Şi chiar de la el, Prince, geniul muzicii pop, a învăţat Nik cât de important este ca pe lângă talent să ai şi o prezenţă scenică "aparte". Aşa se face că la vârsta de 27 de ani (o vârstă la care alte femei fac copii), muziciana americană, pe lângă chitara la care cântă, poartă şi o creastă pe creştet, un mohawk amerindian, colorat şi extravagant. Dar aspectul ei pitoresc este doar un dans de păun. Atrăgătoare cu adevărat, pe lângă îndemânarea de-a cânta la chitară bas, Nik are şi o voce puternică de cântăreaţă soul.
De la gospel la chitara bas
Nikki West s-a născut pe 26 ianuarie 1989, în Phoenix-Arizona, într-o familie numeroasă. Tatăl ei, chitarist de meserie, le-a insuflat tuturor copiilor dragostea pentru muzică. Mai toţi au învăţat să cânte, iar pe lângă lecţiile de muzică, împănate cu jazz şi rock, au mai studiat şi muzică gospel, direct în corul bisericii. Niciunul nu a făcut excepţie, Nik a fost singurul copil al familiei care s-a îndreptat spre chitară, iar tatăl ei a încurajat-o cu dragă inimă. La 13 ani, ea îşi forma prima trupă alături de trei dintre surorile mai mari, care îşi împărţiseră tobele, vioara şi clapele. Tot la acea vârstă a auzit pentru prima dată melodia lui Michael Jackson "You Wanna Be Starting Somethin'", şi s-a îndrăgostit iremediabil de chitara bas. Pentru că era una dintre favoritele tatălui ei, fiind şi cea mai studioasă dintre copii, acesta i-a făcut imediat pe plac şi i-a împlinit visul, contra a 50 de dolari, dintr-un magazin de amanet. Au fost nişte bani investiţi cu mare folos, chiar dacă uneori Nik s-a îndoit că a făcut cea mai bună alegere. "Am crescut cântând în corul bisericii, şi de aceea băieţii din liceu nu mă lăsau niciodată să cânt cu ei. Voiau un băiat ca să cânte la chitară în trupele pe care le formau, şi nu o fată. Într-o zi, m-am dus să mă plâng la tata şi i-am spus că o să renunţ la chitara bas, că nimeni nu mă ia în serios, pentru că sunt doar o fată, «singura din lume care cântă la instrumentul ăsta», după cum mă tachinau ei. Iar tata mi-a spus calm că nu toţi băieţii ăia care azi cântă la chitară bas or să facă şi o carieră de succes şi că niciunul din ei nu este la fel de talentat ca mine. I-au sărit în ajutor şi câţiva dintre prietenii lui, muzicieni, care mi-au promis că or să mă angajeze în trupele lor, dacă îmi perfecţionez chitara. Aşa că, mulţumesc dragă tată că nu m-ai lăsat să renunţ!", spunea ea într-un interviu.
Pasiunea lui Nik pentru chitară a însemnat însă şi o serie de renunţări, căci tot în adolescenţă şi-a descoperit şi patima matematicii. A avut doar note maxime în toată perioada liceului, excelând la matematică şi fizică. Adesea, la rugămintea profesorilor, şi-a ajutat colegii de clasă şi i-a meditat. La finalul liceului, a primit mai multe oferte de bursă, pentru a-şi continua studiile în domeniul matematicii, dar ea a ales muzica. Până să reuşească să-şi înregistreze primul album, Nik şi-a câştigat existenţa pozând ca fotomodel pentru nişte firme de jeanşi.
Atunci când norocul îţi surâde
Cel care a ajutat-o să se afirme, uimit de marele ei talent interpretativ, a fost Dave Stewart, de la Eurythmics. "Am lucrat până acum cu mulţi artişti: cu John Mayer, Glen Ballard, Prince... Mi-a făcut plăcere să lucrez cu toţi. Prince era un model pentru mine încă înainte de a-l cunoaşte. Dar cel mai special dintre toţi a fost şi rămâne pentru mine Dave Stewart, căci el a simţit imediat talentul meu şi mi-a acordat o şansă uriaşă, atunci când nimeni nu ştia cine sunt", se confesa Nik. Şi, într-adevăr, Dave i-a propus să cânte alături de el pe scena din Los Angeles, în 2010, într-o serie de concerte, chiar dacă Nik nu lansase până atunci niciun album şi era, pur şi simplu, o necunoscută.
Abia în 2012, artista de culoare a debutat discografic cu "Just In The Nik Of Time", album ce s-a bucurat de mare succes. Pe melodiile cuprinse în el şi-a încercat pentru prima dată şi calităţile vocale. "Producătorul meu m-a încurajat şi mi-a zis că am o voce foarte bună, pe care ar trebui s-o folosesc, ca să-mi fac muzica cât mai accesibilă celor ce mă ascultă. ?n primă fază, nu am fost foarte încântată de idee, apoi, aproape de sfârşitul înregistrărilor, am descoperit că îmi cam place să cânt şi din gură", povestea Nik. Reuşita albumului a fost cu mult peste aşteptări. Imediat după lansare, a fost contactată de muzicieni cunoscuţi, dornici să colaboreze cu ea. "Când te trezeşti într-o zi că te caută din senin Prince şi directorul muzical al lui Michael Jackson (Michael Bearden), să ştii că viaţa ţi poate schimba radical!", spunea ea. Şi nu i-a vrăjit doar pe ei, ci şi pe mulţi alţii, printre care şi pe Steven Tyler, de la Aerosmith - "Am simţit energia fetei ăsteia încă din primul moment, când am fost în prezenţa ei", spunea Steven, uimit de-a dreptul.
Anul acesta, în luna iulie, Nik a lansat un nou disc, cel de-al doilea din cariera ei - "Say Somethin'". Bucuria lansării lui i-a fost umbrită de moartea lui Prince. "Când am aflat vestea morţii lui, am fost pur şi simplu doborâtă de durere. ?mi pare atât de rău. ... Cred că a fost ultimul mare talent dintr-o generaţie. O adevărată legendă. ... Nu a încercat nicio clipă să mă modeleze într-un fel anume. Doar m-a încurajat să fiu eu însămi. M-a sfătuit să nu renunţ de tot la dragostea mea pentru matematică. Era genul de om care se implica în mai multe proiecte deodată şi îi şi reuşeau. Un adevărat geniu. Când am vorbit cu el, prin februarie, anul acesta, spunea că ar vrea să scrie o carte. ...E o pierdere imensă pentru lumea muzicală," se confesa Nik.
(Nik West concertează pe 17 octombrie, în Berăria H din Capitală. Bilete pentru concert găsiţi în reţeaua iabilet şi au preţuri cuprinse între 70 şi 120 lei.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
