2. Ați remarcat și fapte politice care sunt de natură să ne dea speranță?
ALEXANDRU LĂZESCU, comentator politic, Revista 22
"Societatea românească trece printr-o criză politică prelungită"
1. Toate evenimentele politice, mici și mari, cu un impact semnificativ sau trecător, se subsumează unui fenomen trist și îngrijorător: tribalismul intern. Adică, în acest an s-au adâncit faliile dintre diferite segmente ale societății, dialogul devenind imposibil. Se discută numai în alb și negru, respingându-se orice compromis și, prin aceasta, creându-se o permanentă stare de tensiune. Și, atenție, nu mă refer doar la viața politică, ci la toată societatea! E drept că fenomenul nu-i specific românesc, ci se petrece în toată Europa, și în SUA... Este vorba despre o intoleranță extremă, de incapacitatea de comunicare și de susținerea unor agende publice radicalizate. Acum, referindu-mă strict la viața politică, aceasta s-a degradat treptat, din mai multe cauze. În primul rând, contraselecția care a operat la nivelul oamenilor politici a generat atitudini și proiecte politice slabe. Dacă am face o comparație între guvernarea de azi și cea a lui Adrian Năstase, de acum 15 ani, de pildă, e destul pentru a vedea o diferență uriașă în jos. Și de aici, și "dezbaterile" care se concentrează doar pe câteva chestiuni, care sunt fetișizate, cum sunt problema corupției și problema sistemului de Justiție, fiind ignorate altele, cel puțin la fel de importante, dacă nu cumva și mai grele de consecințe. În opinia mea, nu se vorbește mai deloc, spre exemplu, de criza forței de muncă și astfel, nici nu i se caută o rezolvare. Trebuie să conștientizăm că migrarea forței de muncă din România în spațiul UE are două consecințe: prima, directă, prin afectarea mediului nostru economic, și a doua, dată de modificarea paradigmei culturale, prin importul masiv de forță de muncă străină, la care vom fi siliți. Este previzibil că oamenii veniți din alte culturi vor intra în conflicte identitare cu o societate românească destul de conservatoare... Deci, iarăși tensiune...
2. Nu prea sunt motive de optimism, atât din rațiuni interne, cât și externe. Avem întâi o criză majoră a Occidentului, care nu-și vede o rezolvare rapidă. Și mă refer atât la criza internă a societăților occidentale, cât și a relațiilor dintre UE și SUA. De asemenea, avem o prelungită criză politică în societatea românească, iar ea se vede cel mai bine în incapacitatea instituțiilor de a asuma, gestiona și finaliza proiecte.
CRISTIAN GROSU, redactor-șef CursdeGuvernare.ro
"Au început să plece din țară oameni care au o situație stabilă"
1. Singurul eveniment politic care a produs consecințe și reverberații a fost instalarea guvernului Dăncilă, în luna ianuarie. Toate celelalte lucruri au fost doar consecințe, cu un impact foarte mare, dar limitat la trei direcții, toate trei nefaste: a. Presiunea asupra sistemului și legislației judiciare, b. ignorarea mecanismelor de atragere a fondurilor europene și c. aducerea în agenda publică și în rețeta economică a parteneriatului public-privat, într-un moment în care nu există nici know-how pentru implementare și nici bună credință pentru folosirea adecvată. Consecințele, care pot fi puse tot pe seama politicii, de vreme ce țin de decizia politică, sunt multiple. Întâi, scăderea investițiilor publice (de dincolo de cheltuielile militare) la un minim istoric. Apoi, schimbarea paradigmei de migrație. Acum pleacă cei care cunosc meserii înalte sau medii și nu mai merg la muncă în Italia sau Spania, ci în Marea Britanie, Germania, Franța. De asemenea, de observat că încep să plece chiar oameni care, la vârsta de peste 40 de ani, părăsesc o situație stabilă. Nu în ultimul rând, o consecință deosebit de primejdioasă este criza forței de muncă, accentuată de degringolada din sistemul de educație în fața adecvării la viitoarele meserii, ale viitorului iminent. În fine, rezultatele nule într-un domeniu esențial pentru economie, un domeniu de viață și de moarte: infrastructura.
La nivel de viață politică, ar mai fi de remarcat consolidarea formațiunilor de dincolo de mainstream, cum ar fi USR și Mișcarea lui Dacian Cioloș. Cele două formațiuni, chiar dacă sunt la început, vor strica anumite calcule pe scena politică și, adăugând și aspiratorul de parlamentari de stânga al lui Victor Ponta, vor constrânge marile partide la gesturi de conservare a nucleelor dure de electorat.
2. Nu există măsuri care, în sine, să ne dea o speranță coerentă. Sunt măsuri sporadice, care ajută economia într-un mod conjunctural. Poate singura măsură bună e scăderea pragului de investiții în mediul antreprenorial, necesare pentru a beneficia de ajutor de stat, la un milion de euro. În rest, absolut toate măsurile întreprinse au avut un caracter pur electoral sau care țin de agenda individuală a unor politicieni.
LIVIU AVRAM, redactor-șef adjunct, Adevărul
"Mult clamata majorare a salariilor s-a dovedit cea mai mare șarlatanie politică"
1. Anul 2018 a fost, din toate punctele de vedere, un an steril. A început prost pentru viața de zi cu zi a românilor. Mult clamata majorare cu 25% a salariilor brute, intrată în vigoare de la 1 ianuarie, s-a dovedit cea mai mare șarlatanie politică din ultimii 30 de ani, pentru că a însemnat nimic altceva decât transferul tuturor contribuțiilor de la angajator la angajat, efectul asupra salariilor nete fiind insignifiant. Au urmat câteva ordonanțe de urgență, de corectare a Codului Fiscal abia adoptat la finalul anului precedent, care au aruncat în cea mai neagră incertitudine, deopotrivă, persoane fizice sau juridice. Se consolida astfel un stil de guvernare care a spulberat vechiul mit ce înconjura politicienii PSD: or fi ei cam hoțomani, dar măcar sunt competenți. Componenta de competență pare să fi dispărut total, a rămas restul. Iar aici, politicienii din coaliția PSD-ALDE au confirmat cu asupra de măsură.
Ofensiva împotriva Justiției a fost totală și purtată pe toate planurile posibile, în pofida tuturor avertismentelor venite, atât din interior, cât și din exterior. Comisia Iordache din Parlament a continuat mutilarea Legilor Justiției și a început mutilarea legislației penale: Codul penal și Codul de procedură penală. Curtea Constituțională pare să-și fi abandonat rolul de gardian al Constituției și de arbitru imparțial al disputelor politico-legale și să-și fi consolidat statutul de pompier de serviciu al intereselor celor aflați la Putere. Aceeași Curte Constituțională și-a continuat opera începută în anul precedent, de schimbare din pix a regimului constituțional din România, îndreptându-l încet-încet spre o republică parlamentară, prin acceptarea tuturor inițiativelor venite din Parlament menite să-l depriveze pe președinte de o serie întreagă de atribuții. Reacția palidă a președintelui în fața tuturor asemenea inițiative a ușurat enorm acest efort. Una peste alta, zona penală și cea a Justiției au fost singurele în care România a fost efervescentă - și asta, exclusiv datorită faptului că cei aflați în fruntea țării au interese personale și directe în aceste zone.
2. O speranță certă este succesul USR de a strânge semnăturile necesare pentru a promova legislativ proiectul "Fără penali în funcții publice" - o reacție firească față de politicile Puterii. Societatea civilă, deși istovită de agitația anului 2017, a rămas neașteptat de lucidă și de activă în combaterea actelor de subminare a statului de drept în România - iar protestul din 10 august o dovedește cu prisosință. Dar cea mai surprinzătoare inițiativă politică a anului, venită în buza sărbătorilor de iarnă, este formarea Alianței Vestului, decizia primarilor din Cluj, Oradea, Arad și Timișoara de a-și uni eforturile pentru a-și dezvolta pe cont propriu regiunile, fără a mai sta la mila autorităților de la București. Lecția ar trebui învățată rapid, dacă mai vrem să fim un stat unitar: atunci când faci din sărăcie și subdezvoltare politică de stat, ca să-ți asiguri voturile celor care depind de decizia ta, tendințele centrifuge sunt nu doar inevitabile, dar și perfect legitime. În 1918, prin acțiunea politicienilor săi de atunci, România parcurgea anul astral al existenței sale. În 2018, prin acțiunea politicienilor săi de azi, România pare să fi purces pe drumul îndărăt.