Statul "paralel"

Noi trăim în două Românii.

Sigur, nu sunt doar două, sunt mai multe, poate trei, poate patru, poate douăzeci de milioane. Simplific, pentru că altfel nu se poate, pentru că altfel nu aş mai scrie articole, ci enci­clo­pedii.
Aşadar, avem o Românie a auto­stră­zi­lor care lipsesc, a spitalelor care sunt foarte departe de cele "de afară", a şcolilor fără toalete, a canalizărilor care nu există etc. E ţara de care ne plângem mereu şi care a ajuns aşa pentru că politicienii noştri nici măcar nu vor să fure subtil. Vor pe faţă, cu legea în mână şi pro­tecţie pe viaţă. Mă opresc aici, pentru că de România aceasta urâtă auzim atât de des zilnic, încât am ajuns obsedaţi de ea. Şi nu e bine, pentru că, în paralel, mai avem o ţară, de care ne amintim prea puţin şi datorită căreia mergem înainte. Vă dau doar două exemple, care îi creionează un portret.
Banca Naţională a României a dat publicităţii o cifră, comentată apoi pe larg de "Ziarul Financiar": în doar primele patru luni ale acestui an, transportatorii din ţara noastră au adus în România două miliarde de euro. Ce înseamnă asta? Că au cărat marfă, cu tirurile lor, prin toată Europa, iar pentru asta, au încasat două miliarde de euro. Sigur, ţara noastră are graniţe des­chise, aşa că şi străinii au cărat marfă pentru noi, însă de doar 885 de milioane de euro, bani care au ieşit din ţară. Dacă faci diferenţa, îţi rezultă 1,1 miliarde de euro, bani care i-au rămas României, ca excedent co­mercial în industria transporturilor. Iar asta, în doar primele patru luni din acest an!
Despre furnicuţele acestea, care cară peste tot în lume mărfurile altora, nimeni nu ştie nimic. Ei nu sunt atât de spectaculoşi ca Dacia şi Ford, despre care vorbeşte toată lumea, dar sunt la fel de eficienţi. Şi nu sunt singurii! Producătorii de mobilă exportă, pe an, în valoare de peste două miliarde de euro. Nici despre ei nu se vorbeşte. Dar îşi fac treaba excelent, dovadă faptul că numai Germania cumpără de la noi mo­bilier în valoare de aproape jumătate de miliard. Încet, fără să ştim, în ţara noastră creşte o altă ţară. O face fără trâmbiţe şi fără presă şi, din păcate, fără ajutorul politicienilor. De la ei aşteaptă doar să nu pună beţe în roate.
Liviu Dragnea are dreptate. Statul paralel există, pe el stă România. Am dat doar două exemple, dar lista e foarte lungă. În statul paralel sunt toţi cei care mun­cesc, care nu fac afaceri cu puterea politică şi care s-au impus şi pe pieţele externe, pentru că produsele lor sunt mai bune decât ale celorlalte ţări. Fără statul paralel, preşedintele PSD nici nu ar avea de unde să îşi ia salariul de parlamentar. Probabil, de aceea îi şi poartă pică...