Cum a fost 2018? - Retrospectiva anului politic 2018, în două întrebări

1. Care sunt, în opinia dvs, cele mai importante evenimente politice de care am avut parte în 2018, privind im­pli­caţiile lor pentru viitor?

2. Aţi remarcat şi fapte politice care sunt de natură să ne dea spe­ranţă?


ALEXANDRU LĂZESCU, comentator politic, Revista 22
"Societatea românească trece printr-o criză politică prelungită"

1. Toate evenimentele politice, mici şi mari, cu un impact semnificativ sau trecător, se sub­sumează unui fenomen trist şi îngrijorător: tri­balismul intern. Adică, în acest an s-au adâncit faliile dintre diferite segmente ale societăţii, dialogul devenind imposibil. Se discută numai în alb şi negru, respingându-se orice compromis şi, prin aceasta, creându-se o permanentă stare de tensiune. Şi, atenţie, nu mă refer doar la viaţa politică, ci la toată so­cie­tatea! E drept că feno­menul nu-i specific ro­mâ­nesc, ci se petrece în toată Europa, şi în SUA... Este vorba despre o into­leranţă extremă, de inca­pacitatea de comu­nicare şi de susţinerea unor agen­de publice radica­lizate. Acum, referindu-mă strict la viaţa po­litică, aceasta s-a degradat treptat, din mai multe cauze. În primul rând, contraselecţia care a ope­rat la nivelul oamenilor politici a generat atitu­dini şi proiecte politice slabe. Dacă am face o com­paraţie între guvernarea de azi şi cea a lui Adrian Năstase, de acum 15 ani, de pildă, e destul pentru a vedea o diferenţă uriaşă în jos. Şi de aici, şi "dezbaterile" care se concentrează doar pe câteva chestiuni, care sunt fetişizate, cum sunt problema corupţiei şi problema siste­mului de Justiţie, fiind ignorate altele, cel puţin la fel de importante, dacă nu cumva şi mai grele de consecinţe. În opinia mea, nu se vorbeşte mai deloc, spre exemplu, de criza forţei de muncă şi astfel, nici nu i se caută o rezolvare. Trebuie să conştientizăm că migrarea forţei de muncă din România în spaţiul UE are două consecinţe: prima, directă, prin afectarea mediului nostru economic, şi a doua, dată de modificarea para­dig­mei culturale, prin importul masiv de forţă de muncă străină, la care vom fi siliţi. Este previzibil că oamenii veniţi din alte culturi vor in­tra în conflicte identitare cu o societate româ­nească destul de conservatoare... Deci, iarăşi tensiune...

2. Nu prea sunt motive de optimism, atât din raţiuni interne, cât şi externe. Avem întâi o criză majoră a Occidentului, care nu-şi vede o rezolvare rapidă. Şi mă refer atât la criza internă a societăţilor occidentale, cât şi a relaţiilor dintre UE şi SUA. De asemenea, avem o prelungită criză politică în societatea românească, iar ea se vede cel mai bine în incapacitatea instituţiilor de a asuma, gestiona şi finaliza proiecte.


CRISTIAN GROSU, redactor-şef CursdeGuvernare.ro
"Au început să plece din ţară oameni care au o situaţie stabilă"

1. Singurul eveniment politic care a produs con­secinţe şi reverberaţii a fost instalarea gu­ver­nului Dăncilă, în luna ianuarie. Toate cele­lalte lucruri au fost doar con­­secinţe, cu un impact foar­te mare, dar limitat la trei direcţii, toate trei ne­faste: a. Presiunea asu­pra siste­mu­lui şi legislaţiei judiciare, b. ignorarea mecanismelor de atragere a fondurilor eu­ropene şi c. adu­cerea în agenda pu­bli­că şi în reţeta economică a parteneriatului public-privat, într-un moment în care nu există nici know-how pen­tru implementare şi nici bună credinţă pentru folosirea adecvată. Conse­cin­ţele, care pot fi puse tot pe seama politicii, de vreme ce ţin de decizia politică, sunt multiple. Întâi, scăderea investiţiilor publice (de dincolo de cheltuielile militare) la un minim istoric. Apoi, schimbarea paradigmei de migraţie. Acum pleacă cei care cunosc meserii înalte sau medii şi nu mai merg la muncă în Italia sau Spania, ci în Marea Brita­nie, Germania, Franţa. De aseme­nea, de ob­ser­vat că încep să plece chiar oameni care, la vârsta de peste 40 de ani, părăsesc o situaţie stabilă. Nu în ultimul rând, o consecinţă deosebit de primej­dioasă este criza forţei de muncă, accentuată de degringolada din sistemul de educaţie în faţa adecvării la viitoarele me­serii, ale viitorului iminent. În fine, rezulta­tele nule într-un domeniu esenţial pentru economie, un domeniu de viaţă şi de moarte: infrastructura.
La nivel de viaţă politică, ar mai fi de re­marcat consolidarea formaţiunilor de dincolo de mainstream, cum ar fi USR şi Mişcarea lui Dacian Cioloş. Cele două formaţiuni, chiar dacă sunt la început, vor strica anumite calcule pe sce­­na politică şi, adăugând şi aspiratorul de parlamentari de stânga al lui Victor Ponta, vor con­strânge marile partide la gesturi de conser­vare a nucleelor dure de electorat.

2. Nu există măsuri care, în sine, să ne dea o speranţă coerentă. Sunt măsuri sporadice, care ajută economia într-un mod conjunctural. Poate sin­gura măsură bună e scăderea pragului de in­vestiţii în mediul antreprenorial, necesare pentru a beneficia de ajutor de stat, la un milion de euro. În rest, absolut toate măsurile întreprin­se au avut un caracter pur electoral sau care ţin de agenda individuală a unor politicieni.


LIVIU AVRAM, redactor-şef adjunct, Adevărul
"Mult clamata majorare a salariilor s-a dovedit cea mai mare şarlatanie politică"

1. Anul 2018 a fost, din toate punctele de vedere, un an steril. A început prost pentru viaţa de zi cu zi a românilor. Mult clamata majorare cu 25% a salariilor brute, intrată în vigoare de la 1 ianuarie, s-a dovedit cea mai mare şarlatanie po­litică din ultimii 30 de ani, pentru că a însem­nat nimic altceva decât transferul tuturor contri­buţiilor de la angajator la angajat, efectul asupra salariilor nete fiind insignifiant. Au urmat câteva ordonanţe de urgenţă, de corectare a Codului Fiscal abia adoptat la finalul anului precedent, care au aruncat în cea mai neagră incertitudine, deopotrivă, persoane fizice sau juridice. Se con­solida astfel un stil de guvernare care a spulberat vechiul mit ce înconjura politicienii PSD: or fi ei cam hoţomani, dar măcar sunt com­petenţi. Com­ponenta de competenţă pare să fi dispărut total, a rămas restul. Iar aici, politicienii din coa­liţia PSD-ALDE au confirmat cu asupra de măsură.
Ofensiva împotriva Justiţiei a fost totală şi purtată pe toate planurile posibile, în pofida tuturor avertismentelor venite, atât din interior, cât şi din exterior. Comisia Iordache din Parla­ment a continuat mutilarea Legilor Justiţiei şi a început mutilarea legislaţiei penale: Codul penal şi Codul de procedură penală. Curtea Constitu­ţională pare să-şi fi abandonat rolul de gardian al Constituţiei şi de arbitru imparţial al dispu­telor politico-legale şi să-şi fi consolidat statutul de pompier de serviciu al intereselor celor aflaţi la Putere. Aceeaşi Curte Constituţională şi-a continuat opera începută în anul precedent, de schimbare din pix a regimului constituţional din România, îndreptându-l încet-încet spre o repu­blică parlamentară, prin acceptarea tuturor ini­ţia­tivelor venite din Parlament menite să-l de­pri­veze pe preşedinte de o serie întreagă de atri­buţii. Reacţia palidă a preşedintelui în faţa tutu­ror asemenea iniţiative a uşurat enorm acest efort. Una peste alta, zona penală şi cea a Justi­ţiei au fost singurele în care România a fost efer­ves­centă - şi asta, exclusiv datorită faptului că cei aflaţi în fruntea ţării au interese personale şi directe în aceste zone.

2. O speranţă certă este suc­cesul USR de a strânge semnăturile necesare pentru a promova legislativ proiec­tul "Fără penali în funcţii publice" - o reacţie firească faţă de politicile Puterii. So­cie­tatea civilă, deşi istovită de agitaţia anului 2017, a rămas neaşteptat de lucidă şi de activă în combaterea actelor de subminare a statului de drept în România - iar protestul din 10 august o do­vedeşte cu prisosinţă. Dar cea mai surprin­zătoare iniţiativă politică a anului, venită în buza sărbătorilor de iarnă, este formarea Alianţei Vestului, decizia primarilor din Cluj, Oradea, Arad şi Timişoara de a-şi uni eforturile pentru a-şi dezvolta pe cont propriu regiunile, fără a mai sta la mila autorităţilor de la Bucureşti. Lecţia ar trebui învăţată rapid, dacă mai vrem să fim un stat unitar: atunci când faci din sărăcie şi subdezvoltare politică de stat, ca să-ţi asiguri vo­turile celor care depind de decizia ta, ten­dinţele centrifuge sunt nu doar inevitabile, dar şi per­fect legitime. În 1918, prin acţiunea politi­cie­nilor săi de atunci, România parcurgea anul as­tral al existenţei sale. În 2018, prin acţiunea po­liticienilor săi de azi, România pare să fi purces pe drumul îndărăt.