Citesc cu bucurie și emoție "Formula AS", revista sufletului meu, dar când apar articole noi despre Părintele Arsenie Boca, emoția mă copleșește. Sfântul Ardealului e viu, așa cum vii sunt toți oamenii lui Dumnezeu, plecați din lumea noastră reală, dar prezenți în lumea nevăzută din jurul nostru.
Locuiesc în Hunedoara și fac anual 5-6 pelerinaje la Prislop. De fiecare dată, trăiesc bucuria de a păși într-un loc sfânt. Primul drum la Prislop l-am făcut în 1996, în ziua de14 septembrie, când se prăznuiește al doilea Hram al mânăstirii. Nu știam atunci că 14 septembrie este zi de Hram și că va trebui să parcăm mașina la un kilometru distanță de poarta mânăstirii. Sute de mașini și autocare, venite din toată țara, făceau imposibilă circulația pe drumul destul de îngust care duce la mânăstire. Dar oamenii aveau răbdare și am ajuns cu bine în biserica mânăstirii, apoi la mormântul Părintelui Arsenie Boca, aflat lângă cimitirul măicuțelor de la Prislop. De atunci, am revenit statornic la mânăstire și am văzut de fiecare dată credința pe chipul celor care urcă drumul la mânăstire. Știu că nu v-am spus până acum nimic nou și că toate aceste lucruri despre Părintele Arsenie Boca s-au mai scris și s-au mai spus, dar aș vrea să se știe că puterea Părintelui Arsenie Boca de a ne ajuta pe noi, păcătoșii, este mult mai mare acum. "Sora moarte", așa cum o numea părintele în predicile sale, l-a dus mai aproape de Dumnezeu pe el, care toată viața a umblat numai pe îngusta Cărare a Împărăției.
În 8 mai 2003, de ziua Apostolului Ioan, când Mânăstirea Prislop prăznuiește primul Hram, am fost martoră la două exorcizări produse la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Ceea ce am văzut atunci m-a marcat atât de puternic, încât multă vreme nu am înțeles de ce mi s-a îngăduit mie să văd așa ceva. Explicația pe care am găsit-o ulterior este că pot să povestesc, fără teama că nu voi fi crezută de sceptici ori de cei care cred că ceea ce nu văd nu există. În ziua despre care vorbesc, așezați la rând, credincioșii așteptau să ajungă lângă crucea Părintelui, să se închine. Nu era niciun preot cu noi, doar un cor de tineri seminariști care cântau pricesne și "Hristos a Înviat". Eram, cred, la o săptămână sau două de la Paști. În suflete sălășluia încă bucuria Învierii. Oamenii înaintau în reculegere și tăcere, ascultând glasurile ce intonau cântări așa de pătrunzătoare. Mai aveam cam 14 metri până la mormântul părintelui, când văzduhul a fost sfâșiat de niște urlete sinistre. Șase bărbați puternici aduceau o tânără fată demonizată, culcată pe spate, care se zbătea și urla: "Nu vreau la tine, Arsenie!". Au reușit cu mare efort să îi lipească capul de crucea Părintelui Arsenie Boca. Cu un glas nefiresc de gros, fata a urlat: "Lasă-mă, Arsenie, mă arde!", o dată tare, a doua oară mai slab, și a căzut apoi într-un somn profund. I-am văzut mai târziu chipul tânăr și frumos, dormind liniștit, pe tăpșanul cu iarbă din spatele cimitirului.
Mai aveam de parcurs maximum 6 metri până la cruce, când din nou liniștea a fost sfâșiată de urlete cumplite. De data asta, opt bărbați aduceau o femeie de 45-50 de ani, care se zbătea îngrozitor, făcea spume la gură și întreba: "Arsenie, ce ai cu mine?". A fost și ea lipită cu capul de crucea părintelui și a urlat: "Lasă-mă, Arsenie, că mă arde, ce ai cu mine, Arsenie?". Și pe ea am văzut-o dormind, apoi, pe iarba de lângă cimitir.
Am ajuns și eu la cruce, m-am închinat plângând și m-am întrebat cu spaimă în suflet de ce a trebuit să fiu martoră la cele două întâmplări? Văzusem în filme exorcizări făcute de preoți catolici, cu rostiri de formule și texte magice, dar credeam că este ficțiune. Sfâșietoare prin dramatismul lor, cele două exorcizări la care fusesem martoră au fost atât de rapid și de curat împlinite, încât numai Duhul Sfânt le putea înfăptui. Duhul Sfânt, în care Duhul Părintelui Arsenie Boca s-a întors, ca să vegheze cu și mai multă dragoste asupra celor care-L iubesc pe Dumnezeu în Treime.
În toamna aceasta, pe 28 noiembrie, mii de credincioși vor veni în pelerinaj la mormântul părintelui Arsenie Boca. Se împlinesc 25 de ani de când "sora moarte" l-a răpit, deschizându-i drumul spre cer.
VICTORIA STOIAN - Hunedoara