De curand, marele nostru actor de teatru si film, director general al Teatrului National din Bucuresti, a implinit... 70 de ani. Prilej nimerit pentru a-l asigura de stima si pretuirea noastra si pentru a-i ura...
- "La multi ani!", draga Ion Caramitru! In numele revistei noastre si al cititorilor nostri, da-mi voie sa-ti urez sanatate, bucurii si putere de a-ti implini toate visele! Ce inseamna pentru tine cifra 70?
- Inseamna ca am imbatranit. Poate ca asa ar trebui sa-ti raspund. Numai ca eu nu simt asa. Dimpotriva. Sunt in plina putere. Am un temperament mai special, o energie mostenita din neamul meu aromanesc. Toti cei din familia mea au fost foarte longevivi. Culmea e ca eu traiesc cu spaima crizei de timp. Da, da, ea exista pentru ca am foarte multe de facut. Si am foarte multe de facut pentru ca sunt sanatos, ori starea asta imi da o anume multumire. Ce-i drept, simt acut uneori disparitia unor fiinte exceptionale, cum au fost Liviu Ciulei, Tocilescu, Johnny Raducanu, cu care am legat prietenii artistice bogate. In teatru, mai ales, comunitatea de idei si simtire conteaza enorm, mai cu seama cand pui la cale o opera artistica, cum ar fi un spectacol. O astfel de colaborare benefica pleaca de la experienta fiecaruia in parte. Pana la urma, spectacolul de teatru e un bun comun.
- Te-am vazut de curand intr-un spectacol jucat pe scena salii "Atelier" a Teatrului National din Bucuresti. Un spectacol tulburator, un "one-man-show", dedicat lui Mihai Eminescu, in care erai insotit de muzica lui Aurelian Octav Popa. Spectacolul tau are un titlu pe cat de frumos, pe atat de adevarat: "Dor de Eminescu". Cand a inceput pasiunea ta pentru Eminescu? Cand a-nceput magia?
- Inca din liceu. Primele mele contacte cu poezia le-am avut datorita mamei mele, care avea un cult pentru Eminescu si Arghezi. De la ea am auzit primele poezii rostite in dialect aroman. Apoi, in liceu, am avut norocul - urias! - de-a fi elevul unui extraordinar profesor de romana, pe nume Vladimir Dogaru. Era impatimit de Eminescu! Ni-l prezenta asa cum trebuie. Adica total diferit de modul proletcultist in care era promovat pe vremea comunistilor, cand Eminescu insemna, pentru elevi si pentru marele public, "doar" "Imparat si proletar", cateva pasteluri si "ceva poezii de amor". Nimic din marea lui adancime filozofica nu se pomenea pe-atunci, nu se studia. Si tot nimic nu se sufla despre publicistul care a fost Mihai Eminescu. Or, minunatul nostru profesor de romana ne-a deschis tot atatea porti spre aceste - pe-atunci neexplorate si necunoscute - fatete ale geniului eminescian.
- Spectacolul tau este un colaj indraznet si naucitor de proze si versuri pe care le interpretezi in mod magistral. Ce ai dorit sa exprimi prin acest colaj?
- Suita textelor are ca un fir rosu doua mari dimensiuni. Unu: curiozitatea si cercetarea lui stiintifica exprimata in poezie si in proza. Cat si in manuscrise. Doi: in mod categoric, felul in care gandirea si cercetarea se transforma, la el, in... literatura! M-a tulburat si m-a obsedat acel... "glissando" de la idee la metafora. Modul in care mintea se imbolnaveste de frumusete.
- Intr-adevar, dupa premiera din Romania, am plecat impreuna cu Aurelian Octav Popa intr-un turneu vizand comunitatile romanesti din America si din Canada. Mai exact, am fost la New York, la Washington D.C., la Philadelphia. Si, respectiv, la Montreal si la Toronto. In vara asta vom porni din nou amandoi cu acelasi "Dor de Eminescu" spre America, unde suntem din nou invitati. Adica la New York, la New Haven, si-apoi pe coasta de Vest, la Los Angeles, la San Francisco... si asa mai departe.
- As indrazni sa te intreb daca acei romani plecati, in majoritate, de-acasa cu multi, multi ani in urma, sunt pregatiti pentru acest spectacol, as zice... foarte elevat.
- Reactioneaza foarte bine. Reactia lor este la nivelul discursului. Mi s-au parut profund interesati de acest mod de abordare a operei eminesciene, poate nou si neasteptat pentru ei.
- Cum iti explici felul furibund in care, in urma cu ceva timp, mai multi intelectuali de pe la noi, scriitori, critici literari si jurnalisti, au incercat sa demoleze opera lui Eminescu?
- Cei care l-au atacat si il ataca la baioneta pe Eminescu fie ca nu l-au citit ca lumea, fie ca - as zice mai degraba - sunt complexati! Eminescu este de un modernism feroce! Deruta legata de el vine din faptul ca este considerat a fi un poet romantic, in fond si in forma. Dar, de fapt, el este un poet profund existentialist. Poezia lui are o masculinitate izbitoare, iesita din comun. Eminescu are o pereche in pictura romaneasca. Si anume pe Stefan Luchian. Un pictor extrem de masculin si, in acelasi timp, extrem de delicat...
- Si-acum, hai sa trecem din zona inefabilului in zona... practica. Asadar, da-mi voie sa ma adresez directorului general al primei noastre scene: Cum stam cu reparatiile la cladirea teatrului?
- Ti-as aminti ca a trecut un an de la inceperea lucrarilor. Fatada a fost complet demolata, asa incat pericolul seismic a fost in totalitate exclus! Cladirea este consolidata. Reconfigurarea teatrului a inceput. Vom avea trei sali noi. Doua in interior si una pe acoperis, gandita pentru stagiunea de vara, in aer liber. Pana in septembrie, foaierele principale vor fi gata. Se va putea intra in cladire de dimineata si pana seara, iar aceste "vizite" vor fi foarte placute, intrucat acest spatiu urias si incapator va gazdui expozitii de pictura, de sculptura, mici cafenele si cofetarii, spatii de lectura... Din fericire, ne vom recapata si sala in care se joaca acum spectacolele Teatrului de Opereta. Sala cea mare, de 900 de locuri, va fi gata "restaurata" peste 2 ani. Sa mai adaug ca parcarea dispare! In locul ei va aparea un frumos parc pietonal... Spectatorii nostri isi vor putea parca masinile la parcarea de la hotelul Intercontinental.
- Stagiunea asta se va sfarsi curand. Dar "Anul Caragiale" continua. Cu ce veti deschide stagiunea 2012-2013?
- Stagiunea de toamna se va deschide la 15 septembrie. Pregatim, in spiritul continuarii "Anului Caragiale", spectacole menite sa trezeasca interesul marelui public, care, de ani de zile, umple pana la refuz salile noastre. In toamna vom prezenta "Scrisoarea pierduta", "Baletul Caragiale" creat de Gigi Caciuleanu, "Conu Leonida fata cu reactiunea", "Doua lozuri", "Napasta". Spectacolele vor fi puse in scena de regizori precum Silviu Purcarete, Dabija, Radu Afrim... Proiecte, proiecte, aflate in diverse faze de abordare. Dupa cum vezi - n-am timp sa imbatranesc!
Foto: MEDIAFAX
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
