"Si acum, Cerbul de Aur! Luminita Dobrescu, Romania!", asa suna comunicatul triumfal, facut de prezentatorii de atunci ai televiziunii romane, Silviu Stanculescu si Sanda Taranu, care anuntau castigatoarea Cerbului de Aur, editia 1969, desfasurata la Brasov si transmisa de 25 de televiziuni din toata lumea. Prima castigatoare romanca a "Cerbului de Aur" (cu piesa "Of, inimioara", a compozitorului Edmond Deda) era o tanara frumoasa de 22 de ani, care in aplauzele furtunoase ale publicului a primit mult ravnitul trofeu muzical. In acea zi, de 10 martie 1969, se nascuse o stea care, din pacate, nu a apucat sa straluceasca prea mult pe taramurile mioritice, deoarece peste numai un an, Luminita avea sa aleaga drumul strainatatii, cu destinatia - Berlin, Germania! Dar desi au trecut de atunci 42 de ani, Luminita Dobrescu se pare ca a gasit elixirul tineretii si a reusit sa incetineasca evolutia nemiloasa a timpului, ramanand o femeie deosebit de frumoasa. Traieste acum la Stressa, in apropiere de Lago Maggiore, care se afla in nordul Italiei, chiar pe granita cu Elvetia. Un mic colt de rai.
- Stimata Luminita Dobrescu, sa dam putin timpul inapoi si sa ne oprim la anul 1969, editia a doua a Cerbului de Aur. Ce a insemnat pentru dvs. acel moment care v-a propulsat, ulterior, pe drumul succesului?
- Daca aceasta intrebare mi s-ar fi pus atunci, in 1969, cu siguranta raspunsul ar fi fost mai emotiv si mai amplu, mai plin de sensibilitatea creata de acel moment neuitat al festivalului de la Brasov. Oricum, 1969 a fost prin excelenta anul vietii mele. Anul care, profesional vorbind, m-a facut sa intru in istoria Festivalului Cerbul de Aur si in istoria Televiziunii Romane. A fost o perioada extrem de luminoasa din viata mea. Aveam incredere in mine, in posibilitatile mele vocale, in sarmul si dezinvoltura cu care m-a inzestrat bunul Dumnezeu si care a facut sa ma simt atunci, pe scena de la Brasov, in cele trei minute "sacre" - cea mai buna!
- Si dupa triumf, a urmat plecarea...
- Platita greu! Intrucat imi permisesem sa parasesc tara si sa nu ma mai intorc, fosta Securitate a incercat prin toate mijloacele posibile sa-mi stearga urma, sa ma denigreze. Au mers atat de departe, incat au indepartat din arhiva TVR recitalul meu din 1970, de la Cerbul de Aur, alaturi de Josephine Baker. Nu a mai ramas decat banda sonora, pastrata si conservata de catre Titus Andrei, de la Radio Romania. Dupa ce am avut ocazia sa-mi vad si dosarele de la CNSAS, am mai trait o deceptie: am inteles cum am fost "cantata" de catre unii "buni" colegi de breasla, care ma vizitau in Berlin si care, ulterior, informau serviciile secrete.
- Totusi, de ce ati parasit Romania? Erati un nume sonor in acele timpuri...
- Am ales aceasta cale, pentru ca asa mi-a fost scris. Noi nu influentam decat minimal soarta; in opinia mea, totul e programat si-si urmeaza drumul. Eu am parasit definitiv tara in anul 1970, dupa recitalul de la Cerbul de Aur. Au urmat cateva turnee in strainatate... Festivalul de muzica usoara de la Sopot, unde castigasem din nou Marele Trofeu, dar pe care nu l-am mai putut aduce in tara, din cauza plecarii mele imediate spre Berlinul Occidental. Da, eram un mare nume in Romania si, totusi, am preferat "exilul". Tocmai pentru ca ma respect si-mi respect principiile, nelasandu-ma corupta de nimeni, indiferent de ce si pentru ce. Asa sunt eu si asa voi ramane, indiferent ce s-ar intampla. Nu pot spune decat ca Securitatea acelor vremuri si mariajul meu nefericit m-au facut sa iau aceasta hotarare.
- Sunt multi iubitori ai muzicii dvs. care nu cunosc traseul pe care l-ati ales dupa 1970 si, ca si mine, sunt curiosi sa-l afle.
- Cursul vietii mele, intre 1970-1989, nu se poate povesti in doua randuri, este o perioada extrem de complexa.
- Ati incercat sa reveniti in tara dupa 1989 si sa va relansati cariera muzicala?
- Am revenit pentru prima data in tara in 1988, pentru doua zile, iar dupa 1989, am fost deseori prezenta, dar motivul principal a fost acela de a-mi revedea familia si prietenii. Mi s-a propus de doua ori sa particip, ca invitat, la Festivalul Cerbul de Aur, dar conditiile erau inacceptabile si ca atare am renuntat. Nu ma interesa sa fiu numai o prezenta care sa produca senzatie... Apoi am avut solicitari pentru diverse emisiuni TV, interviuri etc. De abia in 2008, am fost solicitata de catre TVR, sa particip la "Gala aniversarii a 40 de ani de la infiintarea Festivalului Cerbul de Aur". Au urmat si alte emisiuni interesante, la diverse posturi TV. De curand, am produs un CD, un dublu album, in cooperare cu "Fundatia Radio Romania". Acesta are drept scop readucerea in memorie a cantaretei Luminita Dobrescu, a pieselor ei indragite. Repertoriul este bine chibzuit, iar calitatea inregistrarilor este excelenta si cred ca va placea publicului romanesc, care, sper, nu m-a uitat inca.
- Aveti regrete ca ati parasit Romania?
- Regrete? In nici un caz! Ar insemna ca tot ce am facut pana acum sa nu-mi fi dat nici o satisfactie si sa ma trimita in timp, cu gandul si cu sufletul, la ce-am lasat in urma. Sunt perfect impacata de cursul vietii mele, de ceea ce am obtinut si, sincer, cred ca mai mult nu se putea!
- Cu ce va ocupati in prezent?
- In prezent, ca si in trecut, cant si ma ocup in paralel si de arta. Colectionez arta buna, colaborez cu muzee mari din Europa si SUA. In plus, lucrez la o carte autobiografica, la un document care sa ateste adevarul despre viata Luminitei Dobrescu, persoana publica si persoana privata. Am avut cinstea de a ma bucura de un film documentar de 50 minute, produs de Mariana Badan de la TVR, care va descrie drumul vietii mele. Filmul chiar asa se numeste: "Drumul unui Cerb de Aur"!
- In final, stimata doamna, va rog sa adresati un mesaj, un gand bun, pentru cei care inca va mai iubesc si care mai asculta muzica dvs.
- Dragii mei cititori de pretutindeni, ramaneti fideli muzicii care va reprezinta si care va alina sufletul. Ma inclin in fata voastra si va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine, sau pentru ce veti face pentru mine pe viitor. Va iubesc forever!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
