Această reeditare după 27 de ani este de două ori preţioasă. O dată pentru valoarea documentară şi savoarea cronicii lui Constantin Bacalbaşa şi apoi pentru aparatul critic ce dublează practic textul original, nelăsând nimic nelămurit pentru cititorul de azi. Din păcate, asemenea editori exemplari precum regretata Aristiţa Avramescu şi Tiberiu Avramescu (şi alţii din vechea şcoală, între care Zigu Ornea, Adrian Marino, Gh. Pienescu, Al. George, Niculae Gheran, Gabriela Omăt) nu mai avem acum, fiindcă tineri cu o temeinică pregătire filologică, dispuşi, din pur devotament pentru profesie, la o muncă nenormată şi prost plătită, cu luni şi ani de detectivistică studioasă prin biblioteci - nu mai există. De aceea n-au cum să apară noi ediţii critice, lucrate după toate regulile editării, şi nu putem fi decât recunoscători celor care ni le-au dat o dată pentru totdeauna. Un asemenea model de profesionalism este ediţia critică în trei volume a memorialisticii lui Constantin Bacalbaşa care cuprinde toate aspectele vieţii bucureştene dintre 1871 şi 1914, de la cele social-politice şi cultural-artistice la mondenităţi şi fapte diverse. Consemnate de un om "cu patima ziaristicii în sânge", ele şi-au adăugat cu timpul buchetul vinului vechi. Publicate iniţial în foileton între 1927 şi 1933 în "Adevărul" şi apoi în "Universul", evocările lui C. Bacalbaşa nu se bazează doar pe propria memorie ci şi pe publicaţiile în care au rămas fixate şi comentate evenimente, atitudini, polemici dar şi detalii efemere ce contribuie la "aerul timpului". Cu încă doi fraţi în branşă (Anton - copil teribil al presei socialiste, pamfletar de temut şi Iancu - cronicar dramatic), Constantin Bacalbaşa (1856-1935) e un ziarist profesionist, cu mii de articole scrise în 54 de ani de presă, şi care, deşi a trecut pe la ziare cu orientări politice diferite, şi-a păstrat convingerile democratice. La moartea lui, Nicolae Titulescu scria că "Independenţa de gândire, talentul şi combativitatea lui care nu a călcat niciodată regulile curteniei vor rămâne de-a pururi pilde pentru greaua profesiune de ziarist".
Ar fi multe de spus despre acest prim volum, în aşteptarea celorlalte două, anii 1878-1884 şi 1885-1889, ce vor apărea tot la Humanitas. Toate reiau ediţia realizată de soţii Avramescu începând din 1983, în condiţii foarte anevoioase, datorate dificultăţilor de documentare (evocate în prefaţă) şi cenzurii care tăia tot ce nu convenea "forurilor" ceauşiste. Schilodit astfel a fost volumul I, apărut după multe şicane în 1987 la Editura Eminescu, următoarele două, publicate după '90, scăpând de foarfecele cenzorilor. Fireşte, în cartea de azi au fost reintroduse pasajele eliminate atunci iar notele de subsol au fost actualizate cu acribia proprie marelui editor care e Tiberiu Avramescu (în aceste note nu ni se dau doar lămuriri cu privire la toate numele şi evenimentele menţionate de Bacalbaşa, ci sunt corectate şi unele informaţii inexacte). Astfel, aparatul critic amănunţit, realizat în ani de muncă de soţii Avramescu, poate fi folosit de cercetători "cu deplină încredere în ceea ce priveşte autenticitatea ştiinţifică a afirmaţiilor", scutindu-i de verificări obositoare în biblioteci, iar cititorului de plăcere îi oferă toate elementele necesare pentru înţelegerea mai corectă a unor evenimente de la desfăşurarea cărora a trecut atâta timp. Pentru cei interesaţi de crearea României moderne, de istoria politică, viaţa culturală şi traiul cotidian din Bucureştii de altădată, ediţia soţilor Avramescu e o lectură pe cât de plăcută, pe atât de instructivă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
