Trebuie sa va spun de la inceput ca, prin interesul ei nu doar didactic, ci si pentru toti cei interesati de literatura nationala, "Scurta istorie" a lui Mihail Zamfir e un eveniment cultural, Cartea Anului 2011 - dupa parerea mea. Ceea ce si-a propus si a reusit de minune autorul e o "reexaminare a galeriei de figuri cunoscute, cercetate insa cu ochiul cititorului de la inceputul secolului XXI". Selectia include, pentru prima din cele doua parti - ce merge cam pana prin 1920, doar 36 de scriitori. Criteriile au fost unicitatea vocii, performanta stilistica, valoarea estetica a operei in contextul imediat si in timp. Fiecare dintre acesti scriitori e vazut si ca un om viu, portretizat cu talent de romancier, astfel incat volumul devine un soi de biofictiune a literaturii romane, cu 36 de personaje principale si o multime secundare, un roman istoric demolator de poncife si entuziasmant prin revelatii. Povestea incepe, ca in aproape toate literaturile europene, cu poezia. Aceasta - ni se aminteste - este cea mai evoluata dintre artele verbale, isi creeaza propriul limbaj, diferit de cel curent, si e creatia unei individualitati marcate, a unei subiectivitati asumate. Spre deosebire de majoritatea istoricilor nostri literari, Mihai Zamfir isi incepe excursul abia de la sfarsitul sec. XVIII, desi momentul inaugural al poeziei romanesti e consemnat anonim cu un veac mai devreme, prin Dosoftei si Miron Costin. Sunt lasate pe dinafara si alte personalitati distincte si izolate, precum Dimitrie Cantemir si Ion Budai Deleanu, fara urmasi literari si neinseriabile. Aceasta fiind o istorie stilistica, inceputul ei e plasat abia cand apar mai multi scriitori, o miscare literara perceptibila, ce se accentueaza si prinde avant pe parcursul secolului XIX, odata cu varianta romaneasca a romantismului, strans legata de politic, de ideea nationala. Desigur, au existat si pre-pasoptisti, pitoresti si inegali, dintre care Mihai Zamfir retine trei poeti: Costache Conachi, Iancu Vacarescu si Vasile Carlova. A-l numi pe Conachi "parintele regasit al poeziei romanesti" poate fi contrariant pentru canonici. Dar daca citesti argumentele din paginile cu acest titlu intelegi de ce se deschide tocmai cu el "scurta istorie": Conachi e cel ce a inventat in romaneste, involuntar, un nou tip de limbaj poetic, cel al pasiunii amoroase, deschizand un drum, o serie. La toti autorii se subliniaza si se exemplifica specificul, corelat cu trasaturi ale personalitatii si elemente biografice. Avem astfel 36 de episoade dintr-un serial al carui realizator este stilistician, istoric si teoretician literar, comparatist, dar mai presus de toate un mare iubitor de literatura si un prozator subtil. Toata eruditia lui in varii domenii, toata rigoarea academica sunt absorbite in acest har de a ne fermeca, de a pastra vibranta in text pasiunea lui pentru oamenii care au marcat literatura nationala, de a ni-i apropia si apropria peste timp. Daca va intrebati ce se mai poate spu-ne nou despre Alecsandri, Eminescu, Creanga si Caragiale, despre Slavici, Delavrancea, Cosbuc si Goga, ei bine, veti gasi in volumul pe care vi-l recomand o multime de observatii extraordinare si subiecte de meditatie. Ceea ce mi-a placut cu deosebire e ca profesorul care a predat multor generatii de studenti aceasta materie nu s-a rutinat deloc in spirit. Dupa ce a configurat de-a lungul timpului liniile de forta caracteristice literaturii noastre in studii substantiale, a avut curiozitatea si placerea de a reciti toti scriitorii din perspectiva varstei mature si a zilei de azi, cu o empatie ce tine si de veritabil patriotism, si de omeneasca intelegere. Asa a gasit, cu delicii contagioase, "frumuseti si preturi noi", conexiuni de finete, a limpezit fatete opace si a mutat ruginite centre de greutate. Am prea putin spatiu aici pentru a va da exemple. Imi mai ramane loc sa spun doar ca, onorand perspectiva stilistica abordata, cartea e si foarte bine scrisa, ceea ce o face in primul rand o lectura de placere si abia apoi una necesara, ca manual alternativ pentru profesorii de romana, studentii la Litere si liceeni.
Selectia "Formula AS"
Mihai Zamfir, "Scurta istorie. Panorama alternativa a literaturii romane", vol. I, Editura "Cartea Romaneasca-Polirom" (tel.0232/21.74.40), 446 pag.
Trebuie sa va spun de la inceput ca, prin interesul ei nu doar didactic, ci si pentru toti cei interesati de literatura nationala, "Scurta istorie" a lui Mihail Zamfir e un eveniment cultural, Cartea Anului 2011 - dupa parerea mea. Ceea ce si-a propus si a reusit de minune autorul e o "reexaminare a galeriei de figuri cunoscute, cercetate insa cu ochiul cititorului de la inceputul secolului XXI". Selectia include, pentru prima din cele doua parti - ce merge cam pana prin 1920, doar 36 de scriitori. Criteriile au fost unicitatea vocii, performanta stilistica, valoarea estetica a operei in contextul imediat si in timp. Fiecare dintre acesti scriitori e vazut si ca un om viu, portretizat cu talent de romancier, astfel incat volumul devine un soi de biofictiune a literaturii romane, cu 36 de personaje principale si o multime secundare, un roman istoric demolator de poncife si entuziasmant prin revelatii. Povestea incepe, ca in aproape toate literaturile europene, cu poezia. Aceasta - ni se aminteste - este cea mai evoluata dintre artele verbale, isi creeaza propriul limbaj, diferit de cel curent, si e creatia unei individualitati marcate, a unei subiectivitati asumate. Spre deosebire de majoritatea istoricilor nostri literari, Mihai Zamfir isi incepe excursul abia de la sfarsitul sec. XVIII, desi momentul inaugural al poeziei romanesti e consemnat anonim cu un veac mai devreme, prin Dosoftei si Miron Costin. Sunt lasate pe dinafara si alte personalitati distincte si izolate, precum Dimitrie Cantemir si Ion Budai Deleanu, fara urmasi literari si neinseriabile. Aceasta fiind o istorie stilistica, inceputul ei e plasat abia cand apar mai multi scriitori, o miscare literara perceptibila, ce se accentueaza si prinde avant pe parcursul secolului XIX, odata cu varianta romaneasca a romantismului, strans legata de politic, de ideea nationala. Desigur, au existat si pre-pasoptisti, pitoresti si inegali, dintre care Mihai Zamfir retine trei poeti: Costache Conachi, Iancu Vacarescu si Vasile Carlova. A-l numi pe Conachi "parintele regasit al poeziei romanesti" poate fi contrariant pentru canonici. Dar daca citesti argumentele din paginile cu acest titlu intelegi de ce se deschide tocmai cu el "scurta istorie": Conachi e cel ce a inventat in romaneste, involuntar, un nou tip de limbaj poetic, cel al pasiunii amoroase, deschizand un drum, o serie. La toti autorii se subliniaza si se exemplifica specificul, corelat cu trasaturi ale personalitatii si elemente biografice. Avem astfel 36 de episoade dintr-un serial al carui realizator este stilistician, istoric si teoretician literar, comparatist, dar mai presus de toate un mare iubitor de literatura si un prozator subtil. Toata eruditia lui in varii domenii, toata rigoarea academica sunt absorbite in acest har de a ne fermeca, de a pastra vibranta in text pasiunea lui pentru oamenii care au marcat literatura nationala, de a ni-i apropia si apropria peste timp. Daca va intrebati ce se mai poate spu-ne nou despre Alecsandri, Eminescu, Creanga si Caragiale, despre Slavici, Delavrancea, Cosbuc si Goga, ei bine, veti gasi in volumul pe care vi-l recomand o multime de observatii extraordinare si subiecte de meditatie. Ceea ce mi-a placut cu deosebire e ca profesorul care a predat multor generatii de studenti aceasta materie nu s-a rutinat deloc in spirit. Dupa ce a configurat de-a lungul timpului liniile de forta caracteristice literaturii noastre in studii substantiale, a avut curiozitatea si placerea de a reciti toti scriitorii din perspectiva varstei mature si a zilei de azi, cu o empatie ce tine si de veritabil patriotism, si de omeneasca intelegere. Asa a gasit, cu delicii contagioase, "frumuseti si preturi noi", conexiuni de finete, a limpezit fatete opace si a mutat ruginite centre de greutate. Am prea putin spatiu aici pentru a va da exemple. Imi mai ramane loc sa spun doar ca, onorand perspectiva stilistica abordata, cartea e si foarte bine scrisa, ceea ce o face in primul rand o lectura de placere si abia apoi una necesara, ca manual alternativ pentru profesorii de romana, studentii la Litere si liceeni.
Trebuie sa va spun de la inceput ca, prin interesul ei nu doar didactic, ci si pentru toti cei interesati de literatura nationala, "Scurta istorie" a lui Mihail Zamfir e un eveniment cultural, Cartea Anului 2011 - dupa parerea mea. Ceea ce si-a propus si a reusit de minune autorul e o "reexaminare a galeriei de figuri cunoscute, cercetate insa cu ochiul cititorului de la inceputul secolului XXI". Selectia include, pentru prima din cele doua parti - ce merge cam pana prin 1920, doar 36 de scriitori. Criteriile au fost unicitatea vocii, performanta stilistica, valoarea estetica a operei in contextul imediat si in timp. Fiecare dintre acesti scriitori e vazut si ca un om viu, portretizat cu talent de romancier, astfel incat volumul devine un soi de biofictiune a literaturii romane, cu 36 de personaje principale si o multime secundare, un roman istoric demolator de poncife si entuziasmant prin revelatii. Povestea incepe, ca in aproape toate literaturile europene, cu poezia. Aceasta - ni se aminteste - este cea mai evoluata dintre artele verbale, isi creeaza propriul limbaj, diferit de cel curent, si e creatia unei individualitati marcate, a unei subiectivitati asumate. Spre deosebire de majoritatea istoricilor nostri literari, Mihai Zamfir isi incepe excursul abia de la sfarsitul sec. XVIII, desi momentul inaugural al poeziei romanesti e consemnat anonim cu un veac mai devreme, prin Dosoftei si Miron Costin. Sunt lasate pe dinafara si alte personalitati distincte si izolate, precum Dimitrie Cantemir si Ion Budai Deleanu, fara urmasi literari si neinseriabile. Aceasta fiind o istorie stilistica, inceputul ei e plasat abia cand apar mai multi scriitori, o miscare literara perceptibila, ce se accentueaza si prinde avant pe parcursul secolului XIX, odata cu varianta romaneasca a romantismului, strans legata de politic, de ideea nationala. Desigur, au existat si pre-pasoptisti, pitoresti si inegali, dintre care Mihai Zamfir retine trei poeti: Costache Conachi, Iancu Vacarescu si Vasile Carlova. A-l numi pe Conachi "parintele regasit al poeziei romanesti" poate fi contrariant pentru canonici. Dar daca citesti argumentele din paginile cu acest titlu intelegi de ce se deschide tocmai cu el "scurta istorie": Conachi e cel ce a inventat in romaneste, involuntar, un nou tip de limbaj poetic, cel al pasiunii amoroase, deschizand un drum, o serie. La toti autorii se subliniaza si se exemplifica specificul, corelat cu trasaturi ale personalitatii si elemente biografice. Avem astfel 36 de episoade dintr-un serial al carui realizator este stilistician, istoric si teoretician literar, comparatist, dar mai presus de toate un mare iubitor de literatura si un prozator subtil. Toata eruditia lui in varii domenii, toata rigoarea academica sunt absorbite in acest har de a ne fermeca, de a pastra vibranta in text pasiunea lui pentru oamenii care au marcat literatura nationala, de a ni-i apropia si apropria peste timp. Daca va intrebati ce se mai poate spu-ne nou despre Alecsandri, Eminescu, Creanga si Caragiale, despre Slavici, Delavrancea, Cosbuc si Goga, ei bine, veti gasi in volumul pe care vi-l recomand o multime de observatii extraordinare si subiecte de meditatie. Ceea ce mi-a placut cu deosebire e ca profesorul care a predat multor generatii de studenti aceasta materie nu s-a rutinat deloc in spirit. Dupa ce a configurat de-a lungul timpului liniile de forta caracteristice literaturii noastre in studii substantiale, a avut curiozitatea si placerea de a reciti toti scriitorii din perspectiva varstei mature si a zilei de azi, cu o empatie ce tine si de veritabil patriotism, si de omeneasca intelegere. Asa a gasit, cu delicii contagioase, "frumuseti si preturi noi", conexiuni de finete, a limpezit fatete opace si a mutat ruginite centre de greutate. Am prea putin spatiu aici pentru a va da exemple. Imi mai ramane loc sa spun doar ca, onorand perspectiva stilistica abordata, cartea e si foarte bine scrisa, ceea ce o face in primul rand o lectura de placere si abia apoi una necesara, ca manual alternativ pentru profesorii de romana, studentii la Litere si liceeni.
Alte articole din acest numar
- ASTRA FILM FESTIVAL - editie jubiliara
- "Formula AS" la Sibiu
- "Lumea Credintei", la o suta de numere - RAZVAN BUCUROIU
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
