi, ştiind câte aşteptări sunt puse în voi?

- Galeria ne-a dat o energie extraordinară, cred că doar energia aceasta ne-a purtat spre victorie în meciul cu Anglia. Ne bucurăm mult să avem parte de astfel de suporteri, le mulţumim pentru susţinere, succesele noastre sunt succesele lor, ei sunt parte din această frumoasă poveste pe care am scris-o la Campionatul European.