Citesc cu bucurie şi emoţie "Formula AS", revista sufletului meu, dar când apar articole noi despre Părintele Arsenie Boca, emoţia mă copleşeşte. Sfântul Ardealului e viu, aşa cum vii sunt toţi oamenii lui Dumnezeu, plecaţi din lumea noastră reală, dar prezenţi în lumea nevăzută din jurul nostru.
Locuiesc în Hunedoara şi fac anual 5-6 pelerinaje la Prislop. De fiecare dată, trăiesc bucuria de a păşi într-un loc sfânt. Primul drum la Prislop l-am făcut în 1996, în ziua de14 septembrie, când se prăznuieşte al doilea Hram al mânăstirii. Nu ştiam atunci că 14 septembrie este zi de Hram şi că va trebui să parcăm maşina la un kilometru distanţă de poarta mânăstirii. Sute de maşini şi autocare, venite din toată ţara, făceau imposibilă circulaţia pe drumul destul de îngust care duce la mânăstire. Dar oamenii aveau răbdare şi am ajuns cu bine în biserica mânăstirii, apoi la mormântul Părintelui Arsenie Boca, aflat lângă cimitirul măicuţelor de la Prislop. De atunci, am revenit statornic la mânăstire şi am văzut de fiecare dată credinţa pe chipul celor care urcă drumul la mânăstire. Ştiu că nu v-am spus până acum nimic nou şi că toate aceste lucruri despre Părintele Arsenie Boca s-au mai scris şi s-au mai spus, dar aş vrea să se ştie că puterea Părintelui Arsenie Boca de a ne ajuta pe noi, păcătoşii, este mult mai mare acum. "Sora moarte", aşa cum o numea părintele în predicile sale, l-a dus mai aproape de Dumnezeu pe el, care toată viaţa a umblat numai pe îngusta Cărare a Împărăţiei.
În 8 mai 2003, de ziua Apostolului Ioan, când Mânăstirea Prislop prăznuieşte primul Hram, am fost martoră la două exorcizări produse la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Ceea ce am văzut atunci m-a marcat atât de puternic, încât multă vreme nu am înţeles de ce mi s-a îngăduit mie să văd aşa ceva. Explicaţia pe care am găsit-o ulterior este că pot să povestesc, fără teama că nu voi fi crezută de sceptici ori de cei care cred că ceea ce nu văd nu există. În ziua despre care vorbesc, aşezaţi la rând, credincioşii aşteptau să ajungă lângă crucea Părintelui, să se închine. Nu era niciun preot cu noi, doar un cor de tineri seminarişti care cântau pricesne şi "Hristos a Înviat". Eram, cred, la o săptămână sau două de la Paşti. În suflete sălăşluia încă bucuria Învierii. Oamenii înaintau în reculegere şi tăcere, ascultând glasurile ce intonau cântări aşa de pătrunzătoare. Mai aveam cam 14 metri până la mormântul părintelui, când văzduhul a fost sfâşiat de nişte urlete sinistre. Şase bărbaţi puternici aduceau o tânără fată demonizată, culcată pe spate, care se zbătea şi urla: "Nu vreau la tine, Arsenie!". Au reuşit cu mare efort să îi lipească capul de crucea Părintelui Arsenie Boca. Cu un glas nefiresc de gros, fata a urlat: "Lasă-mă, Arsenie, mă arde!", o dată tare, a doua oară mai slab, şi a căzut apoi într-un somn profund. I-am văzut mai târziu chipul tânăr şi frumos, dormind liniştit, pe tăpşanul cu iarbă din spatele cimitirului.
Mai aveam de parcurs maximum 6 metri până la cruce, când din nou liniştea a fost sfâşiată de urlete cumplite. De data asta, opt bărbaţi aduceau o femeie de 45-50 de ani, care se zbătea îngrozitor, făcea spume la gură şi întreba: "Arsenie, ce ai cu mine?". A fost şi ea lipită cu capul de crucea părintelui şi a urlat: "Lasă-mă, Arsenie, că mă arde, ce ai cu mine, Arsenie?". Şi pe ea am văzut-o dormind, apoi, pe iarba de lângă cimitir.
Am ajuns şi eu la cruce, m-am închinat plângând şi m-am întrebat cu spaimă în suflet de ce a trebuit să fiu martoră la cele două întâmplări? Văzusem în filme exorcizări făcute de preoţi catolici, cu rostiri de formule şi texte magice, dar credeam că este ficţiune. Sfâşietoare prin dramatismul lor, cele două exorcizări la care fusesem martoră au fost atât de rapid şi de curat împlinite, încât numai Duhul Sfânt le putea înfăptui. Duhul Sfânt, în care Duhul Părintelui Arsenie Boca s-a întors, ca să vegheze cu şi mai multă dragoste asupra celor care-L iubesc pe Dumnezeu în Treime.
În toamna aceasta, pe 28 noiembrie, mii de credincioşi vor veni în pelerinaj la mormântul părintelui Arsenie Boca. Se împlinesc 25 de ani de când "sora moarte" l-a răpit, deschizându-i drumul spre cer.
VICTORIA STOIAN - Hunedoara
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
