Icoanele facatoare de minuni din Bugeac

Bisericuta miracolelor

Pe meleagurile Basarabiei istorice, ce astazi apartin Ucrainei, intr-un catun pierdut in pustiul arid al stepei din Bugeac, exista un loc despre care oamenii spun ca este ca desprins din Rai. In urma cu un deceniu, satul Kulevcea, din regiunea Odesa, parea incremenit in nepasare, neincredere, negare. Oamenii locului, romani, ucraineni, rusi, bulgari, tatari, traiau laolalta, uniti de granitele aceluiasi stat, dar rupti unii de ceilalti in ganduri si in trairi. Dupa ani de indoctrinare comunista, dupa ani in care Dumnezeu insusi fusese trimis in surghiun, toti acesti oameni se aflau sub stapanirea nemiloasa a necredintei. Se parea ca nimic nu ii va putea scoate din amorteala rece ce se lasase incet, perfid, peste sufletele lor. Pana intr-o buna zi, cand Dumnezeu, in bunatatea Lui, s-a hotarat sa le trimita un semn. Un semn de milostenie, de iertare a pacatelor, de chemare catre credinta. In bisericuta lor, deodata, icoanele au inceput sa izvorasca mir, crucile s-au acoperit de ulei sfintit, florile uscate, lipsite de seva, au inflorit.

Minunea din Vinerea Mare

Miracolele din biserica Sfantul Nicolae din Kulevcea au inceput sa se arate in anul 2001, in Saptamana Patimilor. In timpul vecerniei, cand preotul paroh Pavel Noga tamaia in biserica, a observat ca din icoanele Marii Mucenite Varvara si a Mucenitei Natalia curge mir. Pe picioarele martirelor aparusera cruciulite, iar din degetele lor se prelingea in jos, pe perete, ulei sfintit. Parintele a cazut in genunchi, s-a inchinat cu evlavie si cu mare bucurie le-a impartasit credinciosilor minunatia cu care fusesera binecuvantati.
A doua zi, in Vinerea Mare, pe crucifixul "Iisus pe Golgota", aflat in dreapta altarului, au aparut primele picaturi de mir. "Scena era cutremuratoare! Chiar in Vinerea Neagra, in cea mai trista zi din an, cand Domnul nostru Iisus Hristos a patimit pentru noi, pacatosii, in acea zi sfanta, din pieptul Mantuitorului au inceput sa siroiasca firicele de mir. A curs asa, din abundenta, trei zile, pana in Duminica Invierii", povesteste parintele Pavel. "Minunea fusese prevestita de o alta minune! Mirul scurs din trupul mucenitelor, ca intr-o jelanie, prevestise martiriul ce urma sa vie. Prevestise chinurile cele mari indurate de Mantuitorul nostru".
Si asa, in micuta asezare ce parea uitata de Dumnezeu, viata incepea sa se invioreze. Oamenii care uitasera de ceva timp ce inseamna credinta si-au intors pasii catre calea cea dreapta. Biserica, aproape parasita in ultimii ani, s-a reinsufletit. Apoi vestea miracolelor din Kulevcea s-a revarsat peste intreaga intindere a Ucrainei si dincolo de hotarele ei. Sute de oameni, din toate ungherele tarii, au inceput sa soseasca in linistitul satuc, pentru a se ruga la icoane si a lasa un acatist. Parintele Noga ii primea cu bucurie si emotie pe toti, oferind cuminecatura tuturor, ascultand dorintele si durerile fiecaruia. Iar in Saptamana Mare si apoi in cea Luminata, biserica devine, an de an, mult prea neincapatoare pentru credinciosii ce vin de la sute de kilometri, pentru a vedea miracolul icoanelor datatoare de mir, pentru a se ruga la ele si a obtine fie si doua-trei picaturi din uleiul sacru. Se spune ca acest mir izvoraste din lacrimile sfintilor zugraviti in icoane si este tamaduitor, vindecator de boli trupesti si sufletesti.
Viktor Saulkin, un cunoscut iconograf si teolog rus, studiaza de peste 20 de ani fenomenul icoanelor facatoare de minuni. Auzind despre miracolul din Kulevcea, el a venit de la Moscova, pentru a vedea cu ochii lui minunatia si pentru a o cerceta indeaproape. "In realitate, substanta ce curge din icoanele datatoare de mir nu este lacrima, dar nici acel ulei sfintit ce se foloseste in taina ungerii. Aceasta substanta necunoscuta doar seamana cu mirul, este frumos mirositoare, de culoare deschisa, transparenta, uleioasa. Aspectul si consistenta ei variaza: uneori pare mai mult ca o rasina de brad, alteori seamana cu picaturile de roua. Cert este ca icoanele datatoare de mir sunt semne divine. Ele nu apar niciodata intamplator si sunt trimise din Ceruri intru readucerea oamenilor pe calea cea dreapta, intru oferirea indurarii si bunatatii nemasurate a Domnului. Aparitia miracolului adevarat, apropierea lui Dumnezeu, revarsarea gratiei divine ii provoaca omului un sentiment de cainta, de nevrednicie", spune pictorul rus.
Intr-adevar, sunt multi cei care in fata icoanelor datatoare de mir, in fata unor asemenea miracole, se considera nedemni de a simti puterea cea mare a lui Dumnezeu, se caiesc sincer de pacatele lor, indurand chinurile grele ale remuscarilor.
"Intr-o dimineata, eram la utrenie, cand un barbat necunoscut a intrat in biserica si, inchinandu-se la crucea lui Iisus de langa altar, s-a prabusit la pamant, cu fruntea de podea. Am sarit imediat pentru a-l sprijini, dar parintele mi-a facut semn sa nu ma amestec. Credeam ca i se facuse rau si nu voiam decat sa-l ajut. Dar omul acela era muncit cumplit de durerile din suflet, de suferinta pacatelor sale, care nu-i dadeau pace. A stat asa mai bine de doua ceasuri, iar cand s-a ridicat, zambea. Numai bunul Dumnezeu il salvase. In bunatatea sa fara de margini, i-a oferit salvarea, i-a oferit mantuirea", povesteste cu insufletire un enorias. Mihail este numele acelui barbat si de atunci, dupa ce a cerut consimtamantul preotului paroh, a ramas pe langa biserica ca ingrijitor. Numai aici pare a se simti fericit, curat, de parca Dumnezeu i-ar fi ridicat de pe umeri crucea grea pe care o purta. El este cel care supravegheaza lumanarile, face curat in biserica, este gropar si candelar in cimitir. Tot el este si cel care a fost primul martor al unui alt miracol ce s-a aratat in biserica Sfantul Nicolae.

Crinii feciorelnici din Kulevcea

Era ora patru si jumatate dimineata, in Duminica Pastelui din anul 2007. Slujba din Sambata Mare si Noaptea Invierii se terminase de putin timp. Mihail stia ca utrenia va incepe de abia la ora noua, dar, constiincios cum era, nu voia ca in acea zi de mare sarbatoare ceva sa lipseasca sau sa nu fie in perfecta randuiala. Dupa ce maturase cu migala toate coltisoarele bisericii si stersese cu delicatete icoanele, mai mult mangaindu-le, iesi in curtea larga si, din rondul de flori, smulse cativa crini frumosi, abia deschisi. Stia ca florile de crin sunt flori imparatesti, care se aseaza inaintea icoanelor si in Sfantul Altar.In altar, Mihail nu a indraznit sa intre, desi primise de mult incuviintare de la parinte. Insa el se simtea mult prea neinsemnat, mult prea nevrednic pentru a pasi acolo unde se savarseste Sfanta Liturghie. Crinii i-a asezat deasupra icoanei Maicii Domnului din Kazan, o icoana pe care el, nu putea spune de ce, o iubea si o cinstea in mod deosebit. In cateva clipe, in biserica se raspandi o mireasma balsamica, mangaietoare. Incantat, Mihail inchise usile si se duse in camaruta lui cea scunda, din anexa din spatele bisericii.
Trecura cateva saptamani, in care Mihail uitase de crinii cei asezati cu evlavie si dragoste la icoana Maicii Domnului. Era a doua zi dupa Rusalii, de Sarbatoarea Sfintei Treimi. Mihail intra cu sfiala in biserica si se inchina umil la toate icoanele. Cand ajunse la icoana Maicii Domnului din Kazan, mare ii fu uimirea sa vada ca din tulpinile uscate ale crinilor se ivisera boboci alburii, vii, ce stateau sa se desfaca. Naucit de uluire, o rupse la fuga in cautarea preotului. Pentru ca nu putea rosti nici un cuvant, il lua pur si simplu de mana pe parintele Pavel si il trase dupa el pana in fata icoanei.
Miracolul crinilor ce se aratase tocmai la icoana Maicii Domnului din Kazan, in Sarbatoarea Sfintei Treimi, a impresionat profund intreaga comunitate. O asemenea minunatie nu se mai vazuse decat in insula Kefalonia din Grecia, unde, intr-o bisericuta dintr-un sat, inca din anul 1943, se petrece o minune: crinii pusi la icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, desi total secati de seva datatoare de viata, infloresc in mod uluitor, pentru a doua oara. Florile sunt asezate in fata icoanei facatoare de minuni de Sarbatoarea Bunei Vestiri si, in mod firesc, in cateva zile, se ofilesc si se usuca.Dar in ziua de 15 august, cand este praznuita Adormirea Maicii Domnului, crinii inmuguresc si din tulpinile ingalbenite apar flori proaspete, frumos mirositoare. Vestea minunii din Kefalonia, ce se repeta intr-un catun din Ucraina, s-a raspandit cat ai clipi, si valuri de pelerini au inceput sa soseasca in Kulevcea. Anul urmator, in 2008, in prima vineri de dupa Invierea Domnului, parintele Pavel a oficiat o slujba speciala de sfintire a icoanei. "Cum crinul da floare, asa infloreste credinta in sufletele noastre! Toate aceste semne ne sunt aratate prin mila lui Dumnezeu, pentru a ne putea pocai, pentru a ne putea indrepta, pentru a ne insanatosi sufletele betegite. Si primind harul lui Dumnezeu in sufletele noastre, sa nu uitam a-i multumi: Slava tie, Dumnezeule! Multumescu-ti Doamne, ca ti-ai intors fata catre mine, nevrednicul si pacatosul tau rob!", a glasuit parintele in fata sutelor de credinciosi. Dupa oficierea serviciului divin, a asezat icoana intr-un chivot lucrat cu multa maiestrie. In interior, sub sticla care o acopera, a asternut crinii adusi de credinciosi din gradinile lor. Cu timpul, partea inferioara a tulpinilor si radacinile s-au uscat, dar capetele au continuat sa creasca, mladiindu-se de jur imprejurul chipului Maicutei Sfinte, straduindu-se parca sa nu il acopere. Apoi, din tulpini au aparut frunzisoare si muguri verzi, ca si cum florile ar fi fost udate. De Sarbatoarea Sfintei Treimi, crinii au inviat iarasi, ca si in anul precedent! Desi aceasta sarbatoare nu este fixa, fiind stabilita de canonul bisericesc, florile prevad si patrund apropierea ei, inflorind mereu in aceeasi zi. Iata, au trecut de atunci patru ani si crinii Maicii Domnului renasc iarasi si iarasi, vestind maretia si mila puterii lui Dumnezeu, vestind invierea credintei!

Icoana insangerata - strigatul Domnului

"In urma cu cativa ani, printre credinciosi, in biserica, a pasit o femeie maruntica. Strangea la piept, invelit intr-o broboada, un lucru de mare pret.Ochii ei cautau ceva. Abia cand m-a zarit, fata i s-a luminat de bucurie. "Parinte, am venit tocmai din comuna Vorniceni, din Hotin, pentru a va incredinta o comoara". Si, dezlegand basmaua, scoase la iveala o icoana frumoasa, replica a vestitei icoane a Maicii Domnului din Iviron. Pe chipul Fecioarei Maria se vedea clar o pata de culoarea sangelui", isi aminteste cu duiosie parintele Pavel Noga. Preotul a primit icoana, a sfintit-o si a asezat-o la loc de cinste, in fata altarului. Originalul ei, cunoscut in intreaga lume sub denumirea de "Portarita", a fost pictat, conform traditiei ortodoxe, de catre Luca Evanghelistul si este una dintre cele mai cinstite si iubite icoane, adapostita pe Muntele Athos, in Manastirea Iviron. Legenda spune ca in secolul IX, in vremea prigoanei impotriva sfintelor icoane, imparatul bizantin iconoclast Teofil a dat porunca ca toate casele oamenilor sa fie scotocite si orice reprezentare cu tema religioasa sa fie distrusa. Aceasta icoana era adapostita in casa unei vaduve sarace, din apropiere de orasul Niceea. Soldatii au dat navala in casa ei si, descoperind icoana, au strapuns-o cu o sulita. In aceeasi clipa, din obrazul ranit al Maicii Domnului a inceput sa siroiasca sange. Vaduva a cazut in genunchi in fata soldatilor imperiali si, promitandu-le bani, i-a rugat sa ii lase icoana pana a doua zi. In aceeasi noapte, femeia impreuna cu fiul ei au dat drumul icoanei pe apele marii. Asa a plutit pana la Sfantul Munte Athos, acolo unde se afla si astazi.
Uimitor este faptul ca in lume exista cateva copii ale acestei icoane care, in mod miraculos, sunt si ele patate de sange. Copia din Ucraina, daruita bisericii Sfantul Nicolae, a fost considerata de enoriasi un avertisment din Ceruri. "Pe de o parte, este ultima strigare a Domnului catre omenirea ce tot mai mult se prabuseste. Este un semn trimis ca omul sa se gandeasca mai profund, sa se caiasca si sa se intoarca catre Dumnezeu, pentru mantuirea sa", spune cu voce tremuranda Olga Ceplak, o credincioasa ce nu lipseste de la nici o slujba. "Pe de alta parte, Dumnezeu vrea sa sadeasca si sa creasca in noi credinta. Caci aparatul sovietic ne-a trasformat in mecanisme lipsite de suflet: daca Dumnezeu nu exista, atunci nu exista nici pacate si totul este posibil. Astfel am fost invatati sa traim de zeci de ani! Dar Dumnezeu, ca un Tata milostiv, ne iubeste in continuare si este gata sa ne imbratiseze pe fiecare dintre noi si sa ne poarte catre Imparatia Cerurilor, catre viata vesnica".
Insa ca in orice comunitate, printre enoriasii bisericii din Kulevcea s-au gasit si oameni care, din rea-vointa sau pizma, au inceput sa il vorbeasca de rau pe preotul Pavel, sa imprastie zvonul ca el insusi este sursa "miracolelor divine". Atunci, parintele Pavel a cerut incuviintarea Mitropolitului Agatanghel al Odesei si Ismailului ca icoanele din parohia sa sa fie supuse unei expertize. Drept urmare, in satul Kulevcea a sosit de la Kiev o echipa de experti, avizata de Sfantul Sinod, cercetatori din varii domenii: teologie, iconografie, chimie, criminalistica.

Stiinta isi recunoaste neputinta

Igor Vinogradov, criminalist expert al Biroului de medicina legala de la Kiev, a fost cel care a analizat pentru prima data icoana Maicii Domnului din Iviron. Timp de mai multe zile, impreuna cu colegii sai, a cercetat icoana pe toate partile. Sugestia clevetitoare ca icoana fusese "manjita cu sange" s-a dovedit a fi total nefondata. Conform concluziei expertizei, chivotul, frumos impodobit cu ornamente florale viu colorate, nu fusese deschis de foarte mult timp, cel mai probabil de cand icoana fusese asezata in el. "Pe lemn, sub chivot, a fost depistat un pigment anorganic pe baza de fier, cel mai probabil, oxid de fier, de culoare bruna. Dupa cum se stie, fierul intra in componenta hemoglobinei sangelui. Dar pe icoana nu s-a descoperit sange propriu-zis. Totusi, nu excludem ideea ca acest oxid de fier ar fi putut fi componenta a hemoglobinei si, in urma unor reactii chimice complexe, sa se fi transformat din element organic, in element anorganic", afirma expertul criminalist.
"Cel mai tare ne-a uluit faptul ca icoana pare sa sangereze periodic, caci substanta colorata de pe chipul Maicii Domnului este mereu proaspata. Cauza care determina acest fenomen straniu ramane o necunoscuta, este dincolo de intelegerea si experienta noastra stiintifica".
Cel de-al doilea obiect de cult supus expertizei a fost crucifixul datator de mir. In fiecare an, in Vinerea Mare, din pieptul lui Iisus rastignit izvoraste ulei sfintit. Profesorul Iuri Zagoruiko sustine ca "mirul" are in componenta sa o substanta organica, asemanatoare uleiului, a carei origine nu a putut fi depistata. Uimitor este faptul ca si in compozitia mirului a fost depistat acelasi element: oxidul de fier. Cu ajutorul unui spectrograf, s-a putut stabili, prin fotografiere, schema spectrala a semnalelor complexe ale luminii. "Dupa intocmirea spectrogramelor mirului de pe crucifix si a sangelui de pe icoana Maicii Domnului, s-a constatat ca liniile din spectrul sangelui coincid perfect cu liniile mirului. Iar cantitatea de fier din sange coincide cu cantitatea de fier din mir".
Cand expertii au comunicat concluziile lor parintelui Pavel, acesta a raspuns linistit, convins ca adevarul fusese dintotdeauna de partea Bisericii: "Este cert ca stiinta nu poate explica miracolele. Caci aceste substante, cum voi le numiti, ce curg din icoane, sunt doar aparent diferite, dar esenta lor este aceeasi: dumnezeiasca!".
Timp de doi ani, o echipa de botanisti din Odesa si Kiev au studiat si analizat icoana Maicii Domnului din Kazan si crinii sai. Concluzia lor a fost simpla: "Din punct de vedere stiintific, fenomenul este inexplicabil!". Insa cativa enoriasi mai neincrezatori nu s-au lasat convinsi atat de repede si au trimis un fir de crin la Gradina Botanica din Moscova. In urma unei minutioase examinari, Dmitri Gosse, profesor doctor in stiinte biologice, le-a oferit aceeasi concluzie: "Nici o floare nu poate rezista timp indelungat in absenta apei si a substantelor nutritive, care sunt acumulate in bulb. Dupa cum este natural, ele se usuca. Fenomenul prin care dintr-o tulpina uscata cresc lastari tineri si muguri este necunoscut stiintei".
Anul acesta, in prima vineri de dupa Inviere, specialistii de la Universitatea din Kiev vor face un nou experiment. Vor aseza crini si in chivotul altor icoane din biserica. "Daca crinii vor creste in mod egal, in toate icoanele, atunci inseamna ca in biserica Sfantul Nicolae exista un camp bio-energetic necunoscut, care determina o asemenea renastere. Daca vor inflori doar crinii din icoana Maicii Domnului din Kazan, iar ceilalti vor ramane sterpi, inseamna ca fenomenul este mai presus de legile si teoriile stiintei, fiind o manifestare supranaturala".
Dincolo de explicatiile stiintifice inguste, de ipotezele si teoriile neclare, fenomenul icoanelor din Kulevcea nu poate fi considerat decat un miracol de la Dumnezeu, in atotputernicia caruia fiecare este liber sa creada sau nu. Minunile pe care Iisus le-a infaptuit au fost vazute de mii de oameni, dar numai cativa au crezut cu adevarat in ele, iar fariseii, din acest motiv, au vrut chiar sa-l omoare. Pentru omul la care credinta este singura cale adevarata, minunile sunt o dovada vie a existentei lui Dumnezeu, si nu mistere nedezlegate.