Este o mare stea a rock-ului mondial, una dintre primele femei care au făcut carieră în acest stil muzical dominat de bărbaţi. Născută în America, într-o familie de imigranţi italieni, Suzi şi-a întâlnit gloria în Anglia, unde a scris istorie, căci este prima femeie care a "îndrăznit" să îmbrăţişeze chitara bas.
În cei peste 50 de ani de scenă, Suzi Quatro a vândut peste 50 de milioane de discuri şi a reuşit să colecţioneze o mulţime de premii, iar în 2009, postul TV BBC a inclus-o în topul celor "12 Regine ale pop-ului britanic". Plină de energie şi bucuria de a cânta, la 65 de ani, vârstă la care multe femei se mulţumesc doar cu postura de bunicuţe şi se plâng că le lasă memoria, Suzi continuă să apară pe scenă, plină de entuziasm, şi merge în turnee însoţită de nelipsita-i chitară, la fel ca în anii adolescenţei. "Îmi amintesc fiecare melodie pe care am cântat-o sau compus-o vreodată. Am o memorie excelentă şi asta se datorează, cred eu, faptului că nu m-am aliniat niciodată valului şi nu m-am lăsat furată de mirajul «sex, droguri şi Rock'n'Roll»", declara ea într-un interviu recent.
Ziua scrisă în stele
Susan Kay Quatro (alintată Suzi) s-a născut pe 3 iunie 1950, în Detroit, Michigan, într-o familie catolică. A moştenit pasiunea pentru muzică de la tatăl ei, un inginer italian cu o inimă de artist. El a învăţat-o să cânte la pian şi percuţii. Chiar dacă i-a şcolit la fel pe toţi cei cinci copii ai lui (patru fete şi un băiat), Suzi s-a dovedit a fi, de departe, cea mai talentată dintre ei. Nu este deci de mirare că la nici 10 ani, fetiţa cânta în trupa de amatori a tatălui ei, bătând entuziastă la bongo (tobe africane), cu orice ocazie. La 14 ani, era deja o veterană a scenei. Cântase până atunci la târguri şi tot felul de evenimente, alături de tatăl ei. În 1964 alcătuieşte, împreună cu sora ei mai mare, Patti, şi încă două prietene, o trupă de fete intitulată The Pleasure Seekers. "Ştiam să cânt la pian şi percuţii, dar Patti a decis altceva: «Tu o să cânţi la chitară bas», mi-a zis ea. Iar eu am aprobat-o, chiar dacă nu ştiam exact cu ce se mănâncă. Cred că ziua aceea mi-a fost scrisă în stele", se confesa artista într-un interviu.
Dar Suzi a câştigat pariul. A descifrat, de una singură, toate secretele noului instrument, şi i-a convins pe părinţii ei că nu mai trebuie să meargă la şcoală, căci ştie deja care este adevărata ei vocaţie - muzica, şi vrea să i se dedice. Cum tânăra ei formaţie obţinuse un prim contract la nici trei luni de la înfiinţare, părinţii s-au lăsat înduplecaţi. Fetelor de la The Pleasure Seekers avea să li se alăture, curând, încă o soră, Arlene, care mai apoi, în 1969, a fost înlocuită de cea de-a patra soră a lor, Nancy. În acelaşi an, trupa îşi schimbă numele în Cradle. Cu toate că s-au bucurat de un oarecare succes la nivel local, fetele de la Cradle nu au reuşit să se impună în scena cam aglomerată a pieţei muzicale americane. Singura dintre surorile Quatro care avea să reuşească cu adevărat a fost Suzi. Ea a fost descoperită de solistul şi producătorul britanic Mickie Most, care la începutul anilor '70, o "exportat-o" peste ocean, în Anglia, unde avea să devină un adevărat idol al tinerei generaţii.
Succese radiofonice
În 1973, înregistrează primul ei disc solo, intitulat chiar "Suzi Quatro" (1973). Nu a fost însă luată prea în serios de către critici, care au judecat-o mai mult după aspect: o fătucă de 1,52 m înălţime, androgină, cu o chitară mare în braţe, înconjurată de un grup de bărbaţi şi hotărâtă să cânte rock. Ce putea fi mai caraghios?! Însă de multe ori, gusturile criticilor nu coincid cu cele ale publicului. La 23 de ani, melodia ei "Can the Can" ajungea pe locul unu în multe topuri europene. Era o adevărată performanţă. Această melodie şi încă alte două, "48 Crash" şi "Devil Gate Drive", îi aduc primele discuri de aur. Dar dacă Europa şi Japonia au fost uşor de cucerit, în SUA avea să se impună abia în 1978, cu o melodie cântată în duet cu Chris Norman de la Smokie, "Stumblin' In".
Asemenea multor artiste din generaţia ei, Suzi Quatro şi-a încercat norocul şi ca actriţă, apărând în mai multe filme la modă, precum serialul american "Happy Days". A avut şi alte câteva apariţii episodice, în serialele britanice "Minder" sau "Crimele din Midsomer" şi tot în ţara ei adoptivă a cochetat şi cu teatrul. Ce-i drept, succesul actoricesc a fost modest, în schimb, Suzi a reuşit să se impună la radio, unde a avut ani buni propriile ei emisiuni, pe BBC 2: "Rockin' with Suzi Q", şi "Wake Up Little Suzi".
În 2007, şi-a încercat şi peniţa, când a lansat autobiografia "Unzipped", iar anul acesta, în ianuarie, a publicat primul ei volum de poezie "Through My Eyes".
File dulci-amare
Dacă din punct de vedere artistic, Suzi se poate mândri cu o carieră de invidiat, pe plan familial, ea a avut parte de multe suişuri şi coborâşuri. Unul dintre marile ei regrete, după cum singură se confesa într-un interviu acordat în 2013 ziarului "Daily Mail", este faptul că nu a putut să-şi salveze căsnicia cu chitaristul Len Tuckey, măcar de dragul copiilor. Cei doi au fost căsătoriţi din 1976 până în 1992 şi au împreună o fiică, Laura (născută în 1982), şi un fiu, Richard (născut în 1984). "Cel mai mult au avut de suferit copiii. Nu-mi pasă ce zic alţii, psihologi sau ce-or fi ei, copiii îşi doresc întotdeauna ca părinţii lor să rămână împreună." Iar faptul că artista s-a recăsătorit, la un an după divorţ, cu producătorul german Rainer Haas i-a înrăutăţit şi mai tare relaţia cu cei doi copii. Cea mai afectată de despărţirea părinţilor a fost fiica ei, Laura, care s-a transformat peste noapte într-o rebelă, şi, la 16 ani, a fugit de-acasă, renunţând la şcoală în favoarea unei slujbe de chelneriţă într-un pub. Acum, la 17 ani de la incident, după ce a devenit şi ea mamă, Laura pare să fi revenit la sentimente mai bune. Iar Suzi s-a mai relaxat puţin şi îşi permite să fie fericită. Alegerea lui Rainer ca soţ a fost de bun augur. "Succesul unei căsnicii fericite este distanţa. Rainer petrece cea mai mare parte din timp la Hamburg, iar eu în Essex sau prin turnee. Avem însă un teren neutru, comun, un apartament în Majorca", declara artista.
Dacă vă număraţi printre nostalgicii iubitori ai rock-ului anilor '70 şi doriţi s-o ascultaţi în concert pe Suzi Quatro, la Bucureşti (10 iulie, Sala Palatului), mai puteţi găsi bilete pe myticket.ro. Au preţuri cuprinse între 100 şi 260 lei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
