In ultimii ani, am uitat parca sa ne bucuram de marea sarbatoare de la 1 Decembrie. Nu mai mergem la Alba Iulia, nu mai iesim cu bucurie pe strazi la paradele militare, nu mai avem tresariri de patriotism. Ne-a disparut, se pare, increderea nestirbita in destinul national si dispozitia de a celebra impreuna, "uniti in cuget si in simtire", cea mai mare sarbatoare a romanilor. Parca pentru a contrazice acest scepticism, am aflat ca in Salaj, judetul care i-a dat pe multi dintre marii unionisti si patrioti ardeleni, exista un grup de temerari care, inca din timpul regimului ceausist, mai exact din anul 1979, reuniti in ceea ce au numit "Clubul de la Bocsa", nu s-au multumit sa aniverseze doar Marea Unire, ci si Ziua Nationala la 1 Decembrie. "Desteapta-te, romane" a fost instituit atunci, neoficial, drept "Imn National", iar prima zi a lunii decembrie, "Zi Nationala". Profesorul Ioan Lupa Crisan din Zalau, jurnalist si membru fondator al clubului, evoca sarbatoarea zilei nationale cu tricolorul la piept, alaturi de prieteni, intr-o semiclandestinitate de necrezut pentru generatiile actuale.
"Nici astazi, nici atunci - in 1979 - n-am socotit intalnirile si actiunile noastre ca pe ceva eroic, iesit din comun"
- Cum si cand s-a nascut "Clubul de la Bocsa"?
- Sunt 32 de ani de atunci. Era in toamna anului 1979, cand intr-un cadru mai restrans, un grup de salajeni ne-am intalnit si am initiat discutiile despre felul in care sa sarbatorim ziua de 1 Decembrie, ca "Ziua Nationala" a Romaniei, sfidand astfel ziua oficiala, 23 august. Ne-a fost putin teama, dar am gandit ca merita riscul, deoarece vorbeam de ziua in care s-a infaptuit visul secular al romanilor din toate provinciile locuite de ei, in hotarele vechii Dacii. Nici astazi, nici atunci, in 1979 si in anii care au urmat, n-am socotit intalnirile si actiunile noastre ca pe ceva eroic, iesit din comun; ceea ce ne insufletea era crezul nostru sincer ca trebuie sa facem ceva pentru a nu ne lasa istoria sechestrata de PCR si "istoricii" lui.
- 1 Decembrie era sarbatorita, totusi, de regimul comunist, ca Ziua Marii Uniri. Cine v-a indemnat sa faceti pasul mai departe, sa-i conferiti statutul de Zi Nationala?
- Pentru a respecta adevarul in privinta infiintarii Clubului de la Bocsa, trebuie sa amintim macar in treacat vizita pe care Valentin Daraban, subsemnatul, Avram Pop si Eugen Teglas am facut-o in zilele de 13,14 si 15 septembrie 1979, la Lugoj, unde ne-am intalnit cu Prof. Iosif Constantin Dragan. Pe parcursul discutiilor, am abordat probleme de istorie si actualitate politica. Profesorul era nemultumit de delasarea generala inregistrata in dezbaterea problemelor de istorie adevarata a Romaniei. Si aceasta, in comparatie cu unii vecini care, neinvitati de nimeni, ne scriau ei istoria. Intalnirea de la Lugoj ne-a dat puteri, ne-a dat optimism. Incet-incet, am inceput sa iesim din vechile tipare si ne-am mobilizat.
- Cum a fost primita de prieteni si de apropiati ideea infiintarii Clubului de la Bocsa?
- Initiativa noastra a prins contur odata cu intalnirea "generala" a prietenilor din luna octombrie, de la Simleu Silvaniei. Ca ardeleni, aveam inca un puternic simt al prieteniei, iar ideea infiintarii Clubului a fost primita cu entuziasm si incredere. Doctorul Puscas a fost propus si acceptat ca presedinte. Prima hotarare a grupului de initiativa s-a referit la sarbatorirea, in fiecare an, a zilei de 1 Decembrie, ca Zi Nationala a Romaniei, la Zalau, Simleu Silvaniei, Bocsa, Badacini, Bobota si Basesti, unde vom gasi conditii mai bune. Lucru care s-a si intamplat: din 1979, aici, in judet, fiecare zi de 1 Decembrie a fost sarbatorita, fara intrerupere, ca Ziua Nationala a tuturor romanilor.
- Va rog sa evocati momente din cronica celor zece ani...
- Asadar, prima intalnire are loc la 1 Decembrie 1979, fiind organizata, pentru a insela vigilenta Securitatii, sub forma de sezatoare, in casa padurarilor din padurea Panic, langa Zalau. Au fost putini participanti: familia inginerului Avram Pop, familiile agronomilor Nicolae Margin, Ioan Popitiu, Ioan Lupa, familia padurarului Ciocan si a inginerului Popa, profesorul Eugen Teglas; se deapana amintiri despre sarbatorirea zilelor de 10 Mai si 24 Ianuarie. "Hora Unirii", "Pe-al nostru steag e scris unire", "Desteapta-te, Romane" alcatuiesc repertoriul momentului artistic al primei intruniri. 1980.
Intalnirile se vor tine, de aici inainte, pe rand, la Casa viticultorilor din hotarul Bocsii, la Caminul cultural din Bocsa si acasa la inginerul Avram Pop. In scurt timp, numarul membrilor activi ai Clubului creste. La intrunire au luat cuvantul numerosi participanti. Momentul poetic il constituie recitarile din poetii basarabeni, Al. Mateevici, Grigore Vieru si Nicolae Dabija, necunoscuti pe vremea aceea in tara. Dr. Ioan Puscas porneste viscolul serii recitand, asa cum numai el o stie, "Doina" lui Eminescu. In zadar apar canile de vin pe masa, acestea raman neatinse. Asistenta isi indreapta fruntile spre ceruri. Se canta, se recita, se tin discursuri. Intr-un tarziu, primarul Pop din Simleu da citire catorva fragmente din Discursul lui Barnutiu din Catedrala Blajului. Dupa el, Valentin Daraban - doctorand in drept - da citire Declaratiei de Unire cu Tara, prezentata de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, pe Campul lui Horea, la 1 Decembrie 1918.
- O baie de mare istorie romaneasca...
- Intre 1981-1985, intrunirile se desfasoara in aceeasi atmosfera de inalt patriotism.
In 1986, organizatorii de la Bocsa sunt la inaltime si evenimentul este marcat de diversificarea actiunilor prin deplasarea la Basesti si Badacini, unde se depun coroane de flori la mormintele bravilor inaintasi Gheorghe Pop de Basesti, Ioan si Iuliu Maniu. "Desteapta-te Romane" si "Tricolorul", imnurile de suflet ale romanilor, cheama grupuri de sateni la cinstirea marelui eveniment. In 1987, intrunirea Clubului a stat sub semnul incertitudinii. In urma demonstratiilor muncitorilor de la Brasov, din 15 noiembrie, atmosfera in tara era tulbure, domnea nesiguranta. Ni s-a transmis din partea Securitatii ca orice intrunire, de orice fel, este strict interzisa. Si atunci, inginerul Avram Pop a gasit solutia: "In fond", ne-a spus el - "nimeni nu ma poate impiedica sa-mi invit prietenii la mine acasa". Asa ca in seara de 1 Decembrie, ne-am adunat in gospodaria lui. Ofiteri de securitate si militieni au supravegheat, pana noaptea tarziu, casa inginerului Pop si toate miscarile din jurul ei. In 1988, liderii Clubului au fost din nou avertizati sa anuleze intrunirea ce devenise traditionala. Si totusi, ea a avut loc.
A fost cea mai reusita si plina de neprevazut, pentru ca, la un moment dat, se adunasera prea multi oameni, multi dintre ei din randul curiosilor, dar si dintre cei pe care ii stiam ce hram poarta... Intentia de a-l avea pe Corneliu Coposu ca invitat a esuat, evenimentele precipitandu-se de la o zi la alta. Nu o data, spiritele din cursul luarilor la cuvant s-au incins, tinzand sa devina amenintatoare. Nu-i mai putin adevarat ca aceleasi discursuri inflacarate au impins, pur si simplu, oamenii in stari vecine cu extazul. S-a strigat sus si tare, fara frica: "Jos tiranul", "Jos regimul burgheziei comuniste"... Unora, de ce sa nu o spunem, le era frica, ii incercau parerile de rau ca erau de fata, erau cu degetele la buze, in semn de "taci"... In 1989, intrunirea Clubului s-a tinut din nou acasa la inginerul Avram Pop. Din nou supravegheati, si mai putini. Discutiile noastre s-au rezumat la deslusirea intrebarii: Ce urmeaza? Ce va fi cu noi? Am trait si am vazut.
Membrii Clubului de la Bocsa: Dr. Ioan Puscas, Ing. Avram Pop, prof. Valentin Daraban, prof. Eugen Teglas, prof. Ioan Lupa Crisan, prof. Gheorghe Parvu, prof. Octavian Gutu, dr. Liviu Garbea, dr. Aldea - medic la Unitatea militara din Zalau, avocat Eugen Mesesan, prof. arheolog Alex. Matei, agronomii Grigore Talpos, Zaharia Nedisan, Nicolae Margin; economistul Ioan Popitiu, med. vet. Stelian Pantea, inv. Alex Lapos; Ioan Pop, primarul Simleului, ing. Vasile Popa, secretarul Primariei, dr. Liviu Garbea, ing. Valentin Man - sef de ferma, Ioan Gal, prof. Ioan Maries si dr. Ioan Calauz din Basesti, Nicolae Pop si Ioan Pop din Badacini.