MESAGERII VIITORULUI

Se pot anticipa anumite evenimente prin practici divinatorii? Istoria omenirii raspunde afirmativ.

Nenumarate indeletniciri oculte, de la datul in bobi si pana la cititul in stele, incearca sa dezlege viitorul, si adesea reusesc. Si mai de mirare sunt oamenii cu insusiri innascute de prevestitori, carora "o voce ascunsa" le spune ce se va intampla. Previziunea viitorului face parte din istoria omenirii. Proorocii care l-au vestit pe Mesia, preotesele de la Delfi, Nostradamus, Cassandra sunt chintesenta unei insusiri omenesti bizare: darul de a prevesti, cu mult inainte, evenimentele ce vor urma. Dobandit uneori prin credinta si asceza, revelat prin vise sau cu ajutorul incantatiei magice, harul premonitiei are in el o incarcatura puternica de mister, care ii indeamna pe oameni sa-i cerceteze esenta. In zilele noastre, fenomenul precognitiei e studiat stiintific in laborator. Si chiar daca rezultatele sunt inca neconcludente, fenomenul starneste un mare interes.

Vizionari "la varf"

Viziunile se afla adesea in legatura cu experiente religioase mistice. Dar exista si forme de predictii in care un rol important il joaca factorii paranormali, in care telepatia se combina cu imaginile vizionare. O astfel de experienta a trait celebrul cercetator al naturii si mistic suedez Emanuel Swedenborg (1688-1772), in anul 1756. In vreme ce se afla in locuinta sa din Goteborg, el a vizualizat integral incendiul care cuprinsese casa unui prieten de-al sau din Stockholm. Swedenborg recunostea ca era inzestrat cu o capacitate introspectiva de exceptie, fiind in stare sa-si analizeze si sa-si clasifice viziunile. Astfel, el distingea cinci trepte de perceptii vizionare, in functie de "clarul de constiinta". Forma suprema a acestor manifestari era "viziunea cu ochii deschisi", in care lumea pamanteana se intrepatrundea cu cea spirituala. Printre cei care pretind ca sunt inzestrati cu darul previziunii se gasesc si multe persoane "sus-puse". Multe cazuri de premonitii celebre implica oamenii de stat sau alte persoane publice. Cu cateva saptamani inainte de a fi asasinat, presedintele Statelor Unite, Abraham Lincoln, le-a scris unor prieteni o scrisoare in care le povestea un vis obsedant: noapte de noapte isi vedea propriul corp intins pe jos, in Casa Alba.
Daca primul ministru britanic Winston Churchill nu a avut premonitii in sensul strict al cuvantului, era totusi celebru pentru intuitiile sale, pe care multi le considerau drept previziuni. De pilda, in timpul bombardarii Londrei de catre nemti, el continua sa locuiasca si sa cineze pe Downing Street 10, rezidenta primilor ministri englezi, ignorand raidurile aeriene. Dar intr-o seara, el a cerut brusc personalului de la bucatarie sa puna cina la rece si sa coboare in adapost. Peste cateva minute, bucataria era devastata de o explozie.
Inginerul si aviatorul britanic J. W. Dunne era asa de intrigat de viziunile asupra viitorului, care ii apareau incontinuu, incat a hotarat sa le noteze sistematic in jurnalul sau. Si-a consemnat visele, pentru a vedea daca au cu adevarat o parte de premonitie. Intr-o zi, a transcris un vis in care vazuse un tren deraind in apropierea podului Forth, in Scotia. Cateva luni mai tarziu, a avut loc catastrofa lui "Flying Scotsman", un tren care a deraiat la 25 de kilometri de pod. Ulterior, Dunne si-a adunat visele intr-o carte intitulata "An Experiment With Time" ("O experienta cu Timpul"). In ea, el isi expune teoria conform careia oamenii au mai multe euri interioare, fiecare dintre ele traind evenimente intr-un timp diferit. Resimtim aceste ego-uri numai cand suntem sub influenta inconstientului, adica atunci cand visam. Si cand intram in contact cu aceste alte temporalitati, putem intrevedea viitorul.
Cu toate ca sunt interesante teoriile lui Dunne, nu pot fi dovedite stiintific. Ele nu fac decat sa se adauge la lunga lista a ipotezelor despre precognitie.

Viziunile mariale

Desi majoritatea fenomenelor de precognitie sunt, cel mai adesea, istorice, sociale, legate de razboaie si cataclisme, exista si viziuni legate de persoane, iar intre ele, la loc de frunte se afla aparitiile Fecioarei Maria, extrem de numeroase in lumea catolica. Cel mai adesea, "eroii" lor sunt calugari, copii, oameni simpli, care descriu viziunile mariale mereu legate de un belsug de lumina, de raze stralucitoare si de mesaje de avertisment. Locurile cu viziuni devin, cel mai des, zone de pelerinaj anual, care atrag milioane de credinciosi (Lourdes, in Franta, Medjugorie, in fosta Iugoslavie).

Nepotii lui Nostradamus

Fenomenul prezicerii, mai cunoscut sub numele de precognitie - este mult mai cunoscut decat se crede si se pare ca oricine poate trai niste "strafulgerari" vizionare. Pamantul e plin de Nostradamusi mai mici sau mai mari.
Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de previziune este legat de drama de la Aberfan. In acest sat din sudul Tarii Galilor a avut loc, pe 21 octombrie 1966, o catastrofa miniera cumplita. In urma ploilor torentiale care maturasera regiunea timp de mai multe zile, un deal s-a surpat, inghitind scoala din sat. Bilantul a fost cumplit: 144 de morti, dintre care 116 copii. Intrucat s-au semnalat 200 de cazuri de premonitie a catastrofei, seful unei clinici de psihiatrie din Londra, dr. John Barker, a tinut sa le ancheteze. Printre multe inventii si elucubratii, a gasit totusi 60 de cazuri autentice. De fiecare data, subiectul le vorbise despre catastrofa altor persoane, inainte ca ea sa se produca. In cea mai mare parte a cazurilor, era vorba despre locuitori ai regiunii, dar unii veneau si din alte zone. O femeie originara din Sidcup (Kent), de pilda, le-a povestit prietenilor ei cu sapte zile inaintea dramei un vis in care era vorba despre carbune si despre apa care se napustea asupra unui sat minier.

Sensibilitate exacerbata

Multi cercetatori considera ca anumite premonitii nu sunt, de fapt, decat reflexul unei sensibilitati exacerbate la stimulii exteriori. Ei citeaza drept exemplu numeroasele cazuri de premonitie care vizeaza catastrofele naturale iminente, cum ar fi cutremurele.Astfel de presentimente ar putea traduce simpla reactie la fenomenele electromagnetice obisnuite. Astfel, mediumul rus Wolf Messing, in vizita la Achkabad (Turkmenistan) in anul 1948, a avut presentimentul ca se va produce o catastrofa. Premonitia a fost asa de puternica, incat a parasit imediat orasul. Peste trei zile, un cutremur de pamant provoca moartea a 50 de mii de persoane. Observatiile facute in timpul cutremurului de pamant petrecut la Newcastle (Australia) in 1989 confirma teoria sensibilitatii exacerbate. Cu o jumatate de ora inaintea seismului, doi radiologi au observat urme anormale pe electroencefalograma unui bolnav mintal. In perioada premergatoare cutremurului, scannerul "simtise" ceva. Se stie ca inaintea seismelor exista perturbatii electromagnetice care pot provoca viziuni, halucinatii si angoase. Cazul Vaundei Johnson, o femeie originara din Arkansas (SUA), se inscrie in aceste intamplari ciudate. S-a trezit intr-o noapte, s-a dus in camera fetelor sale, a luat-o in brate pe cea mai mica, ce dormea la nivelul inferior al paturilor suprapuse, si a dus-o in camera sa. Peste cateva minute, a fost trezita de tipetele fetei sale mai mari. Nivelul superior al paturilor se daramase pe perna de dedesubt, chiar in locul unde se gasea capul copilului cu putin timp in urma. Astfel de cazuri, in care o catastrofa este evitata la limita, se pot explica prin niste senzatii inregistrate in mare parte de subconstient. Cand visam, intram in contact cu subconstientul si, cu toate ca dormim, avem acces la niste informatii care altfel ne sunt ascunse.

Premonitii benigne

Uneori, majoritatea zdrobitoare a viselor asa-zis premonitorii nu vizeaza numai catastrofe, ci si intamplari normale. De fapt, aceste viziuni fugitive ale viitorului sunt cele mai spectaculoase. Cercetatorul Tom Lethbridge, care a tinut un jurnal al viselor sale de-a lungul anilor '60, a dat un exemplu caracteristic. Intr-o noapte, a visat un chip de om si niste maini care se animau intr-un fel de cadru. A doua zi, mergand cu masina, a vazut prin parbrizul altei masini aceeasi fata si mainile asezate pe volan. S-ar putea avansa explicatia urmatoare: cand ne hotaram sa mergem undeva sau sa facem ceva, spiritul nostru studiaza automat toate posibilitatile. Pe cine avem sansa sa intalnim? Ce o sa facem?Totul pare sa indice faptul ca suntem predispusi psihologic la contemplarea viitorului. Daca acceptam aceasta teorie, visul lui Lethbridge cu un om intr-o masina poate foarte usor sa insemne ca a dorit sa-l intalneasca pe acel om in plimbarea sa de a doua zi.

Amintiri despre viitor

Foarte multe teorii ingenioase au aparut in scopul explicarii premonitiilor. Una dintre ele este numita "cercuri in apa".O piatra aruncata in apa provoaca unde de repercusiune care, cu cat se indeparteaza mai mult de centru, isi reduc frecventa. Sa presupunem ca locul in care cade piatra este trecutul, ceva care s-a intamplat. Ecourile starnite de evenimentele cuprinse in el se propaga ca niste unde in apa, indepartandu-se tot mai mult si mai stins spre viitor. Privind relatia invers, e limpede ca viitorul este o amintire despre trecut. In acest context, premonitia nu este altceva decat o intamplare traita, o experienta comuna pe baza careia putem afla dinainte ce se va intampla. Sugestivul titlu al cartii lui Erik von Daniken (Amintiri despre viitor) ar trebui cercetat cu mai multa atentie. In multe privinte, trecutul - de exemplu medicina traditionala chineza - devine, prin forta ei fantastica de dainuire, o amintire despre ceea ce va urma.

Se scrisese deja despre naufragiul "Titanicului"

Pe 14 aprilie 1912, "Titanicul", vapor care avea reputatia de "insubmersibil", se ciocnea de un aisberg si se scufunda, provocand moartea a mai mult de o mie de persoane. Mai tarziu, s-a descoperit ca in anul 1898, un oarecare Morgan Robertson scrisese un roman intitulat "Futility", in care un vapor numit "Titan" se ciocnea de un aisberg si se scufunda... Coincidenta sau nu, povestea a ramas celebra si face parte din exemplele citate cel mai des pentru a dovedi existenta fenomenului premonitoriu. Cartea este plina de multe alte paralele uluitoare cu "Titanicul", cum ar fi faptul ca barca imaginara a lui Robertson se scufunda tot la mijlocul lunii aprilie. In plus, cele doua vapoare aveau aceeasi greutate, aceeasi lungime, acelasi tonaj si aceeasi viteza. In sfarsit, au fost amandoua lovite in acelasi loc de aisberg.