SAREA DE AUR DE LA TURDA

* A dat gust bucatelor vechilor daci. A umplut vistieriile regilor Ungariei si ale imparatilor habsburgi. Afaceri colosale au depins, sute de ani, de muntii de sare extrasi din mina de la Turda. Acum, in 2011, subteranele in care ocnasii orbecaiau precum cartitele in pamant au devenit unul dintre cele mai spectaculoase obiective turistice din Ardeal. O poveste de succes din trecut si o poveste de succes din prezent. Si un exemplu pentru viitorul Rosiei Montane *

Statia Orbitala Salina Turda

De sus, de la intrarea in salina, ai senzatia ca la picioarele tale se afla un parc de distractii, ca-n filmele de la Hollywood: copii fericiti, catarati in leagane sau antrenati in partide desfasurate pe mini-piste de golf, imbracati in toate nuantele curcubeului, adolescenti angrenati in meciuri de fotbal, de baschet, ori in partide de biliard, domni si doamne distinse, scufundati in lectura sau in partide de sah, pe bancile de pe aleile cu mireasma de sare, perechi de indragostiti, leganati de barcile aflate pe un lac miniatural, ori imbratisati pe ponton... Incadrat de efectele instalatiei de iluminare, intreg decorul pare desprins dintr-un decor cum numai in filmele SF mai poti vedea. Dar nu e nici un film SF, nici vreun parc de distractii din Paris sau Las Vegas. E, pur si simplu, la peste 90 de metri adancime, decorul spectaculos al Salinei Vechi, fosta mina de sare din Turda, faimoasa in intreaga Europa in secolele trecute.

O istorie scrisa cu sare

Cum intri in Salina Turda, pasind curios prin vechea galerie Franz Iosif, ghidat de pichetii prinsi in perete acum sute de ani, ajungi in mina Iosif. Ghizii o numesc "sala ecourilor". Datorita constructiei sale speciale si a comunicarii slabe cu celelalte sali, produce o replicare a sunetului de pana la 20 de ori!E raiul celor mici, care isi rostesc numele cu un ecou cat mina de mare. De acolo ajungi la "Sala masinii de extractie", in fapt un crivac actionat pe vremuri prin forta cailor, singurul de acest fel din Europa care mai poate fi vazut pe amplasamentul sau initial. O albie adanca inconjoara, ca un cerc desenat de compas, crivacul: copitele cailor au sapat amarnic in muntele de sare, in lungii ani in care au tras, harsait, minereul spre suprafata. Cateva zeci de pasi mai incolo e "Sala de Apel" si "Scara Bogatilor", o scara din lemn, perfect conservata, cu irizatii de sare pe trepte, care facea trecerea spre balcoanele minelor Terezia si Rudolf. Pe acolo coborau fostii proprietari sau administratori ai minelor, cand veneau sa inspecteze zacamantul sau lucrarile taietorilor in sare.
Treptele de lemn te conduc, scancind, in alta lume. Pas cu pas, cobori in haul pe care minerii l-au scormonit de-a lungul secolelor. Borne sapate in perete indica nivelul la care sapaturile ajunsesera in 1871, 1872, 1873... De jos, dupa ce uiti de vertijul unic dat de privitul in gol de la peste 70 de metri, totul capata o alta dimensiune. O cascada de sare, monument al naturii, acopera unul dintre pereti. De jur-imprejur, asemenea unor uriase eflorescente de lumina, diverse pavilioane de odihna sau de informare turistica impanzesc baza minei. Un lift panoramic, construit din metal si sticla, asteapta ca, la plecare, sa-ti intregeasca spectacolul monumental al Salinei din Turda. Sute de oameni forfotesc in jur, dand sens si culoare peisajului.

Maica Domnului inlacrimata

Langa "Sala de Apel", intr-o nisa luminata modern, e "Altarul". Locul in care minerii se rugau de fiecare data inainte sa coboare la munca. O cruce mare sta pe locul pe care, ani si ani, preotii minei au rostit slujbe pentru viata si pentru sporul sutelor de muncitori de la Turda. Pe jos e plin de banuti lasati gaj pentru implinirea rugilor, in vreme ce pe peretii de sare troneaza mai multe icoane ale Mariei cu Pruncul Iisus. O liniste apasatoare inconjoara totul, amestec de mister si credinta.
Altarul a fost sapat in sare - se spune - dupa ce, intr-o zi, unul dintre mineri a avut o viziune. Gata de munca, ajuns in "Sala de Apel", a fost intampinat de Maica Domnului. O figura luminoasa, o aura stralucitoare, in bezna vegheata de lampi cu carbid. Chipul Mariei era imprimat in muntele de sare, iar ochii ii scanteiau cu lacrimi cristaline. O clipita a durat toata povestea. Omul n-a apucat decat sa ingenuncheze si sa-si faca o cruce repezita, tremurand. Asa l-au gasit camarazii sai, ingenuncheat in fata peretelui de sare. Chiar acolo au sapat Altarul si tot acolo aveau sa se roage de atunci inainte, in locul in care Maria i s-a aratat unuia de-al lor. O minune mare, in sirul unor minuni mai mici, care au dus de-a lungul secolelor trecute faima minei de la Turda, si care fac acum din Salina Veche unul dintre cele mai populare obiective turistice din Ardeal...

Portul naval de pe Mures

Demult de tot, pe vremea cand celebrul notar Anonymus lucra la faimoasa cronica a hunilor ajunsi prin partile Europei, Ardealul era descris ca "locul acela de unde se scoate sare".Dupa anul 1.000, cele mai vechi documente referitoare la Transilvania amintesc invariabil despre vama sarii de la Turda. Tot pe atunci, Stefan cel Sfant al Ungariei se instapanise deja peste minele din Transilvania, iar munti de sare luau, leganat, pe apa Muresului, drumul Ungariei de azi...
In epoca medievala, sarea din Ardeal era atat de cautata si de pretioasa, incat cavalerii teutoni sau preotii cei mai de vaza erau innobilati cu bolovani de sare, pentru serviciile si pentru ravna lor. Erau frecvente, pe acea vreme, privilegiile acordate de regii maghiari, care constau in exploatarea si transportul sarii provenite din minele ardelene. La 1528, in urma unei cercetari facute in zona, ca trimis al casei Fugger, pentru preluarea exploatarii camarilor de sare din Ardeal, Hans Dernschwam noteaza, cu acribia specifica unui administrator superior, ca minele de sare de la Turda produc atat de mult incat "acopera nu numai lipsurile din Transilvania, dar toata Ungaria, pana la Buda, tot de aici este aprovizionata cu sare, in urma carui fapt, numai la portul Muresului se transporta 600.000 de quintale de sare, de unde navele le transporta la Seghedin si de aici mai departe, pana in strainatate". Negustorii turci, greci si persani faceau istovitoare drumuri pe Tisa pana la Seghedin, de unde cumparau mari cantitati de sare din Ardeal.

Adevaratul aur al Transilvaniei

Mai tarziu, la 1780, Johann Ehrenreich von Fichtel, trimisul casei imperiale vieneze in Ardeal, sustinea sus si tare ca "sarea poate inlocui cu usurinta renumitul aur al acestei tari... ea umple mai mult sacii (vistieriei) statului, decat insasi exploatarea aurului". Sarea de la Turda, Cojocna, Ocna Dej, Ocna Sibiului, Praid si mai tarziu, Ocna Mures, a fost, in fapt, adevaratul aur al Transilvaniei, mult mai importanta si mai profitabila decat aurul Apusenilor, atat de vanat si in ziua de azi.
Pana recent, in epoca electricitatii, sarea a fost principalul conservant alimentar al Europei si al lumii. Iar prezenta sa in Transilvania, in cantitati impresionante, justifica, de fapt, interesul enorm pe care regii unguri l-au avut mereu pentru stapanirea acestui teritoriu. Fost popor migrator, ungurii se ocupau, dupa cum bine se stie, cu cresterea animalelor. Gasisera in Campia Panoniei locul ideal pentru pascut, numai ca mai erau cateva probleme. Pentru a nu se imbolnavi, vacile trebuie sa linga sare, iar sare nu se gasea in Campia Panonica. Asa incat controlul asupra minelor de sare din Ardeal devenise imperativ pentru regalitatea maghiara. Mai mult, sarea era si un conservant extraordinar. Pusa in saramura, carnea vitelor crescute in regatul maghiar tinea mult mai mult timp si putea fi astfel exportata pana dincolo de Buda, la Viena, Paris sau in alte mari orase europene. Nu e nici o exagerare in observatia lui von Fichtel: sarea a fost, de fapt, adevaratul aur al Transilvaniei.

Sarea din bucatele vechilor daci

In zona Turzii, sarea era cunoscuta inca de pe vremea dacilor. Existenta lacurilor sarate, dar si a unor aflorimente de suprafata face extrem de probabila cunoasterea de catre daci a zacamintelor de sare, ca si exploatarea lor. Un alt argument il reprezinta faptul ca sarea se gaseste foarte aproape de suprafata solului. In mod cert, se puteau descoperi cateva locuri pentru extragerea superficiala a sarii, in cantitati oricum suficiente consumului: sarea din Ardeal a dat, astfel, gust mancarii dacilor.
Ocupatia romana a adus primele exploatari sistematice. E clar ca ele au fost facute pe cele existente deja. Acestea functionau pana la adancimi mici, dupa care erau abandonate, iar alte exploatari erau deschise in apropiere. Dupa anul 200, romanii au incercat primele exploatari in subteran, la adancimi de peste 30 de metri. Cu timpul, pana in secolul al XIX-lea, camerele de extractie au ajuns pana la 110-120 de metri, definind decorul actual al modernei Saline Vechi de la Turda...
Pe vremuri, taierea blocurilor de sare din ocna o realizau muncitori specializati, taietori de sare. Perfectionate permanent, metodele de extractie au evoluat pana intr-acolo incat, dupa 1850, transportul sarii din subteran se facea cu ajutorul vagonetilor tractati de cai. Lungimea terasamentului de cale ferata era de peste 1.000 de metri, iar o portiune a acestuia poate fi admirata si azi, in cadrul salinei turdene.

Record: 400.000 de turisti pe an

De altfel, nu doar sistemul de transport feroviar e bine conservat actualmente la Turda. Galeriile de acces pentru muncitori si pentru transportul minereului, ca si utilajele destinate ridicarii blocurilor de sare pe verticala, la suprafata, din minele Rudolf si Terezia, pana la nivelul galeriei Franz Iosif, sunt in perfecta stare de functionare. "E cea mai moderna si mai frumoasa baza turistica din Transilvania", imi spune, sigur pe el, Ovidiu Mera, directorul Salinei din Turda. Inginer de profesie, directorul Mera e mai stapan pe cifre decat pe adjective. Iar cifrele spun povestea unui succes spectaculos: peste 400.000 de turisti numai in 2010, anul in care noua baza turistica si facilitatile balneo-climaterice adiacente au fost inaugurate de ministrul Elena Udrea si de premierul Emil Boc, dupa un complicat si costisitor proces de reamenajare. Un salt extraordinar, de la cei 77.000 de turisti bifati inainte de reamenajare, in anul 2007. In zilele bune, acum vin aici chiar si 4.000 de vizitatori. Mai bine de o treime dintre ei sunt turisti straini.
Ca sa se ajunga aici, a fost nevoie de 5,8 milioane de euro. Banii au fost obtinuti in cadrul unui proiect PHARE, la care Uniunea Europeana a pus mai mult de jumatate, iar autoritatile locale si Ministerul Dezvoltarii restul. Trei ani au trecut de la scrierea proiectului PHARE si inceperea efectiva a lucrarilor. S-au scris si s-au rescris caietele de sarcini pentru executanti, s-au organizat si reorganizat licitatii, pentru ca foarte greu s-a gasit in Romania o firma de constructii care sa se inhame la un proiect atat de special si de complicat. Intrucat conformatia minei nu permitea lucrul in subteran cu utilaje de mare productivitate, buna parte din lucrarile de amenajare au presupus munca manuala. O munca sisifica, pe care muncitorii de azi au depus-o asemenea ocnasilor din vremurile de mult apuse.

Adapostul de branza, obiectiv turistic

Ideea amenajarii turistice a Salinei Turda e o poveste de data recenta. Inchisa in anii '30, dupa sistarea exploatarii, mina de sare a intrat in uitare. Abia in al doilea razboi mondial, cand raidurile aeriene si bombardamentele de artilerie s-au napustit ca o urgie asupra Turzii, oamenii si-au adus aminte de mina. Aura protectoare a Maicii Domnului i-a luat in grija sa pe turdeni, care s-au adapostit acolo, pana cand linistea s-a asternut din nou peste oras. Dar solutia deschiderii salinei de la Turda in scop turistic a aparut abia in 1975, dupa ce, din pricina unor inundatii puternice, salina de la Ocna Mures a devenit neoperationala. Primele lucrari miniere de amenajare au inceput in 1986, pentru ca, dupa Revolutie, spatiul sa devina un banal depozit de branzeturi, in administrarea fabricii de lapte din oras. Salina a putut fi vizitata de curiosi numai din 1992, dupa ce sarea in exces a fost definitiv deblocata. "Tin minte ca la inceput, cand am intrat acolo, inca se mai gaseau butoaie cu branza si telemea pe culoarul de intrare", isi aminteste Ovidiu Crisan, fost ghid in perioada de inceput a salinei turistice. Lumea venea doar sa viziteze, pentru ca nu era nimic amenajat in acea vreme. Fostul ghid apreciaza ca in jur de 100 de oameni treceau pe zi, pe vremea aceea, pragul salinei, majoritatea elevi de la scolile si liceele din zona, dar si grupuri de sportivi sau turisti din strainatate care, odata ajunsi in zona, auzeau de fosta mina de sare. Administratorii de la acea vreme au facut primele amenajari minore - banci de lemn si cateva mese de tenis in imensitatea cascata in adancul fostei mine la sfarsitul anilor '90, mai povesteste turdeanul Ovidiu Crisan.

Un exemplu pentru Rosia Montana

Salina Turda este inclusa in itinerarele turistice ale Transilvaniei, fiind in mod special in atentia operatorilor straini, imi spune directorul Mera. Strandul Durgau, Castrul Roman de la Turda, Cheile Turzii, Cheile Turenilor si Valea Ariesului, cu diversele ei destinatii si obiective turistice, in special cele naturale, e circuitul pe care turdenii il recomanda celor care trec pragul Salinei.
Noua Salina a fost gandita nu numai ca obiectiv turistic, ci si ca obiectiv terapeutic. "Pe baza rezultatelor obtinute in urma studiilor efectuate in cadrul INMFBMR Bucuresti si al Institutului de Sanatate Publica din Cluj-Napoca, microclimatul salinei de la Turda este considerat propice efectuarii tratamentului unor afectiuni respiratorii. Obiectivul este larg utilizat pentru profilaxia, terapia si recuperarea pacientilor cu bronsite cronice, astm bronsic, sinuzite si dermatite alergice", explica Ovidiu Mera. Tratamentul se deruleaza in minele Ghizela (sala Stationar) si minele Rudolf - Terezia, special amenajate in acest sens.
Salina a devenit, de la redeschiderea sa, si un important reper cultural in Transilvania. Superbul amfiteatru construit in inima salinei gazduieste, in mod constant, concerte de muzica baroca, concerte rock, reuniuni stiintifice sau intalniri formale si informale ale mediului de afaceri. Ultima moda este cea a ceremoniilor civile de casatorie, gazduite in decorul impresionant al salinei.Doua cupluri din zona si-au jurat pana acum credinta in fata ofiterului Starii Civile, iar "Da"-ul rostit apoi in Sala ecourilor s-a auzit luuuung, ca o promisiune pe viata.
Banii pe care turistii ii lasa la intrare sau la diferitele zone de tratamente si agrement din incinta fac din Salina Turda un obiectiv profitabil, dupa cum ma asigura Ovidiu Mera. Dar Salina Veche Turda nu e doar un exemplu de management eficient, ci si o necesara demonstratie ca locuri si obiective vechi, lasate vremelnic in paragina, pot deveni obiective turistice insemnate. O demonstratie ca si pentru Rosia Montana exista solutii viabile, in afara - cu orice pret si cu orice risc - exploatarii aurului cu cianuri.

Fotografiile autorului (7) / Foto: http://www.salinaturda.eu/ (3)