Viitorul "guvern" Euro

Angela Merkel si Nicolas Sarkozy au spus in conferintele lor de presa ca exceptionalul efort de a se gasi alte 158 de miliarde pentru salvarea Greciei nu se va mai repeta.

Sau nu se va mai repeta in aceleasi conditii, de incredibila generozitate: cu intinderea unor datorii pe 30 de ani, cu reducerea masiva a dobanzilor, cu contributia "benevola" a bancilor private, plus complicatul montaj financiar conceput acum de BCE, de FMI si de Fondul European de Stabilitate Fiscala. In schimb, se mizeaza pe elaborarea unei noi politici economice comune, in care sa se integreze politicile si strategiile nationale. Fara sa picam in optimism ieftin, trebuie sa vedem, totusi, ca cei doi lideri ai zonei Euro au ajuns acum la niste intelegeri pe care le tatonau de multa vreme. Caci aparuse primejdia ce pandea nu doar asociatia celor 17 tari, ci chiar casa Uniunii Europene. Speculatii impotriva monedei comune erau si sunt la granitele Eurolandului, asediul nu este doar de natura economica, se incearca destabilizarea acestei fictiuni: Uniunea Europeana. Pana acum, statele dadeau faliment, daca sucombau unei crize, erau puse la stalpul infamiei, li se scoteau bunurile la mezat, intrau intr-o zona sumbra, asteptand rarii investitori si imprumutandu-se cu camata, la sange. Iata de ce zona Euro e gata sa se doteze cu un adevarat guvern economic, in absenta unuia politic. Acesta va beneficia de un viitor Fond Monetar European, cu propria sa agentie de cotatii, si va elabora o politica economica menita sa infrunte alte viitoare crize. Deja au inceput sa adune intr-un seif comun bani albi pentru zile negre, iar depunerile tarilor membre vor fi, in curand, si mai mari. Evident ca pentru speculantii de pe Wall Street sau din alte locuri strategice ale industriei financiare fictive, care au pierdut deja mizand pe caderea Greciei, o asemenea mutualizare a zonei Euro, ca o casa de ajutor, nu este o veste buna. Procesul se va extinde, probabil, pentru protejarea tuturor tarilor membre in UE, fara sa mai fie repetate improvizatiile de acum. Unii zic ca toate tarile din comunitatea europeana ar trebui sa fie deja in zona Euro, in interiorul acestui zid de aparare, ce incepe sa se ridice. Iata de ce Romania este direct vizata, fie pentru a beneficia de scutul financiar al comunitatii, fie pentru a-si impulsiona cresterea productivitatii, cum se incearca acum cu Grecia. Romania a evitat criza financiara si are o datorie publica rezonabila, dar pluteste confuz in recesiune si inca nu atrage suficiente investitii. Ne putem imagina ca, pe masura ce se va instala acest "guvern" Euro, prin stabilizarea unui fond de solidaritate mult visat de Comisia Europeana, si bancile din Romania se vor putea imprumuta mai lesne in caz de dificultate. Visul celor de la Bruxelles este sa vada lumina zilei un soi de Mecanism Permanent de Stabilitate, undeva pe la mijlocul anului viitor. El va trebui sa fie votat in unanimitate de statele din zona Euro, urmand ca ceilalti parteneri europeni sa subscrie treptat. Insa e nevoie, in paralel, de multiple reforme economice interne. Aceste reforme vor permite deblocarea mai rapida a "fondurilor structurale" sau a ajutoarelor regionale europene care nu s-au consumat inca. Dupa calculele Comisiei, circa 8 miliarde de euro pot fi deblocate foarte rapid pentru proiecte de infrastructura sau pentru reluarea activitatii economice. Va trebui si noi sa solicitam rapid asistenta, pentru a invata cum sa obtinem acesti bani, asa cum i se ofera asistenta Greciei. Sigur, insa, ca va trebui sa fim limpezi in rapoarte si disciplinati in gestionarea economica. Caci obiectivul european de reducere a deficitului bugetar sub 3%, inca de anul viitor, nu va fi o joaca, chiar daca, intr-un prim moment, tarile aflate sub "tutela" inca vor fi exceptate. Pentru Romania este inevitabil si absolut necesar sa prinda din mers aceste reforme europene, in timp ce ia pieptis propriile ei reforme.