- Personajul multiplu pe care-l interpretati in noul spectacol montat pe scena Teatrului din Sibiu este o performanta de Cartea Recordurilor. Cum izbutiti sa jucati sapte femei in acelasi timp?
- Impreuna cu Lia Bugnar, regizoarea spectacolului, am abordat fiecare personaj, de parca ar fi fost doar el in piesa. Am muncit cu fiecare in parte, l-am dibuit, m-am straduit sa-i stapanesc personalitatea si unicitatea. De altfel, nu ar fi fost corect sa nu le tratam pe toate cu drept egal la viata. Patru dintre femei se intalnesc prin dragostea pentru acelasi barbat (amanta lui, sotia, fiica si mama), iar celelalte trei se adauga la poveste, prin relatiile pe care le au cu cele patru. A fost munca grea, dar si frumoasa in acelasi timp. Lia, care este si autoarea piesei, a scris un text minunat, care ne-a condus pe un drum foarte frumos catre spectacol.
- Piesa "Felii" are si o versiune radiofonica. A existat vreo dificultate in trecerea de la scena la studioul de inregistrari?
- Nu am mai lucrat la radio din facultate. Atunci am imprimat una sau doua piese. La varianta pentru radio a piesei "Felii", am lucrat cu domnul Gavriil Pinte. Chiar am ascultat zilele trecute CD-ul cu imprimarea si mi-a placut foarte mult. Rezultatul este o piesa radiofonica frumoasa, pentru care il felicit pe domnul Pinte!
- Un spectacol de teatru (mai ales cand joci 7 personaje intr-o seara) presupune un consum de energie urias. Cum va recuperati?
- Dupa fiecare spectacol am nevoie de o ora - doua, de obicei, alteori mai mult, timp in care ma indepartez usor de personajul pe care il joc. Nu fac ceva special, fac ce simt atunci, pe moment. Incerc sa am o seara linistita. De exemplu, imi place sa ma plimb cu masina noaptea, ma linisteste. De fapt, doar imi dau timp. Nu te poti incarca repede la loc. Am inteles asta si nu disper.
- In afara strazilor minunate si vechi din Sibiu, v-au furat si alte privelisti? Ati avut turnee in strainatate?
- Vara trecuta am fost in turneu in Israel, la Tel Aviv, cu spectacolul domnului Mihai Maniutiu, "Electra". Am jucat la teatrul Cameri. A fost emotionant, mai ales pentru ca am reusit sa mergem la Ierusalim, pe drumul Crucii, apoi la Mormantul Sfant. Am asteptat cateva ore sa intram, dar a fost foarte special. Am fost si la Zidul Plangerii. Toti oamenii stransi acolo cantau, se rugau, era Sabatul. Si la Betleem am fost, la Biserica Nasterii, in grota unde s-a nascut Iisus.
- Revenind la strazile din Sibiu, v-a iesit in drum cineva, in ultima vreme? Un om special, care sa va fi emotionat in vreun fel?
- Vara trecuta, cand am inceput lucrul la spectacolul "Felii", am descoperit in Lia Bugnar, pe langa un bun partener de dialog scenic, cu care sper sa ma mai intalnesc, si un om minunat, optimist, darnic, plin de umor. O intalnire benefica a fost si cea cu scenograful Helmuth Strmer, autorul decorurilor la "Faust", piesa pusa in scena de Purcarete. El traieste in Germania si zilele trecute a venit in Sibiu, ca sa rezolve niste probleme legate de turneele din toamna, cu "Faust", care vor avea loc in Bruxelles (Belgia) si Bochum (Germania). L-am vazut scurt, in teatru, dar m-am tot gandit zilele astea la el si am fost foarte bucuroasa. Mie, cand il vad pe Heti, imi vine sa rad de bucurie. Pur si simplu! E un om minunat, vesel, glumet si foarte inimos. Aproape ca-i poti "mirosi" sufletul. Am stat de vorba doar cateva minute, dar mi-a inseninat ziua. Este si foarte special pentru mine, pentru ca este primul om care a avut incredere in talentul meu, desi m-a vazut in roluri mici. Cu doi ani inainte sa joc in "Faust", mi-a spus: "Tu esti pregatita pentru roluri mari".
- Profetia i s-a implinit. Unul din cei mai importanti regizori ai lumii, Silviu Purcarete, v-a distribuit intr-un rol pe care l-ati interpretat magistral.
- Chiar in acest moment lucrez din nou cu domnul Silviu Purcarete, la "D'ale carnavalului", unde joc Mita Baston. Nu as vrea sa vorbesc pana nu iese premiera, din cauza unor superstitii personale. Dar pot sa va spun ca domnul Purcarete este un regizor si un om minunat, in preajma caruia ai revelatii. Un regizor croat, Robert Raponjia, spunea despre el ca este "un magician", si-i dau dreptate. E un regizor fabulos!
- Sa iesim din teatru, pe strazile din Sibiu. Cum arata batranul burg primavara?
- Sibiul este un oras luminos si linistit. Are o energie buna in toate anotimpurile, dar primavara e mai frumos ca oricand. Imi place mult sa ma plimb in parcul Sub arini sau in Piata Mare. Foarte frumoasa este si zona spre Rasinari, Paltinis sau Cisnadioara... Imi place mult in natura, in liniste. Nu neaparat singura, am o multime de prieteni dragi.
- De visat mai visati? Aveti ragaz si pentru calatorii imaginare?
- Daca ar fi sa fac o calatorie imaginara undeva, as merge in unul din satele bunicilor mele, in Mehedinti: Danceu si Izvoare. De cand eram eu mica, in satele acelea se facea sambata hora, si toata lumea se strangea si juca. Oamenii erau atat de infratiti, de "impreuna". Mi-e dor de asta. Era foarte multa bucurie. Mi-e dor de ciorba acrisoara de pui, de toata mancarea care avea gust, de animalele din ograda, de dusul caprelor la pascut, dimineata, de asteptatul vacilor seara, de povestitul de la poarta... Din pacate, fotografia copilariei mele s-a incetosat, una din bunicile mele a murit de curand si casa va fi vanduta, iar alta s-a mutat de multi ani in Arad. S-au schimbat si obiceiurile. Acum se face discoteca, in loc de hora.
- Planuri de viata imediata aveti?
- Am o mie de planuri si am impresia ca as putea sa le implinesc pe toate! Dar in primul rand, visez la o gradina pe care am luat-o in chirie cu niste prieteni si pe care vom incepe zilele astea sa plantam! Rasaduri primim de la niste cunostinte, care ne-au garantat ca-s din cele mai bune. Am mai comandat prin posta, am mai cautat informatii pe internet, mai intrebam pe cei care au experienta de gradinari. Abia astept!
- Aveti vreo dorinta anume, de expediat pe adresa primaverii?
- Sa fiu fericita.