Mirela Florian, realizatoarea, cu ajutorul unei echipe de profesionişti, a acestui laborios proiect editorial, e cercetător antropolog la Muzeul Ţăranului Român. Ea a avut ideea de a solicita public celor ce le mai păstrau după o sută de ani scrisori şi cărţi poştale trimise acasă de soldaţi şi ofiţeri ce au luptat în Primul Război Mondial, fotografii de epocă, jurnale şi însemnări de front; a căutat în arhive memorii ale preoţilor militari către Marele Cartier General, precum şi mărturii ale prizonierilor dintr-o tabără sau alta. După mai mulţi ani de muncă a publicat această carte-album, extraordinară atât în substanţă, cât şi ca înfăţişare. (Îmbinarea textelor tipărite cu facsimile şi fotografii, de o mare originalitate artistică, minuţia tehnoredactării, calitatea hârtiei şi a reproducerilor ar merita în sine un premiu.)
Pe marginea evenimentelor din Marele Război au glosat şi la noi istorici, politicieni, artişti, încercând să le explice cauzele, să le justifice consecinţele, să le surprindă conotaţii simbolice. În funcţie de regimurile politice vremelnice, participarea românilor la desfăşurarea războiului şi-a schimbat de mai multe ori "viziunea". Scriitorii s-au adâncit în analize psihologice şi proiecţii umaniste cu valoare morală. Plasticienii l-au vizualizat în portrete şi compoziţii cu dimensiuni tragice. Antropologul Mirela Florian şi-a propus însă altceva: să ne arate nemijlocit adevărul oamenilor simpli smulşi din mediul lor şi aruncaţi în acel "Turn Babel al gloanţelor şi obuzelor". Strânse împreună, toate aceste frânturi omenesc-autentice dau azi o percepţie zguduitoare a Primului Război, aşa cum l-au trăit ţăranii, meşteşugarii, comercianţii, intelectualii obişnuiţi. Departe de casele şi familiile lor, de comunităţile cărora le aparţineau, de îndeletnicirile vieţii lor cotidiene brusc întrerupte de convocarea la luptă alături sau împotriva unora ca şi ei, aceşti "participanţi de nevoie" sunt preocupaţi de supravieţuire şi duc grija celor rămaşi acasă, în spatele frontului sau în teritoriile ocupate de inamic. Foarte puţini se ridică deasupra concretului coşmăresc în care au nimerit, încercând să vadă dincolo de el. Majoritatea sunt oameni sfâşiaţi de dor de familie, de griji, de spaime, de abaterile monstruoase de la normalitate la care sunt martori pe front, în spitale, în lagăre. Marile lor suferinţe vin de la inexplicabilele "bucle infernale" care le pervertesc sau le schimbă destinele. "Eroismul" cântat de rapsozii istoriei, de ideologii şi artiştii de atunci şi de mai târziu, apare din aceste documente ca un reflex comportamental ce ţine de nevoia individului de a ieşi cumva din calvarul cu care se confruntă. În "călătoria ei iniţiatică" printre cei implicaţi de o parte şi de alta a frontului, Mirela Florian observă şi cum sunt aceştia marcaţi în judecarea faptelor de mediul familial, de educaţia şi credinţele în care au crescut, de prejudecăţile dominante într-o zonă sau alta a ţării. Autenticitatea trăirilor şi reacţiilor la diversele situaţii prin care trec aceşti oameni de acum un veac sunt întărite de opţiunea autoarei de a păstra întocmai vocabularul regional, topica şi grafia manuscriselor în care vibrează şi azi sufletele lor. De aceea cartea despre viaţă şi moarte în Marele Război, tulburătoare prin adevărurile ei, dincolo de orice mitizare sau ideologizare, mi se pare cea mai bună realizare de până acum pentru Anul Centenarului.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
