Pavel Chirila - "Bucuria din ochii unui om vindecat nu are pret in aur"

Medic de exceptie, autor de carti si tratate medicale, dar si ziditor al unei manastiri de maici, Pavel Chirila activeaza azi, solitar, intr-o zona de frontiera, intre teologie si stiinta terapeutica. Demersul lui medical, insotit si de un discurs crestin, a salvat vieti si a redat sperante. De numele lui se leaga trei asezaminte care au facut istorie: spitalul social Christiana, clinica de terapii alternative Naturalia si Centrul de ingrijiri paliative Sfanta Irina, un loc construit de oameni cu credinta in Dumnezeu, pentru suferinzi incurabili, trimisi acasa de un sistem medical neputincios. Astazi, Paul Chirila lupta pentru punerea in practica a unui proiect ambitios: prima clinica de recuperare a bolnavilor de cancer aflati in faze incipiente. Despre daruire, rugaciune si frumusetea vietii dusa in numele lui Dumnezeu, cu un om care si-a gasit calea inimii.

Un drum catre facerile de bine

- Sunteti unul din medicii pentru care credinta inseamna mult mai mult decat simpla apartenenta la o religie. De unde mosteniti aceasta puternica inclinatie spirituala? Familia dvs. v-a fost model?

- N-as putea spune asta. M-am nascut in Banat, iar banatenii nu se puteau lauda pe atunci cu o evlavie deosebita. Cand parintii mei erau in floarea varstei, adica intre cele doua razboaie mondiale, nivelul de trai in Banat era destul de ridicat. Oamenii erau extrem de angrenati in viata aceasta de zi cu zi. Prea putini se gandeau la viata de apoi. In schimb, banatenii acestia ai mei aveau un simt ascutit al dreptatii sociale. Cand au venit comunistii si au inceput sa comita tot felul de injustitii, s-au revoltat fara sa ezite, drept pentru care au infundat temnitele. Si tatal meu, si multi unchi de-ai mei au facut puscarie. Restul familiei era inchisa, din cand in cand, pentru anchete. Se faceau perchezitii, militia trecea cu duba prin sat, oamenii ba intrau, ba ieseau din puscarie. Fantoma arestarilor mi-a bantuit copilaria. Fara sa fie prea credinciosi, cei din familia mea erau insa foarte buni si generosi. Cumva, felul lor daruitor de a fi mi s-a transmis si mie. Ei m-au facut sa descopar si bucuria lecturii. Aveam casa intesata de carti. Atunci, in primii ani ai copilariei, l-am citit, de exemplu, pe Alexis Carrel, medic celebru, laureat al premiului Nobel in 1912, primul care vorbeste despre puterea vindecatoare a rugaciunii. Si, cand a fost sa aleg sa dau la facultate, am ales Medicina, un drum care sa-mi poata permite sa fac, la randul meu, binele. Bucuria din ochii unui om vindecat nu are pret in aur!

- A fost si motivul pentru care ati intemeiat asezamantul Christiana, primul spital social si crestin de dupa revolutie. Putina lume stie, de exemplu, ca Petre Tutea a fost ingrijit, in ultimele sale luni, acolo.

- Pe Petre Tutea l-am ridicat de acasa, la sugestia unui bun prieten al sau, fost coleg de puscarie. Era singur, nu se mai putea ingriji, locuia in saracie, il ajunsesera suferintele indurate pe vremea temnitelor. Cred ca a fost mai bine ca s-a intamplat asa. La Christiana a avut doctorii aproape, maicute care il ingrijeau si capela alaturi. L-au vizitat sute de oameni pe timpul internarii lui, era un pelerinaj continuu. Cea mai puternica amintire este discursul in care a izbucnit, brusc, intr-o zi in care intrasem in rezerva lui. A spus: "Crestinismul e ultima mare religie a lumii. Va aduc un argument rational: e singura religie care iti cere sa iti iubesti vrajmasul".

- Aveti o asemenea deschidere fata de oamenii aflati in suferinta, incat parca v-ati fi nascut cu datoria aceasta, de a face bine.

- Poate ca exista un talant pe care il primim la nastere, care nu trebuie ingropat. Daca ai o inclinatie, trebuie s-o cultivi, s-o sadesti cu rabdare. Dar mai important decat asta e ca orice binefacere, orice bine facut in viata asta te ajuta la mantuire. Facand binele, iti faci tie binele si te vindeci sufleteste. Noi, oamenii, ne risipim destul de mult in lume si nu prea mai reusim sa ne exersam simtul pocaintei, care e calea sigura spre mantuire. N-avem timp sau ne impiedica lucrurile exterioare care patrund agresiv in viata noastra. Si atunci, putem compensa prin milostenie si bunatate, care ne sunt mai la indemana.

- Sunteti printre foarte putinii medici care pun viata bolnavului din fata lor inaintea reputatiei personale si a intereselor financiare. Ati readus, practic, medicina de la statutul de meserie, la cel de vocatie autentica. Cum s-a intamplat?

- Dupa terminarea facultatii, devenisem stagiar la Spitalul de urgenta, la sectia tentative de sinucidere. E un spital greu si am avut de-a face cu foarte multe cazuri la limita. Cand vezi, de exemplu, un bolnav foarte grav care, dupa toate canoanele stiintei tale, ar trebui sa moara si nu moare, iar pe altul, cu o simptomatologie de caz usor, il vezi stingandu-se in cateva zile, ajungi sa-ti pui tot felul de intrebari. A fost perioada mea cea mai agitata, cea mai plina de cautari, in care am inteles treptat ca e obligatoriu sa caut raspunsul si intr-un domeniu suprasensibil, fiindca ratiunea si aparatura de laborator sunt, adesea, insuficiente. Nu vreau sa anulez, prin ceea ce spun, toata stiinta medicala din facultate. Vreau doar sa spun ca ea e doar un punct de pornire si ca orice om, daca se smereste un pic, isi va da singur seama ca medicina e mult mai mult de-atat, tine de legi fascinante care sunt mai presus de noi.

Medicina biblica

- Astazi se spune despre dvs. ca sunteti fondatorul conceptului de medicina crestina. In ce consta descoperirea aceasta?

- Descoperirea aceasta s-a fundamentat in timp. A inceput atunci cand, tot mai convins de existenta lui Dumnezeu, am inceput sa citesc Biblia cu creionul si cu hartia, ca sa extrag toate versetele medicale de acolo, cateva sute, cred, pe care le-am clasificat apoi dupa teme si pe care le-am publicat intr-o carte: "Meditatie la medicina biblica".Am facut, asadar, cunostinta cu alta medicina, care in anumite puncte se intalneste cu cea oficiala, in altele se desparte. Si am inceput sa cercetez bolnavii si din punct de vedere spiritual, sufletesc. Problema era insa cu cei necredinciosi, care nu erau deloc receptivi. Parintele Ilarion Argatu mi-a dat un sfat fundamental. Mi-a zis: "Convinge-i, chiar daca nu cred, sa citeasca doua, trei capitole din Noul Testament in fiecare zi, ca exercitiu intelectual". Ei bine, cine ajunge sa faca asta se converteste intotdeauna. Exista un har al Cartii. Biblia e ca o fiinta vie, un organism viu care lucreaza, care are putere asupra omului. Citind-o, ea te schimba, te marcheaza. In ortodoxie, veti vedea, nu prea exista convertiri bruste, peste noapte. Aproape intotdeauna ele vin lent. A fost si cazul meu, care, dupa indelungi discutii despre ortodoxie cu un coleg si prieten teolog, am inteles ca lucrurile nu pot fi justificate rational, oricat as incerca eu, pentru ca Dumnezeu este dincolo de ratiune. Intelectualii sunt foarte periculosi cand vine vorba de credinta, pentru ca au obisnuinta de a trece totul prin filtrul gandirii. Or, Dumnezeu e dincolo de gandire. Pentru mine, argumentul fundamental in favoarea ortodoxiei a fost o fraza gasita la teologul rus Paul Evdokimov, care spunea intr-o carte: "Sunt fericit ca ma rog asa cum se ruga Ioan Botezatorul acum 2000 de ani si ca Ioan Botezatorul se ruga cum ma rog eu acum!". Dar, ca sa revin la intrebare, visez ca spitalul nostru sa devina cu adevarat un spital crestin, iar actul medical sa fie un act eclezial.

- Cum anume? Lucrati cu un preot?

- Da, lucram cu un preot. Dar e vorba de mult mai mult. Eu cred foarte tare in inraurirea pe care fiecare om curat o are asupra altor oameni. In Scriptura exista un verset: "Doctore, vindeca-te pe tine insuti!". Un terapeut crestin vindecat el insusi este puternic in personalitatea lui, lucreaza prin el harul lui Dumnezeu, care se raspandeste in jurul lui ca o mireasma. Daca el nu este vindecat, nu poate vindeca la randul lui. Visul meu este sa pot ajuta la convertirea oamenilor in Hristos si in Biserica, prin intermediul spitalului.Acum multa vreme, un grup de colegi de la Asezamantul Christiana au extras, dupa o munca de doi ani de zile, toate versetele-rugaciune din Sfanta Scriptura. Din ele s-a facut o selectie, dupa criteriile emise de Sfintii Parinti, si a iesit o cartulie cu o rugaciune continua, care se citeste intr-un sfert de ora, pe care am tiparit-o in cateva mii de exemplare. Am marturii de la multi crestini care citesc aceasta rugaciune in fiecare zi, ca ea i-a ajutat in vindecare si in rezolvarea unor mari probleme ale vietii. Cine practica o rugaciune biblica intra in comuniune cu toti oamenii alesi care au compus aceste texte, inspirati de Duhul Sfant, cu toti cei care le-au citit de-a lungul a mii de ani, cu cei care le citesc acum si cei care le vor citi de azi inainte.

- Vindecarea de care vorbiti este cu precadere morala. Ne mai putem salva sufleteste in vremurile tulburi pe care le traversam?

- Daca cercetam putin istoria imperiilor care au cazut de-a lungul vremii, vedem ca intotdeauna caderea economica a fost precedata de o cadere morala. Lumea sufera azi de o mare ratacire spirituala. Pericolul secolului nostru este un sincretism religios jalnic. Se acrediteaza tot mai mult ideea ca toate sunt valabile: toate religiile, toate ideile, toate obiceiurile.Solutia? Sa redam valoare religiei acestui popor, ortodoxiei, si sa incercam sa aplicam valorile ei, nu doar in biserica, ci in toate domeniile vietii: social, economic, cultural. Sa le folosim cu adevarat, devenind creatori in interiorul acestor valori. Numai hranindu-si radacinile, societatea romaneasca ar putea redeveni puternica. Si impreuna cu pastorii si ierarhii nostri la un loc sa traim credinta la niste cote atat de inalte, incat sa fim o pilda permanenta pentru cei necredinciosi. Cel mai adesea uitam ca provenim dintr-o fiinta cazuta. Si ajungem sa fim mandri si satisfacuti de statutul nostru de "crestini ok", care merg la biserica si tin posturile. Asta nu e totul. Vindecarea noastra e un proces continuu, in fiecare clipa te mai mantuiesti un pic. Important este ca moartea sa te prinda in urcus, in lupta. Si asa, desi nemultumit continuu de propria ta stare, esti si bucuros continuu, fiindca te afli in lupta. Totul e sa nu ne pierdem nadejdea. Imi amintesc vorbele unui fost profesor din facultate: "Cand crezi ca nu mai exista nici o solutie, sa stii ca mai exista cel putin una!".

Craciunul, timpul marilor bucurii

- Criza ultimilor ani a stirbit ceva si din spiritul sarbatorilor. Craciunul isi pierde tot mai mult din insemnatatea de altadata, inlocuind-o cu o exaltare pur comerciala. Cum ar trebui traita Nasterea Domnului?

- Cu bucurie, inainte de toate. Exista un verset la Luca: "Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!". Craciunul trebuie sa fie un timp al marii bucurii. Pentru ca se implineste o profetie facuta cu mii de ani in urma. Mesia era asteptat de veacuri. Si apostolul Pavel avea un verset intr-o epistola, care contine doar un cuvant: "Bucurati-va!". Craciunul ii prinde pe unii oameni necajiti.Unii au motive concrete, altii isi exagereaza ei insisi necazurile. Uitam, noi crestinii, ca tot ce ni se intampla pe parcursul vietii este numai si numai spre binele nostru. Ne revoltam si cartim impotriva unor intamplari care sunt menite sa ne faca mai buni. Dumnezeu nu ingaduie in viata omului o ispita, daca nu iese si ceva bun din ea. De aceea zic: imposibil sa nu gasim de Craciun un motiv cat de mic de bucurie. As indrazni sa spun chiar mai mult, ca suntem datori cu bucuria asta. Suntem datori sa ne pregatim imbracand haina bucuriei, ca sa aducem "slava intru cei de sus lui Dumnezeu".
Craciunul e si o sarbatoare a impacarii, a pacii si bunavoirii intre oameni, a iertarii aproapelui. Este timpul cand trebuie sa uitam toate supararile, distantele trebuie sa redevina apropieri. Sa intindem mana oamenilor cu care ne-am certat, sa spunem o vorba buna celor cu care nu am mai vorbit de multa vreme. Si ar mai fi o invatatura frumoasa in sarbatoarea Craciunului. Vestea aceasta minunata a fost adusa unor pastori, nu unor regi, nasterea a avut loc in iesle, nu in odai pretioase. E un timp al smereniei. Un timp in care trebuie sa ne oprim un pic din alergare si sa ridicam ochii spre cele vesnice.Nu cadourile scumpe ne vor mantui, ci mila si faptele bune pentru cei care sunt in nevoie. Nu petrecerile scumpe ne vor face fericiti, ci gesturile de bunatate si daruire. Fericirea nu sta in a avea totul, ci in a crede ca poti face totul cu ceea ce ti s-a dat deja. Vad des la cabinet oameni foarte bogati, dar tristi, care nu se pot bucura de nimic. Si vad si oameni paralizati in scaune cu rotile, care au o bucurie enorma si iradianta. Nefericirea e o plaga a lumii acesteia. Daca noi, oamenii, am inceta sa ne mai raportam doar la aceasta lume si am lua in calcul si relatia cu vesnicia, am capata cu totul alta perceptie. Am avea o alta traire si o alta simtire, care nu mai tin de masura rationala a lucrurilor.

- Cum e Craciunul familiei Chirila?

- De cand sotia mea a plecat spre cele vesnice, si Craciunul parca e putin altfel. Il petrec insa cu sentimentul crestin ca suntem in continuare un trup in aceeasi Biserica, ca nu ne despart decat o conventie, o stare. Trec aproape in fiecare zi pe la mormantul ei, care e foarte aproape de casa, si stau sa aprind o lumanare. Nepotii nostri sunt insa marea bucurie. Ne strangem cu totii si ascultam colinde. De cantat, cantam mai rar, fiindca la noi in casa predomina afonii. Avem bisericuta la 50 de metri de locuinta si chiar am tras un fir din biserica, cu un difuzor la noi in casa, prin care se aud toate slujbele. In rest, participam la liturghie. Nepotii se impartasesc. Incercam sa traim cat mai curat, un minimum de viata crestina si sa ne bucuram impreuna de darul pe care Dumnezeu l-a facut omenirii.

- Chiar acum, in preajma Craciunului, ati lansat public proiectul constructiei primei clinici de recuperare a bolnavilor de cancer aflati in faze incipiente. Un alt dar pe care il faceti celor aflati in suferinta...

- Cancerul este boala secolului, flagelul mondial actual cel mai de temut. Cauza e necunoscuta, iar tratamentul e relativ. Cu toate astea, statisticile arata clar ca 30% din cancere se datoreaza unui stil de viata gresit.Ceea ce ne propunem este ca acest asezamant sa fie o scoala in care omul bolnav sa reinvete sa traiasca frumos si sanatos, sa regaseasca in el puterea de a lupta sa se reintoarca din pat, la viata lui normala. Pentru recuperarea bolnavilor, vom asigura psihoterapie, kinetoterapie si dietoterapie. Centrul va fi ridicat pe Valea Nerei, in Caras-Severin. Foarte aproape e manastirea Nera, unde majoritatea maicutelor au studii medicale. E chiar locul meu de nastere, o zona splendida, nepoluata, aproape de Rezervatia Cheile Nerei. Tot in cadrul acestui centru intentionam sa facem cu titlu gratuit screening-uri in populatie, pentru depistarea la timp a bolii si preventia ei. In primavara anului urmator, incepem deja lucrarile de constructie. Avem o finantare de 70% din valoarea contractului, dar, ca sa ducem totul la bun sfarsit, mai avem nevoie de aproximativ 1.200.000 de euro, asa ca am demarat o campanie de strangere de fonduri de la marile companii, care isi pot dona impozitul pe venit si 3% din cifra de afaceri. Oamenii obisnuiti pot oricand sa faca o mica donatie de 2 euro, trimitand un sms la nr. 890 (in retelele Vodafone, Orange, Cosmote). Daca Dumnezeu ne ajuta, proiectul va prinde aripi, iar bolnavii care se vor interna nu vor fi nevoiti sa plateasca pentru timpul petrecut la noi.