Era pe vremea imperiului Austro-Ungar, şi oamenii care îşi duceau grâul la măcinat erau români şi germani. Pe urmă nemţii au plecat, prin casele pustiite au început să crească buruieni şi copaci şi ţăcănitul morii a încetat. Părea să nu se mai întâmple nimic în Sasca Montană, un sat răstignit de istorie, când un medic din Timişoara, bântuit de amintirile neuitate ale copilăriei, s-a-ntors în sat, a cumpărat moara de la ultimul ei proprietar şi a transformat-o în pensiune. "Vechea Moară" e azi o casă desprinsă, parcă, dintr-o poveste, cu un restaurant pe măsură, în care se servesc bunătăţi bănăţene, la mese de lemn. Dai pe gât berea rece, inspiri adânc aerul de pădure şi-ţi spui că toate minunile trebuie să aibă un început.
Prof. dr. IOAN SPOREA
"Judeţul Caraş-Severin are o singură şansă: turismul"
- Amintirile din copilărie, în primul rând. Tatăl meu era din Sasca Montană şi aici mi-am deschis şi eu ochii asupra lumii. Sunt foarte legat de locul acesta, unul dintre cele mai frumoase din România. În ce priveşte moara, eu am luat-o prin 2008, când era părăsită şi nu mai avea în ea nici un mecanism! Mai rămăsese doar groapa unde fusese roata cea mare şi o grămadă de pietre. Am cumpărat şi moara, şi casa de lângă ea. Ne-au plăcut şi soţiei mele, şi mie, că erau pe malul unui pârâu, Şuşara, care trece pe sub ferestre. După vreo doi ani, având în minte nişte locuri frumoase din zona rurală a Austriei, unde mergem frecvent şi unde există şi un restaurant numit "Alte Muhle" (Moara veche), am hotărât să numesc moara la fel şi să fac un restaurant după acelaşi model. Un restaurant care să ne placă nouă, în primul rând, în care să ne simţim ca acasă, primitor, dar şi cu o notă de nostalgie, pe care i-o conferă stilul mobilelor şi obiectele vechi. Am pus mult suflet, toate ideile au fost ale noastre, iar ceea ce am dorit a fost să nu schimbăm structura exterioară a morii. După un an, ne-am decis să transformăm podul casei în trei camere de cazare, mici şi prietenoase, pentru oamenii care apreciază astfel de lucruri. Din cauza multelor solicitări, venite mai ales din partea nemţilor şi austriecilor, care ajung frecvent în rezervaţia Nerei, în 2014 am deschis o nouă pensiune, mai mare, în sat: Pensiunea Sasca. Şi în ea, ca şi la "Vechea Moară", am adunat lucruri frumoase şi vechi, ce amintesc de vremurile de altădată, multe din ele aduse din Austria.
- Se pare că pensiunile deschise de dvs. în Sasca Montană vă implică în viaţa comunităţii, ba chiar şi în dezvoltarea acestei zone de vis din Banatul Montan, aflată în apropierea rezervaţiei Nerei.
"Sasca este una dintre perlele turismului românesc"
- Pentru că Sasca este una dintre perlele turismului românesc! Se află la marginea rezervaţiei naturale Beuşniţa - Cheile Nerei. Are nenumărate obiective: Cheile Nerei (drumeţie şi rafting), Cheile Şuşarei (drumeţie), Cascada Beuşniţa, Cascada Şuşara, Lacul Dracului, Ochiul Beiului, Mânăstirea Nera şi Mânăstirea Călugăra, Cascada Bigăr, Morile de apă de la Rudăria, oraşul Oraviţa, cu teatrul Imperial de acolo, oraşul Anina etc. Deci, turism de week-end şi de concediu, cu zile pline cu locuri de vizitat. În prezent, turiştii care ajung la noi sunt în majoritate români, dar şi unguri, cehi, germani, austrieci şi, mai recent, sârbi.
- Aţi creat locuri de muncă în pensiuni, într-o zonă în care ele sunt rare. Faceţi faţă pretenţiilor turiştilor?
"Istoria nu trebuie lăsată în paragină"
- Centrul Cultural Sasca Montană vrea să demonstreze că acolo unde se vrea se poate! Istoria noastră nu trebuie lăsată în paragină, clădirile istorice nu trebuie părăsite, actul cultural poate fi făcut oriunde, nu doar în marile oraşe. E nevoie de iniţiativă, iniţiativă personală, ea duce societatea înainte. La câteva luni după ce Asociaţia Culturală Sasca a decis funcţionalitatea diverselor spaţii, am descoperit, întâmplător, undeva, în Austria, pe Valea Wachau, un centru cultural care semăna izbitor cu proiectul nostru. Se găseşte la Weissenkirchen şi este şi acolo un proiect câştigător al comunităţii locale. Adevărul nostru este pe cât de simplu, pe atât de frumos: Sasca încearcă să-şi regăsească identitatea. După închiderea minelor de cupru de aici, o letargie a pus stăpânire pe acest sat din Banatul Montan. Mulţi oameni au plecat, alţii sunt doar pensionari, iar timişorenii cu case de vacanţă aici (sunt câteva sute) vin ocazional, în week-end sau concedii. De câţiva ani, am observat că turismul pare a reînvia în această zonă excepţională prin frumuseţea ei. Nu ştiu de ce nu se face nimic oficial în direcţia aceasta. Natura noastră poate fi transformată în aur curat.
Preţul raiului
Ce puteţi vedea primprejur
Cheile Caraşului din comuna Caraşova
Au o adâncime de 200 m şi o lungime de 19 km (dintre care aproximativ 10 km se pot vizita). Sunt remarcabile datorită versanţilor cu pereţi calcaroşi, vegetaţiei abundente, izvoarelor carstice, precum şi celor peste 500 de peşteri şi avene.
Peştera Gaura cu Muscă din comuna Sfânta Elena
Peştera Gaura cu Muscă este situată la 12 km de Moldova Nouă. Intrarea in peşteră se află în versantul stâng al Defileului Dunării, în marele abrupt calcaros situat în apropierea stâncii Baba Caia din albia Dunării, la 3 km în aval de localitatea Pescari. Este situată la o altitudine de 92 m (28 m deasupra apei Dunării) şi are o lungime de 254 m.
Parcul cu mori de apă din comuna Eftimie Murgu
Este cel mai mare parc mulinologic din Europa. Cuprinde aproape 22 de mori înşiruite pe trei kilometri de râu.
Tunelul iubirii din comuna Glimboca
Este situat pe calea ferată dintre Caransebeş şi Băuţar şi leagă localităţile Obreja şi Glimboca. Tunelul figurează pe lista comorilor ascunse din Uniunea Europeană, publicată pe site-ul Parlamentului European.
Sursa: locuridinromania.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
