Criza noastra si capra vecinului

Nu putem intelege ce se intampla in propria ograda decat prin raportare la capra din curtea vecinului.

E un dat, aproape. Stam si ne vaicarim amarnic pe sub uluci, ca ce rau ne merge, ca aia nu si aia nu, ca vai de mine ce slaba e capra, biata de ea, ca nici trifoiul nu mai e cum a fost, rasare cu doua foi, a paguba. Si tot asa, o tanguiala lunga, pana cand, de dupa gard, in fapt de seara, vine, intr-un sfarsit, si o veste buna: a murit capra vecinului! Ei, acum parca mai e de trait! Parca nu e dracul asa negru, parca si capra noastra s-a mai intremat oleaca, cat despre trifoi, daca stai sa te uiti atent, mai ca numeri cate patru foi A trebuit sa vina "Gaura-n talpa" de Jeffrey Franks ca sa ne ia valul de pe ochi. Romania a fost una dintre cele mai atente tari din lume in lupta cu criza economica. Seful delegatiei Fondului Monetar International a fost cat se poate de clar: am inceput deja reforme, restructurari si taieri de costuri, care nu mai puteau fi sustinute de la buget, in vreme ce altii, care stau mai rau ca noi, nici nu s-au apucat de ele. Altii se imprumuta de zor, insa noi nu am mai luat de multisor bani, nici de la UE, nici de la FMI, nu ne-am atins deloc de rezervele pe care organismele internationale ni le-au garantat, in caz de mai rau. Guvernarea Boc nu a fost nici pe departe o guvernare-model. Se trag in continuare foarte putini bani de la bugetul Uniunii Europene, desi cotizam cu generozitate. S-au inceput investitii discutabile din punctul de vedere al oportunitatii de moment, pe timp de criza. Reteaua clientelara pare decupata dupa modelul vechilor guvernari, comunicarea reformelor e deplorabila, lumea ar fi acceptat mai usor unele sacrificii, daca i s-ar fi explicat mai pe indelete, fara ca ministrii si oficialii puterii sa intre in logica agresivitatii dictate de isteria televiziunilor de opozitie. Dar, una peste alta, FMI - un organism rece, cinic, care nu poate fi banuit de partizanate - puncteaza o realitate incontestabila: in Romania s-au facut reforme in ultimii trei ani! Reforme si restructurari dureroase, cu un cost social ridicat, desigur, si cu un cost politic care nu poate fi nici el ignorat. Dar s-au facut reforme fara de care azi tara s-ar fi aflat pe marginea prapastiei, brat la brat cu Grecia. Si, daca pe Franks l-am fi crezut si nu prea, vestile de peste Ocean ne-au lamurit de-a binelea. Ratingul economiei americane a fost retrogradat, Congresul SUA s-a vazut nevoit sa ridice pragul de indatorare, in vreme ce China, cel mai important posesor de obligatiuni emise de Washington, cere imperativ executivului de la Casa Alba masuri care sa garanteze rezolvarea crizei pe termen mediu si lung. Masurile le cam stim care sunt: concedieri din aparatele publice, taieri de salarii, inghetari de sporuri. Le stim pentru ca le simtim pe pielea noastra de vreo doi ani. Dar, daca le-ar veni pe cap si americanilor niste taieri de 25% la salarii, parca mai usor le-am duce si noi pe ale noastre... Intr-o tara excesiv preocupata de starea caprei vecinului, vestile despre situatia economica critica a Statelor Unite, Greciei, Italiei, Spaniei, Irlandei sau Portugaliei sunt un urias balon de oxigen pentru Guvernul Boc. Daca "vecinii" nu ies repede la liman - si nu prea au cum - iar noi ramanem pe linia de plutire trasata de FMI, s-ar putea sa ne trezim cu surprize in sondajele de opinie!