Inca din primele zile au aparut pe piata albume noi, ale unor formatii romanesti de valoare, pe care, din pacate, le vedem rar pe micile ecrane. Desi sunt foarte diferite ca gen, recomandarile noastre, discurile lansate de Taraful Rromak si de Jazzadezz, au mai multe puncte comune decat ar parea la prima vedere. Ambele au fost inregistrate cu eforturi proprii, fara sprijinul unei case de discuri, si lansate prin concerte la Clubul Taranului din Capitala, si ambele au in prim plan personalitati feminine: Lavinia Raducanu si Dezdemona Mihaescu (Dez). "Da Ljuba" este un disc pe care il asteptam inca de la primul concert pe care l-am vazut cu Taraful Rromak, acum patru ani, cand am fost acaparat de forta acestei orchestre timisorene, formate din instrumentisti scoliti, din generatii si de etnii diferite si, bineinteles, de vocea si de prestatia scenica a Laviniei. Pentru Jazzadezz, "Panta Rhei" este cel de-al doilea album, ce ii urmeaza celui lansat in urma cu doi ani, "Inimani Mal". Trupa s-a format in 2005 si, alaturi de fondatorii ei, Dez si Alin Zabrauteanu, in actuala formula ii regasim pe chitaristul Alex Stanciu, pe versatilul muzician Calin Torsan si pe artistul vizual Vali Chincisan.
LAVINIA RADUCANU (Taraful Rromak)
"Se simte o schimbare in bine: Romania isi primeste cu bratele deschise artistii ce aveau succes mai mult in strainatate"
- In sfarsit, ati scos albumul de debut. Puteati sa aveti, pana acum, cel putin doua discuri, unul de muzica tiganeasca ruseasca si unul de jazz manouche...
- Da, pe viitor vrem sa scoatem discuri separate, cu fiecare din aceste genuri, plus unul cu muzica balcanica. Dar nu numarul discurilor e cel ce ne intereseaza si ne reprezinta, ci calitatea lor. Pentru cel de inceput, am facut un melanj, am pus cateva piese din fiecare gen pe care il abordam, sa stie lumea la ce sa se astepte cand vine la un concert al nostru. A fost foarte dificil sa facem selectia, pentru ca suntem atasati si muncim mult, la fiecare din piesele noastre. Aveam deja un disc de promovare pentru concertele din strainatate, insa oficial, "Da Ljuba" e primul nostru disc, pe care il lansam in Romania. Politica pe care o adopta casele de discuri din tara, problemele tehnice pe care le au studiourile de inregistrari cand e vorba de o orchestra de 11 persoane, iata cateva din motivele pentru care albumul apare atat de tarziu.
Cu intreaga orchestra
- Sunteti o excelenta orchestra de scena, oriunde cantati ies scantei. Cat de dificil e sa transmiti aceasta stare pe un disc?
- Sotul meu, George Muzicas jr, si cu mine, suntem obisnuiti cu atmosfera de studio, avem un mic studio acasa, in care inregistram cate o piesa, o data la doua-trei zile. Insa niciodata nu am sa pot reda intr-un studio de inregistrari energia ce se creeaza atunci cand am publicul in fata. Este o bariera energetica greu de trecut, atunci cand nu esti pe scena, ci intr-un studio, unde trebuie sa fii atent la tot felul de amanunte tehnice.
- Pe unde a mai concertat Taraful Rromak in ultimul timp?
- Italia, Slovacia, Germania, Austria, Serbia... Suntem singura orchestra din Romania ce colaboreaza cu Consiliul Europei, si astfel suntem invitati la festivaluri interetnice. Am fost vazuti si placuti intr-un loc, ne-au invitat si in altul, asa ne-am facut cunoscuti. Insa, in ultimul timp, pare din ce in ce mai greu sa fii roman in strainatate, iar roman de origine rroma, si mai greu. Totul a pornit brusc, de la problemele politice intre Franta si Romania, care au creat o impresie proasta, extinsa si in alte tari europene. Oricat de buna ar fi orchestra ta, multi organizatori prefera sa aduca artisti din Serbia sau din Bulgaria, decat din Romania.
- S-au mai schimbat gusturile publicului romanesc? In primii ani de la lansare, erati apreciati mai degraba, de un grup restrans de cunoscatori din domeniul muzicii...
- Am observat o schimbare clara, incepand cu 2009, o schimbare in bine. Romania incepe sa isi aduca acasa artistii ce inainte aveau in strainatate mai mult succes decat aici. Noi am avut de la inceput fani si in tara, insa nu la scara larga, pentru ca muzica pe care o facem noi necesita ceva timp pentru a te deschide sentimental, pentru a te bucura de ceea ce auzi. Iar noi suntem in plina epoca a vitezei, vine o fata cu fusta scurta, pune un disc, danseaza si mimeaza ca interpreteaza, in trei minute e gata, urmatorul la rand. Apari des pe micul ecran, esti in top, chiar daca nu ai nimic de zis. Paradoxal, suprasaturatia asta de muzica proasta are si efecte bune. Apar tot mai multi oameni ce s-au saturat de prostioare de astea si vor lucruri de calitate, isi formeaza gusturi rafinate si devin mai exclusivisti. In plus, romanul, mare amator de muzica, devine mai deschis la alte stiluri, fie ca-i muzica tiganeasca, traditionala, sau de orice alt gen, atata timp cat e de calitate si e facuta cu gust.
- Au aparut schimbari majore, din 11 am ramas 6, acum suntem mai mult un taraf decat o orchestra. Am trecut prin cateva despartiri dureroase. Tatal sotului meu, Gabi Muzicas senior, a carui experienta de 50 de ani in muzica era foarte importanta pentru trupa, a murit, iar unchiul are probleme de sanatate ce nu-i mai permit sa cante. Loredana, vocea a doua a tarafului, a decis sa ramana, impreuna cu basistul nostru, in Franta, si sa porneasca o cariera solo. Mi-a fost foarte greu sa gasesc o voce ca a ei.
Patima rosie
- Poti rememora, pentru cititorii nostri, cum a pornit la drum Taraful Rromak?
- Povestea asta a inceput dupa ce m-am intors de la ultima operatie din Germania, cand doctorii mi-au spus ca nu voi mai putea canta niciodata muzica de opera. Pe atunci, opera era ca un drog pentru mine, nu concepeam sa fac altceva in viata decat sa devin solista de opera, era firul de care atarna viata mea. In fiecare zi, din momentul in care ma trezeam, totul era dictat de cantat, trebuia sa fiu apta sa cant la ora cutare, ma culcam si ma trezeam la ore stricte, nu pierdeam o noapte. Nu stiam ce sa fac altceva. Am inceput sa cant cu sotul meu, la inceput doar o voce si o chitara, la noi acasa. Apoi am zis, hai sa vedem cum suna daca adaugam un acordeon, un bas, si ne-am dat seama ca putem sa cantam o muzica diferita de ceea ce se canta in Romania, o muzica pe care sa o prezentam si in teatre, si pe care sa o putem numi arta. Primul care ni s-a alaturat a fost tatal lui Gabi, Muzicas senior, la chitara, apoi i-am cooptat pe ceilalti.
DEZ (Jazzadezz)
"Totul s-a intamplat atunci cand a trebuit"
- Cum a fost concertul de lansare, cu ce amintiri veti ramane dupa el?
- Foarte frumos, aproape asa cum mi-am imaginat. A fost un concert pe care noi l-am pregatit foarte mult, am muncit mai mult ca niciodata, mai ales pentru ca avem membri noi, care trebuie sa recupereze. De amintit ne vom aminti mereu concertul asta, mai ales pentru ca de-aici pornim in transmiterea muzicii de pe acest al doilea album al nostru.
- Piesele de pe noul disc au o tema, o sursa de inspiratie comuna?
- Initial, ne-am propus sa facem piese care sa fie pe culori, fiecare piesa pe o anumita culoare, asa a aparut piesa "In the Go", care practic este Indigo... Dupa care a aparut "Louder", pe culoarea rosie, apoi am lasat balta toata treaba cu culorile si-am compus in continuare fara nici un soi de preocupare. Ne-am gandit doar la prezent si-atunci am venit eu cu ideea de "Panta Rhei", pentru ca piesele au iesit fix ceea ce erau.
- Care este relatia lui "Panta Rhei" cu primul disc al vostru? Ai vrut sa existe o continuitate, sau sa fie ceva cat mai diferit?
- Primul disc, "Inimani Mal", contine piese compuse de mine, pe cand aveam 19 ani, si sunt foarte sentimentale, asa cum si eram la vremea respectiva, iar "Panta Rhei", este diferit, tocmai prin faptul ca piesele reflecta cine sunt eu acum, la 33 de ani. Am intentionat ca majoritatea pieselor de pe "Panta Rhei" sa nu fie de dragoste, m-am cam saturat de transmis mesaje de dragoste. "Inimani Mal" este un disc indreptat spre interior, in vreme ce "Panta Rhei" este spre exterior. Sunt opuse, dar complementare.
- Care era mesajul muzical pe care voiati sa-l transmiteti atunci cand ati format trupa, si cum au evoluat lucrurile, acum, ajunsi la al doilea disc?
Jazzadezz
- Cum s-a ajuns la aceasta formula a trupei? E mai bine ca unii din componentii sai canta si in alte formatii?
- Este bine ca Alecu si Calin sunt si in alte trupe, pentru ca vin cu experiente diferite, dar bineinteles ca asta se rasfrange si negativ asupra trupei, din punct de vedere al timpului acordat muzicii pe care o facem. Piesele le scriu eu si cu Alin, apoi Calin si Alecu isi compun si ei liniile melodice in functie de ce facem noi initial. Edi Gabia, tobarul nostru (n.r. : un apreciat dansator si coregraf) , cel mai nou membru, nu a apucat sa lucreze la acest album, el aparand foarte de curand alaturi de noi, doar in concert, dar vom compune de-acum piese si impreuna cu el. La formula actuala a trupei s-a ajuns prin intamplare, totul s-a intamplat atunci cand a trebuit.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
