Artistul american Jack White (39 ani) este deopotrivă ciudat, pătimaş şi talentat. S-a impus profesional fără drept de apel pe scena muzicală internaţională, creând nu mai puţin de trei trupe de succes: The White Stripes (1997-2011), The Raconteurs (2005-2011) şi The Dead Weather (2009). Cu primele două formaţii a obţinut şapte Premii Grammy. Şi mai are un Premiu Grammy, primit în 2005, pentru melodia "Portland Oregon", cântată în duet cu solista de muzică country Loretta Lynn. Acestea sunt doar câteva dintre multele distincţii obţinute de Jack în cei peste 24 de ani de profesiune muzicală. Iar de doi ani de zile a pornit şi o carieră solo. Rezultatul? Două albume extrem de apreciate, "Blunderbuss" (2012) şi "Lazaretto" (2014), care au ajuns pe locul 1 în topul Billboard. Susţinător al tehnologiei analogice, cântăreţ modern, care preferă să înregistreze pe vinil în loc de CD, Jack White este şi un virtuoz al chitarei.
În ceea ce priveşte viaţa privată, Jack a creat tot felul de poveşti aiuritoare, care i-au zăpăcit, în egală măsură, atât pe ziarişti, cât şi pe fani. A inventat tot felul de minciuni care le-au dat de furcă tuturor acelora ce doreau să afle cât mai multe lucruri despre el. De exemplu, a susţinut ani de zile că Meg White, cea alături de care a format trupa The White Stripes, îi este soră, lucru total neadevărat. Ei bine, după "săpături" îndelungate, ziariştii americani au scos la lumină un certificat de căsătorie şi unul de divorţ, între John Anthony Gillis (cunoscut sub numele de scenă Jack White) şi Meg White (în vârstă de 39 de ani acum), căreia i-a şi preluat numele de familie, atunci când s-au căsătorit. Nume pe care artistul l-a păstrat şi după divorţul lor din anul 2000. Cu o imaginaţie debordantă, Jack a preluat din zbor o idee năstruşnică de-a unui prieten al lor şi a convins-o pe Meg să pozeze drept soră a lui, în momentul în care trupa lor tocmai prindea aripi... Au reuşit să păstreze această farsă mai bine de 10 ani. Ţinutele lor scenice, studiate şi alese de Jack, în combinaţii de roşu, alb şi negru, cuminţele şi puţin prea romantice, au contribuit şi ele la perpetuarea acestei viziuni naive pe care o proiectau.
Toba fermecată
Şi acum, după ce v-am dat toate aceste detalii despre el, vă va fi greu să credeţi, dacă nu chiar imposibil, că la un moment dat, Jack White a fost la un pas de-a urma seminarul teologic catolic şi de-a deveni preot. Mezinul unei familii cu 10 copii, John Gillis (alias Jack... White), s-a născut pe 9 iulie 1975, în Detroit, Michigan, şi a crescut pe holurile arhiepiscopiei catolice de acolo, unde mama lui era secretară, iar tatăl - îngrijitor. A început să bată la o tobă abandonată de unul dintre fraţii lui mai mari, pe când avea 6 ani, şi tot de la fraţii lui mai mari a preluat, pe rând, toate instrumentele muzicale pe care aceştia şi-au pus la un moment dat în gând să le studieze, apoi le-au aruncat. Pe Meg White, prima lui soţie, a cunoscut-o imediat după ce terminaseră amândoi liceul, într-un restaurant unde ea lucra, sperând ca într-o bună zi să devină un bucătar de renume. Jack a învăţat-o să bată la tobe şi a atras-o în lumea muzicii, care pe el îl fascina enorm. După o curte destul de lungă, a luat-o şi de nevastă. Înainte de-a deveni un muzician cunoscut, şi-a mai încercat norocul şi ca antreprenor. Şi-a creat propria firmă de tapiţerie, unde lucra peste zi, iar seara cânta prin baruri. "La 21 de ani, aveam propriul meu atelier de tapiţerie şi o casă ipotecată. Cred că ultima dimineaţă relaxată din viaţa mea am avut-o pe la 18 sau 19 ani. Atunci mă trezeam şi mă întrebam: «Ce-o să fac azi?! Ahhh, cred că o să joc şah»", declara el într-un interviu recent.
Iubiri şi muzică
Succesul ca muzician l-a gustat pentru prima dată alături de trupa The White Stripes. Duetul cu Meg a întrecut chiar şi cele mai optimiste aşteptări. Au scos împreună şase albume în studio şi unul live şi au realizat chiar un documentar pe baza turneului lor din Canada, din 2007. Ultimele trei albume ale trupei: "Elephant" (2003), "Get Behind Me Satan" (2005) şi "Icky Thump" (2007) au obţinut, fiecare în anul de apariţie, Premiul Grammy pentru "Cel mai bun disc de muzică alternativă". Dar nu numai muzica lor i-a ţinut în atenţia presei. A creat adevărate furori chiar şi relaţia amoroasă a lui Jack cu actriţa Renée Zellweger, pe care a cunoscut-o pe platourile de filmare de la "Cold Mountain". Jack a apărut şi el într-un rol secundar în acest film şi a realizat cinci din melodiile incluse pe coloana sonoră premiată ulterior de Academia de Film Britanică.
Tot pe platourile de filmare, de data aceasta ale videoclipului "Blue Orchid" (2005), a cunoscut-o şi pe cea de-a doua soţie a lui, fotomodelul britanic Karen Elson. Şi pentru ca excentricitatea ce pare să-l caracterizeze pe Jack să atingă cote maxime, acesta s-a căsătorit cu Karen într-o canoe, pe fluviul Amazon, în Manaus, Brazilia, iar nunta le-a fost oficiată de un şaman. Domnişoară de onoare le-a fost chiar... Meg White. Mai târziu, cei doi s-au prezentat şi în faţa unui preot catolic. Dar chiar dacă între timp au apărut în familie şi doi copii, Scarlett (8 ani) şi Henry (7 ani), şi această căsnicie s-a terminat cu un divorţ, însoţit de o petrecere dată de chiar foştii soţi. Jack este excentric şi în ceea ce priveşte noile tehnologii, pe care nu le utilizează deloc atunci când înregistrează muzică. Artistul, care nu are nici măcar telefon mobil şi nu este un fan al metodelor moderne de comunicare de pe site-urile de socializare, nu le oferă copiilor lui decât jucării mecanice. "Înregistrările digitale îţi oferă mai multă libertate şi mai multe opţiuni de a şterge sau a reface o porţiune din melodie. Nu cred că este cea mai fericită idee pentru un artist. Pe o înregistrare analogică apar mici erori, pe care nu le poţi modifica. Tocmai aceste imperfecţiuni dau farmec unei melodii", afirma el într-un interviu. Iar acum, de când este tată, principalii lui critici sunt chiar copiii săi. "Copiii nu te mint. Dacă nu au nicio reacţie la o melodie, înseamnă că ceva nu este în regulă cu ea. Iar dacă un copil te întreabă «Poţi să mai cânţi o dată bucata aia?», înseamnă că eşti pe drumul cel bun".
Cel mai nou album al artistului, "Lazaretto", lansat în luna iunie a.c., este alcătuit din melodii mai vechi, pe care Jack le-a compus pe când avea 19 ani, le-a modificat şi adaptat "ca să nu mai sune aşa naiv". Din păcate, turneul lui mondial dedicat acestui nou album a fost tulburat de moartea clăparului Isaiah "Ikey" Owens (39 ani), în urma unui infarct, în timp ce se aflau în Mexic. Abia la începutul lunii noiembrie, Jack îşi reia turneul mondial, alături de un nou instrumentist - Dean Fertita. Primul concert va avea loc la Istanbul, pe 7 noiembrie, iar cel de-al doilea la noi, la Bucureşti, pe 9 noiembrie (la Romexpo).
Bilete pentru eveniment găsiţi în reţeaua Eventim. Au preţuri cuprinse între 130 lei (pentru un număr promoţional de bilete) şi 360 lei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
