Daniel Cristea-Enache este visul intruchipat al mamelor de baieti. Tanarul acesta, care si-a pierdut in copilarie ambii parinti, a reusit sa ajunga pana la 36 de ani un critic literar de top, sa faca o cariera universitara (si-a luat doctoratul magna cum laude si acum e conferentiar la Litere), sa fie capul unei familii armonioase, cu doi copii maricei, si sa publice opt carti, distinse cu premii. Celor care se grabesc sa besteleasca la gramada "tineretul din ziua de azi" (incult, dezmatat si cinic), le atrag atentia ca sunt in culpa grava fata de oameni ca Daniel (slava Domnului, destui, dar necunoscuti), care stiu ce vor si muncesc din greu pentru a-si implini telurile, in ciuda piedicilor ce li se pun. Asta fara sa-si piarda nici hedonismul, nici umorul, nici caldura sufleteasca. Ca Daniel Cristea-Enache nu e deloc tipul tocilar-soarece de biblioteca-arivist-cu-orice-pret se vede cel mai bine in noua lui carte. "Cinematograful gol" e o selectie drastica a textelor publicate timp de patru ani intr-o rubrica saptamanala pe teme libere de la "Suplimentul de cultura" din Iasi, plus cateva articole aparute in alte reviste. Nici autorul nu stie carui gen ii apartine volumul lui: "Nu stiu exact in ce categorie se includ paginile (...) Publicistica? Publicistica in regim confesiv? Memorialistica deghizata? Jurnal de formatie, dupa ce aceasta va fi fost considerata incheiata? Speranta autorului e ca ele formeaza intr-adevar o carte, ca au fost scrise in sensul unei carti, iar nu in logica unui volum de stransura si umplutura, cum sunt atatea". De fapt, "Cinematograful gol" este autoportretul arcimboldesc sau "din farame" al unui tanar roman in timpul sau, cu varstele mici in anii ceausismului si cu adolescenta si tineretea dupa 1989. Autoportret in care se pot recunoaste colegii lui de generatie, "copiii de asfalt", crescuti cu cheia de gat in cartiere de blocuri, tinerii din societatea de consum care nu-si mai concep viata fara net, mall si jocuri pe computer, microbistii, soferii, parintii de copii mici, turistii cu patanii prin strainatati, dar si "culturalii" bucurosi de carti, filme, spectacole de teatru. Cinematograful lui Daniel Cristea-Enache ruleaza portrete in prim- plan, fotograme, secvente, scurtmetraje, al caror subiect e lumea noastra, cu bunele si relele ei, vazuta de un om inteligent si cu talentul de a exprima simplu si clar, adesea cu zambet, incalcitele imprejurari in care ii e dat sa vietuiasca. De la tatal sau adoptiv, scriitorul Valeriu Cristea (caruia ii face un emotionant portret), Daniel a preluat nu doar profesia de critic literar, ci si "meseria de a trai" adunand bagaje pentru paradis chiar si in vremuri nefaste. In bagajele acestea aduna iubirea pentru cei doi copii, Matei si Iulia, comunicarea perfecta cu sotia Alina, stari de bine fugitive, provocate de bunavointa unui strain, de o frizerie de cartier, de amintirea luminoasa a unor profesori sau de un spectacol entuziasmant. El stie sa se bucure, dar si sa ironizeze, sa fie grav uneori, dar si jucaus-copilaros alteori, comunicandu-si trairile si gandurile legate de o diversitate de subiecte. Unele aparent banale sau efemere, altele cu implicatii vaste cat o comunitate. A noastra. Ceea ce devine clar pe parcursul lecturii e ca autorul are un sistem de valori in numele caruia lauda sau zeflemiseste. Cel mai mult mi-au placut textele in care povesteste intamplari legate de moravuri scriitoricesti sau de viata sa profesionala. Am sa ma opresc la un singur exemplu, care mi-a starnit nostalgii. E vorba de tableta in care evoca atmosfera din redactia "Romaniei literare", unde am fost colegi intre 2005 si 2009: "Era ceva in aerul redactiei, in spiritul ei, care facea din colectiv mai mult decat suma elementelor componente. Individualitatile, distincte si vizibile, nu se topeau in echipa; o intareau in toate articulatiile si segmentele ei, facand din fiecare numar de revista un joc cu miza mare si din aproape fiecare sedinta - o sarbatoare. Asa vor si ramane in memoria mea cei patru ani de colaborare cu "Romania literara": ca o petrecere continua, o fiesta fara bani si logistica, in care totul se facea pe nimica. Dar la maximum". Cum anii aceia au intrat si in bagajele mele pentru paradis, as putea fi acuzata de subiectivism cand va recomand sa cititi "Cinematograful gol". Dar de fapt va indemn doar sa faceti cunostinta prin intermediul acestei carti cu un om de vocatie intr-un camp larg de manifestari (critic si istoric literar, publicist, profesor, editor, teleast) care mai are multe de realizat.
Selectia "Formula AS"
Daniel Cristea-Enache, "Cinematograful gol", prefata de Radu Cosasu, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), colectia "Egografii", 254 p.
Daniel Cristea-Enache este visul intruchipat al mamelor de baieti. Tanarul acesta, care si-a pierdut in copilarie ambii parinti, a reusit sa ajunga pana la 36 de ani un critic literar de top, sa faca o cariera universitara (si-a luat doctoratul magna cum laude si acum e conferentiar la Litere), sa fie capul unei familii armonioase, cu doi copii maricei, si sa publice opt carti, distinse cu premii. Celor care se grabesc sa besteleasca la gramada "tineretul din ziua de azi" (incult, dezmatat si cinic), le atrag atentia ca sunt in culpa grava fata de oameni ca Daniel (slava Domnului, destui, dar necunoscuti), care stiu ce vor si muncesc din greu pentru a-si implini telurile, in ciuda piedicilor ce li se pun. Asta fara sa-si piarda nici hedonismul, nici umorul, nici caldura sufleteasca. Ca Daniel Cristea-Enache nu e deloc tipul tocilar-soarece de biblioteca-arivist-cu-orice-pret se vede cel mai bine in noua lui carte. "Cinematograful gol" e o selectie drastica a textelor publicate timp de patru ani intr-o rubrica saptamanala pe teme libere de la "Suplimentul de cultura" din Iasi, plus cateva articole aparute in alte reviste. Nici autorul nu stie carui gen ii apartine volumul lui: "Nu stiu exact in ce categorie se includ paginile (...) Publicistica? Publicistica in regim confesiv? Memorialistica deghizata? Jurnal de formatie, dupa ce aceasta va fi fost considerata incheiata? Speranta autorului e ca ele formeaza intr-adevar o carte, ca au fost scrise in sensul unei carti, iar nu in logica unui volum de stransura si umplutura, cum sunt atatea". De fapt, "Cinematograful gol" este autoportretul arcimboldesc sau "din farame" al unui tanar roman in timpul sau, cu varstele mici in anii ceausismului si cu adolescenta si tineretea dupa 1989. Autoportret in care se pot recunoaste colegii lui de generatie, "copiii de asfalt", crescuti cu cheia de gat in cartiere de blocuri, tinerii din societatea de consum care nu-si mai concep viata fara net, mall si jocuri pe computer, microbistii, soferii, parintii de copii mici, turistii cu patanii prin strainatati, dar si "culturalii" bucurosi de carti, filme, spectacole de teatru. Cinematograful lui Daniel Cristea-Enache ruleaza portrete in prim- plan, fotograme, secvente, scurtmetraje, al caror subiect e lumea noastra, cu bunele si relele ei, vazuta de un om inteligent si cu talentul de a exprima simplu si clar, adesea cu zambet, incalcitele imprejurari in care ii e dat sa vietuiasca. De la tatal sau adoptiv, scriitorul Valeriu Cristea (caruia ii face un emotionant portret), Daniel a preluat nu doar profesia de critic literar, ci si "meseria de a trai" adunand bagaje pentru paradis chiar si in vremuri nefaste. In bagajele acestea aduna iubirea pentru cei doi copii, Matei si Iulia, comunicarea perfecta cu sotia Alina, stari de bine fugitive, provocate de bunavointa unui strain, de o frizerie de cartier, de amintirea luminoasa a unor profesori sau de un spectacol entuziasmant. El stie sa se bucure, dar si sa ironizeze, sa fie grav uneori, dar si jucaus-copilaros alteori, comunicandu-si trairile si gandurile legate de o diversitate de subiecte. Unele aparent banale sau efemere, altele cu implicatii vaste cat o comunitate. A noastra. Ceea ce devine clar pe parcursul lecturii e ca autorul are un sistem de valori in numele caruia lauda sau zeflemiseste. Cel mai mult mi-au placut textele in care povesteste intamplari legate de moravuri scriitoricesti sau de viata sa profesionala. Am sa ma opresc la un singur exemplu, care mi-a starnit nostalgii. E vorba de tableta in care evoca atmosfera din redactia "Romaniei literare", unde am fost colegi intre 2005 si 2009: "Era ceva in aerul redactiei, in spiritul ei, care facea din colectiv mai mult decat suma elementelor componente. Individualitatile, distincte si vizibile, nu se topeau in echipa; o intareau in toate articulatiile si segmentele ei, facand din fiecare numar de revista un joc cu miza mare si din aproape fiecare sedinta - o sarbatoare. Asa vor si ramane in memoria mea cei patru ani de colaborare cu "Romania literara": ca o petrecere continua, o fiesta fara bani si logistica, in care totul se facea pe nimica. Dar la maximum". Cum anii aceia au intrat si in bagajele mele pentru paradis, as putea fi acuzata de subiectivism cand va recomand sa cititi "Cinematograful gol". Dar de fapt va indemn doar sa faceti cunostinta prin intermediul acestei carti cu un om de vocatie intr-un camp larg de manifestari (critic si istoric literar, publicist, profesor, editor, teleast) care mai are multe de realizat.
Daniel Cristea-Enache este visul intruchipat al mamelor de baieti. Tanarul acesta, care si-a pierdut in copilarie ambii parinti, a reusit sa ajunga pana la 36 de ani un critic literar de top, sa faca o cariera universitara (si-a luat doctoratul magna cum laude si acum e conferentiar la Litere), sa fie capul unei familii armonioase, cu doi copii maricei, si sa publice opt carti, distinse cu premii. Celor care se grabesc sa besteleasca la gramada "tineretul din ziua de azi" (incult, dezmatat si cinic), le atrag atentia ca sunt in culpa grava fata de oameni ca Daniel (slava Domnului, destui, dar necunoscuti), care stiu ce vor si muncesc din greu pentru a-si implini telurile, in ciuda piedicilor ce li se pun. Asta fara sa-si piarda nici hedonismul, nici umorul, nici caldura sufleteasca. Ca Daniel Cristea-Enache nu e deloc tipul tocilar-soarece de biblioteca-arivist-cu-orice-pret se vede cel mai bine in noua lui carte. "Cinematograful gol" e o selectie drastica a textelor publicate timp de patru ani intr-o rubrica saptamanala pe teme libere de la "Suplimentul de cultura" din Iasi, plus cateva articole aparute in alte reviste. Nici autorul nu stie carui gen ii apartine volumul lui: "Nu stiu exact in ce categorie se includ paginile (...) Publicistica? Publicistica in regim confesiv? Memorialistica deghizata? Jurnal de formatie, dupa ce aceasta va fi fost considerata incheiata? Speranta autorului e ca ele formeaza intr-adevar o carte, ca au fost scrise in sensul unei carti, iar nu in logica unui volum de stransura si umplutura, cum sunt atatea". De fapt, "Cinematograful gol" este autoportretul arcimboldesc sau "din farame" al unui tanar roman in timpul sau, cu varstele mici in anii ceausismului si cu adolescenta si tineretea dupa 1989. Autoportret in care se pot recunoaste colegii lui de generatie, "copiii de asfalt", crescuti cu cheia de gat in cartiere de blocuri, tinerii din societatea de consum care nu-si mai concep viata fara net, mall si jocuri pe computer, microbistii, soferii, parintii de copii mici, turistii cu patanii prin strainatati, dar si "culturalii" bucurosi de carti, filme, spectacole de teatru. Cinematograful lui Daniel Cristea-Enache ruleaza portrete in prim- plan, fotograme, secvente, scurtmetraje, al caror subiect e lumea noastra, cu bunele si relele ei, vazuta de un om inteligent si cu talentul de a exprima simplu si clar, adesea cu zambet, incalcitele imprejurari in care ii e dat sa vietuiasca. De la tatal sau adoptiv, scriitorul Valeriu Cristea (caruia ii face un emotionant portret), Daniel a preluat nu doar profesia de critic literar, ci si "meseria de a trai" adunand bagaje pentru paradis chiar si in vremuri nefaste. In bagajele acestea aduna iubirea pentru cei doi copii, Matei si Iulia, comunicarea perfecta cu sotia Alina, stari de bine fugitive, provocate de bunavointa unui strain, de o frizerie de cartier, de amintirea luminoasa a unor profesori sau de un spectacol entuziasmant. El stie sa se bucure, dar si sa ironizeze, sa fie grav uneori, dar si jucaus-copilaros alteori, comunicandu-si trairile si gandurile legate de o diversitate de subiecte. Unele aparent banale sau efemere, altele cu implicatii vaste cat o comunitate. A noastra. Ceea ce devine clar pe parcursul lecturii e ca autorul are un sistem de valori in numele caruia lauda sau zeflemiseste. Cel mai mult mi-au placut textele in care povesteste intamplari legate de moravuri scriitoricesti sau de viata sa profesionala. Am sa ma opresc la un singur exemplu, care mi-a starnit nostalgii. E vorba de tableta in care evoca atmosfera din redactia "Romaniei literare", unde am fost colegi intre 2005 si 2009: "Era ceva in aerul redactiei, in spiritul ei, care facea din colectiv mai mult decat suma elementelor componente. Individualitatile, distincte si vizibile, nu se topeau in echipa; o intareau in toate articulatiile si segmentele ei, facand din fiecare numar de revista un joc cu miza mare si din aproape fiecare sedinta - o sarbatoare. Asa vor si ramane in memoria mea cei patru ani de colaborare cu "Romania literara": ca o petrecere continua, o fiesta fara bani si logistica, in care totul se facea pe nimica. Dar la maximum". Cum anii aceia au intrat si in bagajele mele pentru paradis, as putea fi acuzata de subiectivism cand va recomand sa cititi "Cinematograful gol". Dar de fapt va indemn doar sa faceti cunostinta prin intermediul acestei carti cu un om de vocatie intr-un camp larg de manifestari (critic si istoric literar, publicist, profesor, editor, teleast) care mai are multe de realizat.
Alte articole din acest numar
- Pr. Radu Totelecan - "Dumnezeu nu cunoaste criza. E bogat si milostiv"
- Puterea rugaciunii
- MUZICA LA GURA SOBEI
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
