"Puternică, simplă şi adevărată"
Ce dacă are 81 de ani?! Şi ce dacă vocea nu-i mai este chiar atât de limpede şi vibrantă, ca pe vremuri? Nana Mouskouri are inima tânără şi nu renunţă cu una cu două la marea ei iubire, muzica. "Cântecul a fost prima mea iubire, şi întotdeauna m-a ajutat să respir, să sper şi să cred că în jurul nostru este armonie şi pace. Am avut şansa să lucrez cu oameni speciali şi să realizez enorm de multe în viaţă. Am considerat că toate acestea merită să fie sărbătorite, de aceea le mai cânt dragilor mei prieteni, spectatorii. La mulţi ani tuturor celor care îmi arată că încă există dragoste pe pământ!".
Nana Mouskouri s-a retras "oficial" de pe scenă în 2008, pentru ca să revină în 2011 cu "doar câteva spectacole" şi să-şi lanseze în acelaşi an încă două noi discuri: "Nana Mouskouri & Friends - Tragoudia apo Ellinika nisia" (Cântece din insulele greceşti) şi "Nana Mouskouri & Friends - Rendez-vous". Doi ani mai târziu, la insistenţele fanilor, a pornit într-un turneu mondial - Happy Birthday. Leonard Cohen (care se numără şi el printre admiratorii ei) îi scria Nanei, la reîntoarcerea ei pe scenă, în 2013: "Te-am auzit atunci şi te aud şi azi. Te mai ascult încă. Cu toţii o facem. Să continui să rămâi aşa: puternică, clară, simplă şi adevărată." Iar Nana i-a urmat sfatul. Este aceeaşi fiinţă modestă, care cucerea cu vocea ei de argint întreaga lume a anilor '70-'80, şi care nu a cedat insistenţelor producătorilor de a-şi schimba ochelarii mari, cu ramă groasă, cu unii mai şic. Îşi aminteşte şi azi, cu precizie, de una din primele ei apariţii în faţa unui public numeros. Era în 1959, când a urcat pe scenă la bordul unui crucişător, ca să cânte în faţa a 5.000 de soldaţi americani. "Când au dat cu ochii de mine, organizatorii evenimentului s-au schimbat la faţă... Eram grăsuţă, brunetă şi purtam nişte ochelari mari, ce-mi încadrau aproape toată faţa. Eram departe de ideea de divă pe care o cultivau americanii. Mi-am luat însă inima în dinţi şi le-am spus: «Ştiu că nu arăt bine, dar pot să cânt...»". Organizatorii i-au acordat şansa şi, după primele acorduri, toate beretele zburau în aer. În doar câteva minute, fata cea plinuţă şi urâţică avea la picioare toată suflarea navei, de la căpitan la bucătar. Nimănui nu-i mai păsa cum arată. Tot ce-i interesa era vocea aceea minunată şi muzica ce se contopea cu fiinţa ei. A fost prima victorie importantă din cariera tinerei Nana.
Cântece vechi din Creta
Ioanna Mouschouri (alintată Nana) s-a născut în Creta, pe 13 octombrie 1934, dar a crescut la Atena, unde a şi urmat Conservatorul, în încercarea de-a deveni cântăreaţă de operă. Muzica i-a fost prietenă încă de la naştere: "Mama era din Corfu şi cânta mereu, fie zi, fie noapte, cântece populare vechi. Cânta atât în italiană, cât şi în greacă, iar eu şi sora mea mai mare îi ţineam isonul. Cealaltă muzică ce m-a influenţat a fost muzica de film. Tata lucra într-un teatru de vară şi proiecta filme. Le vedeam pe toate. Pur şi simplu, le devoram şi, bineînţeles, le prefeream pe cele muzicale. Judy Garland era una dintre favoritele mele", povestea ea într-un interviu acordat în 2014 postului BBC.
Deşi avea una dintre cele mai clare voci de mezzo-soprană din generaţia ei, visul de-a deveni o stea a Operei Naţionale Greceşti i-a fost spulberat de un profesor exagerat şi intransingent, care a cerut exmatricularea ei, după ce a aflat că noaptea cânta "muzică uşurică" prin mici cluburi de jazz. Dar, fără această întâmplare dramatică, nu am fi avut parte astăzi de îndrăgita Nana Mouskouri. După ce o bună bucată de vreme şi-a câştigat existenţa cântând prin localuri, încet, încet, a reuşit să se facă remarcată. Primul ei premiu din carieră l-a câştigat în 1958, cu melodia "Kapou Iparchi I Agapi Mou", la un festival de muzică grecească. Apoi, un an mai târziu, a devenit cunoscută în întreaga lume, graţie unul film documentar german despre Grecia. Nana a interpretat melodia Weiße Rosen aus Athen ("Trandafirii albi din Atena"), care a fost inclusă pe coloana sonoră a documentarului.
Cărările gloriei
Patru ani mai târziu, o găsim la Paris, unde locuia cu soţul ei, chitaristul Yorgos Petsilas. Este încă în căutarea succesului. Sperând să-l găsească, se înscrie, în 1963, în concursul Eurovision, ca reprezentantă a Luxemburgului, cu melodia "À force de prier". Deşi cântecul s-a clasat doar pe locul 8, a avut mare succes în ţările francofone şi i-a adus un "Grand Prix du Disque" în Franţa. Trei ani mai târziu, străbătea lumea în turneu, alături de Harry Belafonte şi înregistra împreună cu el un album - "An Evening With Belafonte/Mouskouri". Şi chiar dacă Belafonte insista ca ea să renunţe la "ochelarii ăia urâţi" înainte de-a urca pe scenă, Nana nu cedează. N-are de ce. Chiar dacă Nana nu îşi schimbă înfăţişarea, înregistrează succes după succes. "Într-o zi, fiica mea a venit acasă, avea vreo 15 ani pe atunci, şi mi-a zis: «Mama, n-ai să crezi, dar până şi prietenele mele dansează pe melodia ta Only Love. Nu-mi vine să cred!». I se părea incredibil că muzica mea le place nu doar maturilor, ci şi unor puştoaice de vârsta ei." Cântecul "Only Love" lansat în 1985 a fost inclus şi pe coloana sonoră a serialului britanic "Mistral's Daughter" şi a ajuns pe locul 2 în topurile din Anglia, o ţară destul de conservatoare din punct de vedere muzical.
În lunga şi prodigioasa ei carieră, Nana a câştigat sute de premii, a scos zeci de discuri în nu mai puţin de 12 limbi şi a reuşit să crească şi doi copii: un băiat - Nicolas Petsilas (născut în 1968) şi o fiică - Helene (alintată Lenou, născută în 1970, care azi îi calcă pe urme). "Cred că era mai uşor pe vremuri să ai o carieră şi o viaţă de familie. Cântăreţii din vremea mea, chiar şi cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi, nu erau în lumina reflectoarelor, aşa ca azi. Nebunia asta media a început după era rock 'n' roll", spunea ea într-un interviu. Poate tocmai de aceea, divorţul său, din 1973, nu a ajuns chiar pe prima pagină a revistelor vremii, şi nici povestea ei de dragoste cu sunetistul André Chapell. Pe André l-a cunoscut la puţin timp după despărţirea de Yorgos, dar acesta i-a devenit soţ abia în 2003, după aproape 30 de ani de relaţie.
Din 1993, după ce succesul ei muzical s-a mai domolit, marea artistă a devenit ambasador UNICEF, iar între 1994 şi 1999 a fost membru al Parlamentului European, unde şi-a reprezentat ţara natală, chiar dacă de ani buni locuieşte în Elveţia.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
