Pândesc de multă vreme clipa în care să aştern pe hârtie o astfel de frază! Ei bine, ea a venit! Doar înşirând, într-o ordine aleatorie, titlul unor emisiuni difuzate în ultima vreme - unele mai noi, altele din arhivă - îmi veţi da dreptate.
Aş începe cu acea excepţională emisiune, numită "5 minute de Istorie", realizată cu mult profesionalism şi prezentată de o mare personalitate în domeniu: Prof. dr. Adrian Cioroianu. Excelent prilej pentru mai toate generaţiile de telespectatori, hrănite, de-a lungul deceniilor, cu manuale de Istorie Răstălmăcită, adesea mincinoasă, să afle câte ceva esenţial, uneori ascuns, despre istoria noastră adevărată. Trecând în alt domeniu, acela al Muzicii, de aplaudat superbul documentar, difuzat la ore de vârf, zi de zi, şi care se cheamă "Bonne anniversaire, monsieur Chopin!" Tot de aplaudat este şi reluarea inspirată a concertelor difuzate în cadrul Festivalului "George Enescu", spre marea bucurie a melomanilor din România - tineri şi nu prea - care nu au avut privilegiul şi nici putinţa materială să-şi ofere calitatea de spectator în sălile de concerte. La această bucurie adaug şi faptul că superbele reluări muzicale sunt însoţite, întotdeauna, şi de câte un interviu luat în timpul Festivalului de unul dintre cei mai dotaţi realizatori ai Televiziunii Române: Marius Constantinescu. Privind puţin înapoi, să amintim că tot televiziunea publică ne-a oferit, în direct, superbul Concert de Anul Nou transmis, ca în fiecare an, din imperiala sală a Operei din Viena.
Şi tot un "bravo!" pentru prezenţa, la ceas de noapte, a unei emisiuni inspirat intitulată "Noapte Indigo", o reluare a altei fermecătoare emisiuni, care s-a chemat "Unora le place..." (aluzie la "Unora le place jazzul", antologicul film realizat în 1959 de Billy Wilder, cu o splendidă, unică Marilyn Monroe în rol principal). Dedicată, evident, jazzului, emisiunea este realizată de aceiaşi năstruşnici Mike Godoroja şi ("Sweet") Florian Lungu, împătimiţi de jazz de o viaţă întreagă şi care încearcă - sper, cu succes - să le transmită şi tinerilor căzuţi, poate, în abisurile manelelor, această copleşitoare "patimă" pentru Jazz.
Multe, multe aplauze datorăm şi celor ce programează Filme la TVR! Telecinemateca, Ziua de Duminică, în care rege este Filmul românesc, ceasuri de seară în care ne este oferit "Filmul de artă"... Ca să nu mai vorbim despre excepţionalele documentare dedicate vârfurilor culturale ale lumii: Enrico Caruso (cel mai mare tenor al tuturor timpurilor), Luchino Visconti, Zefirelli şi alţi mari maeştri ai Filmului, ca şi de serialul antologic, închinat, nu demult, unui artist atins de aripa geniului: Charlie Chaplin!
O emisiune de mare valoare educativă ne propune, de mai bine de un an (ce bine că nu a dispărut, între timp, din grilă!) - Iuliana Marciuc. Ea se cheamă "Destine ca-n filme" şi le este închinată unor oameni-model, fiinţe lovite de un destin nemilos, dar care, la vârste mai fragede sau, dimpotrivă, aflate pe coborâşul vieţii, ştiu să-şi înfrângă, cu demnitate, cu optimism, dizabilităţile...
Salut şi emisiunea "Ieri-Azi-Mâine", ca şi "Nocturnele" Marinei Constantinescu. "Bravo" pentru reintroducerea emisiunilor de Teatru: programarea unor spectacole noi, dar şi antologice, în alb-negru, care, ca şi multe filme româneşti de referinţă, demonstrează cu strălucire faptul că deceniile comuniste nu au însemnat "o Siberie a culturii" şi nici un "Îngheţ intelectual".
Aşadar, Aplauze, Aplauze! Şi totuşi... ce bine ar fi dacă filmele oferite la Cinematecă ar apărea prefaţate de vreun critic al genului, care să ofere informaţii despre regizor, despre actori, despre epoca în care au fost făcute filmele... Tot prefaţate ar trebui să fie şi emisiunile de Teatru, cu scurte prezentări despre realizatori.
La capitolul regrete (există şi ele!) voi aminti dispariţia seriei de emisiuni dedicate Filmului Documentar Românesc, realizată de regizorul şi profesorul Laurenţiu Damian, precum şi absenţa emisiunilor dedicate copiilor! Lipsesc şi emisiunile închinate Vieţii literare actuale, Artei moderne, spectacolelor de Operă... Dar pentru că ne aflăm la început de an nou, să sperăm că teritoriile regăsite ale artei, culturii şi educaţiei, vor rămâne la locul lor, ba chiar pe spaţii extinse, spre binele nostru, al tuturor celor ce trăim într-o ţară cu multe, multe televizoare, dar şi cu mulţi, mulţi analfabeţi...