* Vreme de sapte zile insorite, la mijloc de august, am descoperit Tara Lapusului, pasind pe "Drumurile lu'Lese". Asa s-a intitulat cea de-a doua editie a festivalului intercultural de traditii taranesti, inceput cu un an inainte, la Sapanta. Pus la punct de aceeasi echipa condusa de entuziastul Peter Hurley, irlandezul stabilit in Romania, si de Grigore Lese, proiectul ce s-a desfasurat in aceasta vara in mai multe sate a cuprins concerte, poezie, pictura si conferinte. O calatorie muzicala si spirituala necosmetizata, pe potecile unui tinut fascinant *
Noaptea luminilor la StoiceniLuminez cu o lanternuta peretii din lemn ai bisericii vechi din Stoiceni, satul natal al lui Grigore Lese. Picturile sunt minunate, sfintii au chipuri blande, te incurajeaza din priviri, totul este de-o armonie, de-o simplitate desavarsita. Urc in intuneric pe scarile inguste pana in turla inalta si, cand privesc afara, amutesc. Sunt chiar momentele de dinaintea concertului. Nu se mai aude nici un sunet in afara corului greierilor. Luna plina apare tacuta, de dupa un deal intunecat, zeci si zeci de lumanari scanteiaza in mainile satenilor ce asteapta printre crucile vechi ale cimitirului.
In fata sunt fete in costume traditionale, iar de jur-imprejurul bisericii, turisti romani si straini, oameni ce au strabatut sute de kilometri pentru a fi aici. Concertul "Cand se ingana ziua cu noaptea" este inchinat celor dusi, iar cand vocile lui Grigore Lese si ale aromanilor farseroti din Cogealac se ridica in aerul tamaiat din jurul bisericii, emotiile cuprind locul. La lumina lumanarilor si a lunii, prind sa cante apoi si satenii aflati de fata, insa cantecele sunt atat de ancorate in viata straveche a locului, incat, la un moment dat, pare ca nu mai canta nici satenii, nici protagonistii concertului, ci muzica se ridica din iarba, din lemnul bisericii, al crucilor si al brazilor din jur, din glasurile celor vii si ale celor dusi demult.
Pe cale, pe carare"Am dormit in zapada, pe drumuri batute de lupi, am stat la stana printre ciobani, in cocioabele tiganilor, sa le inteleg dansul, am umblat printre betivi, luand carciumile la rand, de la sase dimineata.
Am sa va arat toate astea. Nu pornim in drumetie sa vedem ce frumos e peisajul. Am sa va arat cine e Grigore Lese, de unde vine el si muzica lui". Ne trezim la sase dimineata, pornim la sapte si in curand ajungem in Lapusul Romanesc, unde Grigore Lese a fost profesor de muzica in anii '70. Destainuiri, povesti nenumarate, istorioare spuse cu umorul si cu sarmul teribil cu care oamenii locului par a se naste... Apoi drumetia noastra continua acasa la Nicolae Pitis, pe care-l gasim la muls vaci. L-am admirat alaturi de Lese, stralucind in urma cu aproape trei ani pe scena Ateneului bucurestean si ma bucur sa-i vad din nou impreuna, razand si discutand de oi, de hore. Pitis ramane, la 76 de ani, un barbat aprig, un reprezentant al stravechii lumi pastorale. Ne continuam drumul spre Hotarul Grosilor. Intram in gospodarii, vorbim cu localnicii, trecem pe langa case de lemn abandonate, napadite de ierburi, urcam pieptis, pana apare tot tinutul ca-n palma si, pe masura ce vad mai multe, inteleg cat de putine stiu despre aceasta fascinanta lume ancestrala, cat de departe sunt, ca locuitor al orasului, de sensurile si de rosturile sale profunde. Si cat de tare, de nemilos, a fost pervertita, in ultimii ani, muzica aceasta fabuloasa, a pamantului si a oamenilor stravechi.
Pe scenaSambata, 20 august, este ziua marelui concert, de inchidere, de pe scena Casei de Cultura din Targu Lapus. Daca pana acum Lese aduna pe scena muzicanti tarani din diferite zone ale tarii, acum stacheta este mult ridicata, pentru ca artistii provin din tari si continente diferite. Este aici Mehdi, un tanar inalt si oaches, plecat din Iran in Europa, care canta la instrumente traditionale iraniene. A cantat in urma cu o luna la Festivalul de Jazz de la Garana, iar acum s-a intors special din Olanda, tara sa adoptiva, pentru acest concert. Aromanii farseroti, trecuti cu totii de 80 de ani, se pregatesc pentru al treilea recital al saptamanii. Grupul Iza din Hoteni aduce strigaturile vesele si, totodata, acordurile grave de dincolo de Gutai, iar tiganii din Soporu de Campie acompaniaza dansurile iuti ale romanilor din sat. In plus, cingarica iute jucata de un adolescent tigan in camasa rosie ca focul ii lasa pe toti uluiti. In acordurile cimpoaielor si ale viorilor irlandezilor, ies in lumina reflectoarelor fetele din trupa de dans Irish Way.
Patru tineri cehi aduc prin vocile lor aerul proaspat al satului de munte din Tatra. "La noi se canta aprig, puternic, asa-i la munte, sa vezi cum se domoleste muzica, la doar 15 kilometri departare, la campie!". Pare un amalgam de muzici ce nu-si au rostul impreuna, insa Lese stie sa gaseasca filonul comun si sa le dirijeze, sa le completeze prin vocea sa inconfundabila, astfel incat, timp de o ora, concertul tinut in oraselul maramuresean este unic si atinge un inalt nivel. "In aceasta seara, Targu Lapus este capitala europeana a muzicii!".
Fotografiile autorului
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
