TIFF Unlimited
Cu filme de colecţie, premiere, concerte, întâlniri cu publicul, dezbateri, masterclass-uri, programul TIFF-ului e din ce în ce mai vast, an de an. Oricât ai fi de organizat, e aproape imposibil să vezi şi să te bucuri de tot. Unde mai pui că prilejul de a sta câteva ore cu cei la fel de pasionaţi de filme ca tine cântăreşte mai greu decât cele două ore petrecute în cinematograf. TIFF înseamnă mai mult decât filme, e o experienţă socială de neuitat. Tocmai de aceea, cel mai frumos cadou pe care organizatorii l-au făcut iubitorilor de film anul acesta este TIFF Unlimited. O platformă online, pe care te poţi abona cu 10 euro pentru trei luni, în care poţi vedea la tine acasă filme bijuterie, filme premiate peste tot în lume, greu de găsit în alte părţi, de la creaţii de Gaspar Noe şi Lars von Trier, până la filme semnate de Abdellatif Kechiche sau Ashgar Farhadi. Dacă aţi ratat filme de top în anii trecuţi sau anul acesta, TIFF vă dă posibilitatea să recuperaţi într-un cadru cât se poate de personal. Un strop din experienţa festivalului teleportată acasă, pe canapea.
Uzina de vise
Ce înseamnă de fapt să fii regizor? Cum e să faci un film? Ce înseamnă munca de platou? Trei întrebări la care s-au gândit cu siguranţă mulţi cinefili. Anul acesta, organizatorii festivalului au venit în întâmpinarea publicului cu o surpriză de proporţii: o instalaţie interactivă creată de marele cineast francez Michel Gondry. Ajunsă la Cluj după ce a făcut deja înconjurul lumii, cu opriri semnificative în Buenos Aires, Montreal, Moscova şi Paris, Uzina filmelor de amatori pune la dispoziţia celor curioşi să experimenteze un studio cinematografic cu 15 decoruri individuale, echipament şi instructori calificaţi. Timp de trei ore, fiecare participant îşi poate crea propriul film, parcurgând toate etapele, de la scenariu şi regie până la efecte speciale şi coloană sonoră. Cine vrea să se joace de-a filmul mai are şi alt motiv de bucurie: proiectul continuă la Centrul Regional Pentru Industrii Creative din Cluj până la 31 iulie, chiar dacă festivalul s-a încheiat. Prezent la inaugurare, alături de jurnalişti, Gondry a fost întâmpinat cu aplauze furtunoase. Ce ştie însă mai puţină lume despre el e că, înainte să fie răsplătit cu un Oscar pentru Strălucirea eternă a minţii neprihănite, cineastul francez şi-a câştigat faima ca unul dintre cei mai de succes regizori de videoclipuri din lumea întreagă. Gondry a regizat deopotrivă pentru Bjork şi Radiohead, pentru The Vines şi The White Stripes, pentru Daft Punk şi Chemical Brothers. Considerat pionier în multe tehnici cinematografice, Gondry e responsabil şi cu faptul că a multiplicat-o pe Kylie Minogue în videoclipul Come into my world.
Şi-un invitat de top
Stop cadru TIFF 18
Cu Mihai Chirilov
1. Proiecţia filmului lui Almodovar, Durere şi glorie, din prima duminică de festival, când deşi cerul părea decongestionat, un nor ucigaş a apărut de nicăieri şi a adus cu el o rafală de 20 de minute. Oamenii au fugit care pe unde. Am rămas cu imaginea a câteva sute de oameni, echipaţi cu pelerine şi umbrele, încăpăţânaţi ca şi mine să vadă filmul până la capăt. E una din cele mai plăcute amintiri ale acestei ediţii, fiindcă strânge în ea toată lupta noastră cu ploaia, dar şi dorinţa oamenilor de a vedea filme cu orice preţ.
2. Finalul proiecţiei filmului "La Gomera", al lui Corneliu Porumboiu, o atmosferă absolut delirantă, cea mai explozivă rafală de aplauze şi ţipete din tot festivalul. S-a aplaudat şi strigat ca pe stadion, se zguduia sala de entuziasm. Atâta căldură şi simpatie faţă de un film rar am mai văzut.
3. Clipele petrecute alături de Nicolas Cage, invitatul de onoare al acestei ediţii, care deşi la început a refuzat interviurile, şi-a dorit să fie ţinut cât mai la distanţă de lume, să iasă în circuit închis, a acceptat până la urmă să facem un masterclass moderat de mine, în care, indirect, am încercat să acopăr şi curiozităţile jurnaliştilor, cărora le-am permis accesul la eveniment. A început precaut şi a sfârşit prin a-şi deschide inima şi a vorbi fără ocolişuri, încât masterclass-ul a durat cu jumătate de oră mai mult decât ar fi trebuit să fie. A doua zi, la Bonţida, la o cină privată cu doar câţiva oameni, a insistat să mănânce numai mâncare ardelenească. Şi mie îmi place mămăliga, dar n-am mâncat într-un an cât a mâncat el în trei zile. Am rămas cu imaginea doamnelor care tot aduceau la masă gulaşuri peste gulaşuri şi carafe de răcoritoare şi cu entuziasmul lui, care a decretat că nu ştie ce e socata, dar sigur e cea mai bună băutură din lume.
Foto: Vlad Cupşa, Chris Nemes, Marius Mariş
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
