Nebuni dupa Romania - * Cand englezii aleg sa traiasca unde "si-a intarcat Dracula copiii..." *

STEWART PAYNE

- manager din Exeter -

Paradisul din Suslanesti

Dupa o viata de munca istovitoare, dupa o alergatura fara sfarsit pe campia vietii la oras, englezul Stewart Payne, onorabil manager de turism din Exeter, in sud-vestul Angliei, a grait intr-o seara catre sotia sa: "Gata cu munca! Vreau liniste, vreau libertate, vreau aer curat si pace buna!" "Unde sa gasim toate astea?", a venit replica doamnei Sue. Din acea clipa, prea truditul Payne a inceput cercetarile, dandu-si seama ca locul magic ce s-ar potrivi cu dorintele lui simple nu poate fi gasit in tara natala. Dar nici in afara Europei. Auzise ca multi compatrioti cumparasera case si proprietati in Bulgaria, se pregatea sa plece in recunoastere, cu toate ca il speria limba si, mai ales, alfabetul chirilic. Intamplarea a facut sa-l intrebe si pe un roman care lucrase pentru dansul, "Mr. Larry", care i-a raspuns scurt: "Go to Romania! Ce mai vorba? Nicaieri nu-i mai frumos ca la noi!". Si cum "Mr. Larry" este originar din Campulung Muscel, in cele din urma, cuplul de britanici aterizeaza in Tara lui Dracula, si pornesc sa-si caute casa, prin satele muscelene. Au vazut 24 de case, pana cand au spus: "Stop! Aici va fi". Locul se numea Suslanesti, o asezare cu dealuri blande si aer curat. Casa era exact asa cum isi doreau: pe un plai inverzit, cu livada de meri in spate, cu o curte mare, cu coacaze negre, salbatice, pe o latura, cu vie si flori pe sub streasina, cu un foisor de vara la umbra de pruni si alte acareturi gospodaresti. Astazi, casa este aratata de toti cu degetul, ca exemplu de renovare: in culori simple, naturale (maroniu si alb), inconjurata de glastre cu cercelusi si muscate - un mic paradis familial, dovedind respect pentru traditie si bun gust.

"O, Doamne, Stewart, cum de plecati atat de departe?"

Dupa terminarea formalitatilor birocratice legate de cumpararea casei (in martie 2009), Stewart si Sue s-au intors la Exeter si au convocat numeroasa lor familie pentru ceea ce au numit "Ziua cea mai lunga", ziua care a precedat plecarea spre Bucuresti. Frati, surori, cumnati si nepoti, parinti si gineri, prieteni si vecini, cu totii isi aratau surprinderea pentru gestul extravagant al celor doi. Cea mai socata a fost respectabila doamna Katherine Payne, mama lui Stewart, in varsta de 91 de ani. "O, Doamne, Stewart, cum de plecati atat de departe? Ce va atrage acolo atat de mult? Cum va indurati sa ne parasiti, doar am fost toata viata atat de apropiati?", suspina printre lacrimi batrana indurerata. "Mama nu intelegea ca mergem la doar trei ore de zbor cu avionul, dar, pana la urma, cand i-am explicat ca vom reveni de doua-trei ori pe an sa-i vedem, a oftat si s-a resemnat. Am invitat-o sa ne viziteze, desi sarmana de ea nu poate sa calatoreasca", isi aminteste Stewart.Copiii celor doi "emigranti", Spencer si Nikola, au fost mai curajosi: "Daca ne vedem de doua-trei ori pe an, atunci e OK, no problem"... Insa prietenul si vecinul familiei, Brian, a fost categoric: "Ro-ma-nia? La capatul Europei? Ce-ati gasit acolo? Mergeti macar in Franta, sa va putem vizita mai des, nu va duceti unde si-a intarcat Dracula copiii... De altfel, sunt sigur ca in cateva luni o sa va intoarceti... o sa va fie dor de noi si de pub-ul din colt". Brian il ataca pe Stewart in punctul cel mai sensibil: pub-urile. Fiind un om de viata, Stewart iubeste pub-urile si berea Guiness, prieteniile de-o viata, serile traite alaturi de petrecaretii sai amici. Cum le va suporta lipsa? "Ei credeau ca voi veni intr-un oras, unde ramai un anonim stresat de singuratate si necunoasterea limbii, nu intelegeau specificul satului romanesc, unde toata lumea iti spune bine ai venit si-ti da buna ziua cand trece pe la poarta", explica Stewart, pe un ton de admiratie fata de vecinii din Suslanesti. Vorbind despre marea lui distractie cotidiana, pub-urile, Stewart spune ca a facut "transferul" catre restaurantele si carciumile satelor in mod "natural", desi oferta alimentara e mai saraca decat in Anglia. "Poate oferta de mancare e mai mica aici", spune, "dar n-am venit sa mancam ca acasa... Cat timp suntem in Suslanesti, gatim romaneste, ca vecinii, am invatat sa facem ciorba, sarmale, ardei umpluti... si tot ce mai gasim in cartea de bucate. Mancam multe legume, asa cum am vazut ca fac ei".

"Aunty Sue si gemul de gutui"

Suslanestiul e un sat bogat, legat in mod traditional de livezi de meri si pruni. Din acest punct de vedere, noii tarani din Albion au nimerit bine: au o livada si vor sa-si mai cumpere una, desi inca n-a expirat interdictia UE, gratie careia strainii nu pot cumpara pamant in Romania, decat pe numele unor localnici sau al unor firme. Familia Payne va respecta, desigur, legea, va cumpara pe numele unor prieteni, dar nu intelege de ce interdictia respectiva se aplica si la cumpararea unui automobil. Au dorit sa-si cumpere un Logan cu sapte locuri si li s-a spus ca nu le permite legea, desi au domiciliul stabilit in sat. Ca urmare, sunt nevoiti sa plateasca multi bani pentru inchirierea unei masini, mai ales cand au musafiri. Altminteri, s-au invatat cu autobuzul local, pe care-l asteapta cuminti in statie, ca orice localnic care merge sa-si faca piata in Campulung Muscel. Despre viata lor taraneasca vorbesc cu incantare, deoarece este plina de lucruri nefacute vreodata in Anglia. Se trezesc la ora 7 si, in timp ce Stewart da boabe la gaini si uda gradina, Sue face cafeaua si omleta. Ziua de munca prinde viteza pe la 8.30, cand doamna trebaluieste in bucatarie sau la masina de spalat, iar domnul construieste o noua camera in spatele casei, o extensie cu baie si bucatarie pentru musafirii din Anglia.Vine apoi vremea pranzului, cu o gura de visinata de casa inainte, cu ciorba, sarmale, carnati si oua din cuibarele proprii, cu un paharel de vin rosu aprins. Vecinii au venit sa ceara reteta acestui vin. Lor nu le-a venit ideea de a amesteca strugurii cu coacazele. Dupa masa, o mica relaxare, apoi din nou oleaca de munca, si, in fine, dupa cina, oleaca de lectura a ziarelor pe internet, cateva mesaje pe e-mail si, daca nu-i ia somnul, un Discovery Channel sau un Animal Planet. Prind 50 de posturi TV, n-au a se plange, dar in anotimpurile muncilor agricole nu prea zabovesc mult in fata micului ecran. Toamna asta au muncit din greu, au cules prunele si strugurii, iar apoi au facut mustul. Amestecati cu coacaze negre, strugurii au dat circa doua sute de litri de must rosu inchis - un adevarat miracol, deoarece sotii Payne nu s-au gandit niciodata in viata ca vor avea fericirea sa devina "producatori" de ceva, de vin, de tuica sau de gemuri, magiun si dulceturi. Sue a umplut toate borcanele pe care le-a gasit in pivnita, iar cand le-au venit in vizita nepoatele Felicity si Fiona, acestea au ramas uluite de gustul si aromele puse in opera, pe aragazul cu butelie, de "aunty Sue" (tanti Sue).

Relaxare contra munca, un schimb romano-european

Stewart si Sue au calatorit destul de mult in tara, ca sa-si dea seama ca multi romani vorbesc engleza. Dar nu si in Suslanesti! Asa ca au invatat ceva romaneste de la vecinii din sat, din dorinta de a nu mai fi "lenesi", ca tot englezul, cand e vorba de invatarea unei limbi straine, si spera sa faca progrese mai mari in viitor. Vor avea nevoie la acordarea cetateniei romane. Sunt hotarati s-o obtina, Romania a devenit a doua lor tara, nu mai au mentalitate de turisti. Tocmai de aceea vorbesc liber, cu interes cetatenesc, de gunoaiele de pe marginea drumurilor si de pe malurile apelor. Ceva trebuie facut, spune Stewart. Tara are nevoie nu numai de aer curat, ci si de ape libere de pet-uri. Romanii nu au suficienta grija de mediu, nu respecta prea mult darurile nestemate ale Cerului.Ca niste crestini veritabili, Stewart si Sue cred ca Dumnezeu a fost foarte darnic cu frumusetile naturale ale Romaniei, si e pacat sa nu fie iubite si respectate. De aceeasi parere sunt si vizitatorii lor de zilele trecute, doamna Kay (sora lui Stewart) si fiicele ei, Felicity si Fiona, cu prietenul Tom. I-am intalnit pe soseaua satului, mergand disciplinati pe partea stanga (cum altfel ar trebui sa mearga un englez?), catre statia de autobuz. Suslanestiul nu are inca trotuare, asa ca pietrele, praful si baligile de vaca fac parte din peisaj si nu-i deranjeaza pe "descultii" britanici. Daca Sue si Stewart sunt invatati cu picanteriile rustice, vizitatorii londonezi se amuza si gasesc peisajul cat se poate de pitoresc. Mirosurile de pere, struguri, nuci, dovleci si crizanteme, ce razbat din fiecare curte, "altoite" pe mugetul cirezilor de pe deal si latratul cainilor, alcatuiesc fundalul de miresme si sunete al serii, linistea "activa", odihnitoare, a fiintei satului romanesc traditional. Maine, familia Payne, reunita partial pentru cinci zile, va scutura nucul de langa drum. Merele si perele tarzii trebuie sa mai astepte, spre regretul fetelor, care ar fi fost incantate sa culeaga cu propriile maini fructele aromate. Pentru ele, cinci zile acasa la "uncle Stewart si aunty Sue" inseamna mult prea putin. Dupa toate aparentele, curajul celor doi a fost rasplatit. Pana de curand, acasa, la Exeter, nimeni din familia Payne nu stia nimic despre Romania. Astazi, micul lor univers din Suslanesti inseamna "viata la cea mai inalta... relaxare romaneasca". A venit poate si randul Romaniei sa "fure" cetateni UE, caci destui romani au fost, pana acum, "furati" de surorile noastre apusene. Cu alte cuvinte, relaxare contra munca. Un schimb echitabil, nu-i asa?

Foto: Felicity Brown