Nu e vorba de aniversarea zilei de naştere (cântăreţul are 81 de ani), ci de o celebrare muzicală, a 50-a aniversare a şlagărului ce l-a făcut celebru, "Release Me" (1967), deschizându-i drumul spre glorie. De-a lungul carierei sale, Engelbert Humperdinck a câştigat 63 de discuri de aur şi 35 de platină, un Glob de Aur, precum şi patru nominalizări la premiile Grammy, a lansat peste 50 de albume, zeci de single-uri devenite rapid celebre, succese care i-au aprins o stea nu doar pe cerul muzicii internaţionale, ci i-au dăruit una şi pe pământ, imprimată în asfaltul din Hollywood, pe Walk of Fame, celebra "galerie" a artiştilor.
Plin de energie, la cei 81 de ani, Engelbert nu şi-a pierdut nici vocea, dar nici şăgalnica sclipire din ochi. Nu mai este cuceritorul de altădată, dar reuşeşte să facă şi azi doamnele să ofteze. "O să cânt atâta vreme cât o să mă ţină vocea. Nu mă sperie orele multe de muncă, dar sunt seri în care vocea mea nu mai are chiar răsunetul de altădată şi atunci mă simt de parcă mi-am înşelat ascultătorii. Din fericire, serile astea nu sunt chiar atât de multe. Nu aş putea să fac play-back, ca alţii", se confesa într-un interviu. Şi dovadă că vocea îl ţine e faptul că şi-a programat câteva zeci de concerte, în toată lumea.
Şansa vieţii: Patricia
Engelbert Humperdinck, pe numele său real Arnold George Dorsey, s-a născut pe 2 mai 1936, în Madras, India Britanică (azi Chennai). Tatăl lui era un militar din Ţara Galilor, iar mama, jumătate indiancă, jumătate nemţoaică. S-a născut şi a crescut în sânul unei familii numeroase, căci este cel de-al nouălea copil al cuplului, care a avut în total şapte fete şi trei băieţi. Familia s-a mutat în Leicester, Anglia, în timpul celui de-al doilea război mondial, pe când Arnold încă nu avea 10 ani. Aici a început să studieze saxofonul. La 15 ani, încurajat fiind de prieteni şi de conţinutul unei halbe de bere, avea să urce pentru prima dată pe scena unui pub, ca să le cânte mesenilor. I-a plăcut atât de mult experienţa, încât a fugit de la şcoală şi a început să-şi câştige pâinea cântând prin cluburi şi baruri, doar că succesul n-a venit la întâlnire, iar după ce s-a căsătorit, în 1964, Arnold a fost la un pas de-a renunţa la muzică. "Am întâlnit-o pe Patricia în 1956, imediat după ce m-am întors din armată. Cum am dat cu ochii de ea la o seară dansantă, mi-am dat seama că ea e aleasa inimii mele. Am aşteptat vreo şapte ani până să ne căsătorim, sperând tot timpul ăsta că voi reuşi să dau lovitura în muzică. Nu am reuşit... Eu numesc anii ăia ani de foamete. Dar Patricia a crezut în mine şi m-a sprijinit, chiar şi atunci când tatăl meu, exasperat de situaţia noastră, a încercat s-o atragă de partea lui, ca să mă convingă să-mi găsesc o meserie «serioasă». «Dă-i o şansă, o să vezi că o să fie vedetă!», i-a răspuns ea. Fără dragostea şi sprijinul ei, nu aş fi reuşit", se confesa artistul.
În galop, către succes
La 31 de ani, reuşeşte, în sfârşit, să pătrundă pe piaţa muzicală britanică. Sfătuit de prietenul său, Gordon Mills, care era şi impresarul lui Tom Jones, adoptă numele de scenă Engelbert Humperdinck. "Gordon ne-a botezat pe amândoi - Thomas John Woodward a devenit Tom Jones, iar mie mi-a zis Engelbert Humperdinck, după compozitorul german care a compus opereta «Hansel şi Gretel». Şi tot el a decis: Tom o să fie rocker-ul şi tu cânţi baladele", mărturiseşte în biografia lui. Cu inima oarecum îndoită, s-a lăsat pe mâna lui Gordon şi, în scurt timp, a devenit vedetă. Melodia "Release Me", lansată în 1967, avea să îl propulseze pe culmi mai înalte decât se aşteptase vreodată, bătând în topuri chiar şi noua melodie a celor de la The Beatles - "Penny Lane". Şlagărul lui Humperdinck s-a vândut în peste 127.000 de exemplare într-o singură zi, un succes care l-a propulsat pe cântăreţ peste noapte, dintr-o zonă săracă a Londrei, într-o vilă luxoasă din Surrey, unde era vecin cu John Lennon. "Aveam un câine mai năzdravăn care se ducea şi fura mâncare de la casa lui Lennon şi o aducea la noi. Nu o dată l-am auzit pe John strigând din toţi plămânii: «Spune-i lui Humperdinck ăla să îşi ţină câinele departe de mine»".
După succesul obţinut cu "Release Me", melodiile lui îşi fac repede loc în topuri. Începe să susţină şi câte 200 de concerte pe an, atât în Europa cât şi în America, care îi devine astfel a doua casă. Numai că strălucirea scenei îl ameţeşte. "Nu am fost chiar un playboy, dar mi-au plăcut petrecerile... Patricia ştie de «scăpările mele». Am rănit-o cu multe dintre aceste aventuri, dar m-am întors mereu la ea, pentru că doar pe ea am iubit-o cu adevărat", mărturisea artistul într-un interviu. Cei doi au împreună patru copii, trei băieţi - Scott, Jason şi Bradley şi o fiică, Louise. În viaţa lui paralelă, Engelbert a pierdut două procese de paternitate, ajungând să plătească pensie alimentară pentru încă două fiice, pe care nu a dorit să le cunoască, născute în urma unor aventuri.
Cel mai nou disc al artistului se numeşte "Engelbert Calling" şi a fost lansat în 2014. Conţine duete cu artişti cunoscuţi, precum Elton John, Cliff Richard, Olivia Newton-John, Il Divo sau Willie Nelson.
Pe lângă cariera muzicală de invidiat, Engelbert s-a dovedit a fi şi un bun întreprinzător, înmulţindu-şi banii obţinuţi din muzică în afaceri imobiliare de succes.
Concertul Engelbert Humperdinck, care ar fi trebuit sa aiba loc pe 13 iunie, la Sala Palatului, se amana pentru toamna. Evenimentul va avea loc tot la Sala Palatului, pe 21 noiembrie. Biletele se găsesc în reţeaua "Iabilet". Preţurile sunt cuprinse între 275 lei VIP şi 90 lei, cat. IV.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
