MRU a raspuns pana acum tuturor asteptarilor presedintelui si sustinatorilor sai. Daca numirea sa a fost rezultatul cerintei de stopare a trendului negativ al PDL-ului, trend generat de normala uzura a guvernarii, dar - mai ales - de masurile dure pe care executivul a fost obligat sa le ia in contextul crizei economice mondiale, atunci obiectivul a fost atins. MRU a ajuns in fruntea administratiei, in momentul cand deciziile anticriza ale guvernului Boc au inceput sa-si produca efectele. Emil Boc nu ar mai fi avut insa impactul psihologic al noului premier, daca el ar fi fost cel care anunta redresarea. De numele d-lui Boc au fost legate destule "gafe" si "incurcaturi" ale demnitarilor PDL si ale clientelei lor. Retragerea in planul secund a "pieselor grele" ale executivului Boc (Elena Udrea, Anca Boagiu, Sulfina Barbu, Traian Igas etc.) si promovarea unor figuri noi din gruparea PDL-ista a accentuat impresia de ruptura cu trecutul pe care MRU o promoveaza cu tenacitate. Mentinerea demnitarilor UNPR, UDMR si a celor proveniti de la "minoritati" in echipa sa guvernamentala aproape nu a mai fost bagata in seama. MRU "a luat fata publicului" cu anuntarea disponibilitatii de a negocia cu opozitia grupata in USL, supralicitand chiar deschiderea sa spre analiza oricarei sugestii venite de la aceasta. USL s-a gasit, pentru prima oara, intr-un ofsaid clar, ce a dat grevei sale parlamentare conotatia de expresie derizorie a neputintei de a contracara rational, cu programe coerente, guvernarea. Moderatia lui Victor Ponta, liderul PSD-ului (in dialogul cu noul premier), a fost semnul ca acesta a realizat ca pastrarea atitudinii de respingere totala, aproape viscerala, a regimului Basescu, devine contraproductiva.
Constient ca marcheaza puncte prin rezolvarea calm-temperata a problemelor, MRU si-a continuat actiunea de redresare a increderii in guvernare si, implicit, in capacitatea partidelor ce o sustin de a-si finaliza programele perturbate de criza. Premierul a preferat sa lase presedintelui anuntul "reintregirii salariilor" (cu scopul afisat al stimularii consumului), afirmand insa ca masura se va aplica in anume conditii si cu anume precautii. PDL-ul a fost astfel exonerat de previzibila acuzatie de mita electorala. Premierul s-a manifestat calm si fata de "santajul electoral" al UDMR-ului, care a amenintat cu prabusirea coalitiei de guvernare, daca administratia nu accepta o separare etnica la Universitatea de Medicina si Farmacie din Targu Mures, prin infiintarea unei "linii de predare" in limba maghiara. UDMR-ul a solicitat aceasta "ghetoizare", anacronica in mareea multiculturalista propusa de UE, din temerea corecta, ca isi va pierde electoratul stabil, in fata celorlalte doua formatiuni politice ale minoritatii maghiare, mult mai agresive in proiectele lor separatist-iredentiste. Acceptarea de catre independentul MRU a planului UDMR-ist, supus insa dezbaterii publice, i-a permis PDL-ului sa ia o anume distanta fata de gruparea aliata, presedintele Boc criticand pe fata intransigenta si lipsa acesteia de flexibilitate politica. In Ardeal, unde problema etnica trezeste mereu sensibilitati exacerbate, PDL-ul si-a salvat astfel imaginea.
Unii analisti au considerat, totusi, ca aceasta "ascundere" a PDL-ului sub aripa lui MRU este, in fapt, o predare, o capitulare fata de acesta. Multi credeau, e drept, ca numirea si reusita la guvernare a lui MRU vor duce la preluarea de catre el a partidului. PDL-ul s-ar fi salvat astfel de la perspectiva nerealizarii procentului electoral care sa-i asigure continuarea guvernarii si dupa alegerile din toamna. Un transfer de popularitate de la tanarul si eficientul premier la partid ar fi binevenit. PDL-ul are insa un nucleu de veterani experimentati, care ar accepta cu greu parasutarea la conducere a unui nou venit. Chiar si presedintele Basescu, cel care a solicitat mereu schimbarea de generatii in cadrul partidului care l-a dus la functia suprema, a declarat, in 12 martie 2012, ca - pe moment - nu vede o reactie "chimica" intre MRU si PDL. Faptul ca premierul isi intareste continuu puterea executiva prin promovarea unor colaboratori apropiati, in functiile de decizie si control din jurul lui a fost, de aceea, interpretat ca o afirmare a superioritatii acestuia (sustinut de presedinte), fata de o formatiune care, datorita framantarilor interne, risca sa nu-si atinga "la mustata", obiectivul electoral. Un MRU neangajat, independent, ar putea coagula mult mai usor, dupa alegerile din toamna, o alta coalitie de guvernare cu aceeasi orientare, de centru-dreapta, ca a celei in functiune.
In favoarea unei asemenea "provocari strategice", pusa la cale - desigur - de presedintele Basescu, ar pleda o afirmatie putin bagata in seama a premierului, in mult comentatul interviu televizat la Antena 3 cu Mihai Gadea. MRU i-a reamintit timoratului sau interlocutor ca este "autosuspendat din PNL". Venind dupa dezvaluirea corespondentei telefonice cu Victor Ponta, seful PSD-ului, recunoasterea calitatii de membru, fie si "autosuspendat" al PNL, lumineaza un proiect pe care presedintele si premierul sau par a-l fi pus la cale, inca de la inceputul colaborarii lor oficiale. MRU trebuie, prin actiunea sa, nu numai sa stopeze si sa redreseze impactul procentual la electorat al PDL-ului, ci si sa rupa USL-ul demonstrand, pe de o parte, ca numai PSD-ul poate fi un partener serios de dialog si, pe de alta parte, ca PNL-ul - sub conducerea dictatoriala a unui om cu putine idei coerente in domeniul administrativ, Crin Antonescu, este in pierdere de identitate si de viteza. Un posibil esec (foarte probabil, de altfel) al PNL-ului la "locale" ar duce la debarcarea acestuia, un liberal afirmat, cu competenta dovedita, putand sa ii ia locul. PNL-ul, iesit din chinga USL-ista, care ii impune o intransigenta absurda fata de PDL, ar putea, in sfarsit, sa se orienteze spre alinierea naturala de dreapta, intr-o alianta cu formatiunile de aceeasi orientare, sau s-ar putea topi intr-o Miscare Populara, cu mari sanse sa guverneze mai departe. Liderul acestei MP nu e deloc greu de prevazut.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
