OZN-urile din "Dosarele albastre"

Spre sfarsitul anilor '90, opinia publica ruseasca era extrem de interesata de dosarele KGB, astfel ca atunci cand a fost anuntata desecretizarea unei intregi arhive, toata lumea astepta infrigurata. Dar arhiva nu a fost la indemana oricui si nici nu viza problemele ce framantau poporul

O problema la cel mai inalt nivel

Putine arhive din lume contin documente asa de uluitoare legate de OZN-uri precum "Dosarele albastre" ale KGB-ului sovietic. Informatiile vizeaza atat aparitii relatate de oameni de rand, cat si observatii facute de militarii sovietici despre acest fenomen. Cosmonautul sovietic Pavel Popovici a fost printre primii "favoriti" care au avut acces la dosare inca din 1991. In prezent, el este presedinte de onoare al Academiei de Ufologie Aplicata! De cand a devenit ufologia o stiinta care poate fi aplicata? La sovietici, din 1968, cand militarii au inceput sa studieze asiduu farfuriile zburatoare care strabateau cerul URSS, fara sa ceara drept de survol sau sa-si decline identitatea.
In 1968, 13 designeri si ingineri de aviatie de la Comitetul Sovietic pentru Tehnologie Spatiala si Explorari au inaintat o scrisoare premierului Alexei Kosighin, pentru a-i cere aprobarea sa se infiinteze o unitate speciala de studiere a fenomenului OZN. Raspunsul l-au primit de la academicianul K. Siucikin: "Un numar de organizatii din cadrul Prezidiului URSS al Academiei de Stiinte, in cooperare cu Directoratul Serviciului Meteorologic, Ministerul de Interne si alte cateva subcomitete, analizeaza problema obiectelor zburatoare neidentificate. Toate organizatiile implicate in studierea atmosferei si spatiului au primit instructiuni sa inregistreze si sa efectueze cercetari pentru fiecare caz de aparitie OZN, urmarindu-se identificarea apartenentei aparaturii. Academia de Stiinte a URSS este insarcinata cu monitorizarea fenomenului, astfel ca o unitate speciala pentru studierea cazurilor OZN nu este necesara".
Vladimir Azaza, administratorul, din 1991, al "Dosarelor albastre", a subliniat ca raspunsul academicianului a fost ca o bomba pentru cei 13 specialisti in aviatie, care nu credeau ca autoritatile au luat asemenea masuri pentru monitorizarea fenomenului OZN, pe care il tratau cu toata seriozitatea.

"Blue Book" in varianta ruseasca

"Am primit "Dosarele albastre" in 1991, de la Pavel Popovici", spune Azaza. "Este vorba despre 124 de pagini de compilatii dupa rapoarte de interceptari de OZN, declaratii ale martorilor si ale pilotilor ridicati la interceptare. Nu ne venea sa credem, si multa vreme am considerat ca nu e bine sa le dam publicitatii, de teama sa nu fie o gogorita. In urma unor verificari, am aflat ca dosarele sunt reale".
Totul a inceput cand Pavel Popovici a vazut un OZN. Dar nu in calitate de cosmonaut, ci ca pasager intr-un avion care efectua un zbor pe ruta Washington - Moscova. A aparut de nicaieri si a mers in paralel cu avionul o vreme, dupa care a efectuat una dintre manevrele "imposibile" ce caracterizeaza fenomenul OZN, disparand intr-o fractiune de secunda. Cu aceasta ocazie, Popovici a observat ca aparatul avea luminile de pozitie dispuse triunghiular. Nefiind un nepriceput in materie de aparate de zbor terestre si spatiale, a cerut lamuriri de la echipaj, dar pilotul a ridicat din umeri, fara sa raspunda. Ulterior, Popovici a vrut sa citeasca raportul echipajului despre ciudata aparitie si a cerut desecretizarea "Dosarelor albastre" ale KGB, numite astfel dupa proiectul american "Blue Book" (care, dupa studierea de catre specialistii aviatiei militare a peste 13.000 de aparitii OZN, infirma existenta unui asemenea fenomen). La inceput, s-a negat existenta unor astfel de rapoarte, dar Popovici a insistat, si pana la urma a primit cele 124 de pagini. Anuntate cu mare tam-tam, ca stire-bomba, "Dosarele albastre" s-au dovedit foarte laconice si pareau mai mult o persiflare a rapoartelor americane, decat relatari concrete, de unde si intarzierea publicarii acestora.

Cazul "Cota 611"

Un alt protagonist infocat al desecretizarii a fost profesorul de chimie Valeri Dvuzilin. In seara de 29 ianuarie 1986, a fost semnalata de catre martori civili prabusirea unei aeronave in muntii stancosi din apropierea orasului Dalnegorsk. Localnicii au vazut explozia unui obiect aerian, dar, ciudat, n-au auzit nici un zgomot. Iar explozia propriu-zisa nu fusese de culoare rosie sau galben-portocalie, ca la combustibilii obisnuiti, ci albastra. Profesorul Valeri Dvuzilin a alcatuit un grup de cercetare si in zilele ce au urmat a colectat de la presupusul loc al prabusirii (cota 611) vreo 30 de kilograme de fragmente de metal, roci vitrificate, sol acoperit de un lichid uleios.Nu a gasit nici o epava a vreunui aparat de zbor. Analiza fragmentelor metalice a pus in evidenta tot Tabelul lui Mendeleev, intr-o continua miscare, "unele metale transformandu-se miraculos in altele, dupa principii total necunoscute noua", dupa cum a declarat Dvuzilin. Dupa ce au introdus incredibilul aliaj in vid, analiza spectrala a indicat disparitia aurului, argintului si nichelului, puse in evidenta la primele analize chimice, aparand in locul lor titan si molibden. Foarte repede in zona au aparut agenti KGB, care i-au "linistit" pe cercetatori, spunand ca e vorba de "o masinarie americana". "Nici poveste de asa ceva", infirma Dvuzilin. "Nu exista o asemenea tehnologie metalurgica niciunde pe Pamant." Insa pe agentii KGB nu era bine sa-i contrazici. Ulterior acelui incident, localnicii au avut parte de un adevarat spectacol OZN. 33 de aparate de forma neobisnuita, ovale, rotunde si triunghiulare, mai mari si mai mici, au defilat deasupra Cotei 611, iluminand intreaga zona. Militieni, ofiteri de marina, militari si sute de localnici au privit spectacolul neobisnuit, in timp ce posturile de radio si televiziune anuntau "conditii meteo deosebite" in zona. Pescarii au descoperit o substanta ciudata plutind pe apa si l-au anuntat pe Dvuzilin. Mostrele din acea substanta prezentau aceleasi caracteristici "imposibile" ca si fragmentele de aliaj. Agentii KGB nu au mai permis cercetarea zonei de catre civili, si astfel s-a incheiat acest caz. Dvuzilin insa nu a renuntat si, in anii '90, a cerut parerea unor specialisti japonezi, chinezi, americani, punandu-le la dispozitie mostrele colectate de la fata locului. A starnit interesul tuturor, mai ales ca nici unul dintre marii oameni de stiinta cooptati in cercetare nu a putut avansa o ipoteza logica despre natura aliajului. Cum agentii KGB au fost implicati in caz, Dvuzilin a vrut sa le citeasca rapoartele.

OZN-ul din hangar

Insa celebrele "Dosare albastre" declasificate nu contineau vreo referire la Cazul "Cota 611". Erau doar rapoarte din care lipseau file intregi, mai ales cele care aratau finalizarea incidentelor. De exemplu, in august 1987, colonelul Lobanov, de serviciu la U.M. 45038, o unitate antiaeriana situata in Peninsula Tiksi, a consemnat aparitia unui OZN, semnalat de aparatul radar al comandamentului, la ora 05.45. "Tinta se deplasa cu o viteza variata, intre 0 si 400 kilometri la ora. La 06.55, un elicopter MI-8 a fost ridicat la interceptare, dar obiectul s-a facut brusc invizibil". Un avion AN-12, care se afla in zona unde fusese semnalat aparatul neidentificat, a observat la 3.600 de metri un nor neobisnuit, ca o perdea de camuflare, prin care se zareau slab lumini de pozitie de culoare rosie. La o mai atenta observatie, se vedea si conturul intunecat al unui aparat de zbor. In spatele norului s-a observat clar urma lasata de motoare de propulsie. Ce a urmat lipsea din filele desecretizate. Un alt raport din august 1987 stipula ca cinci ofiteri ingineri din Leningrad au fost trimisi la un hangar militar din Karelia, pentru a asigura transportarea "unui obiect de origini necunoscute", a carui prabusire a fost semnalata langa Viborg. "Obiectul avea 14 metri lungime, 4 metri anvergura si 2,5 metri inaltime. Odata ajunsi la destinatie, ofiterii ingineri au incercat, fara sa reuseasca, "deschiderea aparatului de zbor extraterestru". In septembrie, conform marturiilor celor ce lucrau acolo, obiectul a fost ridicat si dus la o destinatie care nu le-a fost dezvaluita.
In decembrie 1987, un grup de agenti KGB au fost solicitati sa cerceteze ce s-a intamplat pe aeroportul din Mineralnie Vodi. Hamalii au semnalat apropierea unui aparat de zbor de forma ciudata, dar radiolocatorii nu au confirmat nici o prezenta aeriana. Totusi, aparatul era vizibil cu ochiul liber, asa ca s-a intocmit un raport (nr. 65798) la ora 23.15, stipuland ca dupa trei minute de survol misterioasa aeronava s-a ridicat brusc in unghi ascutit si a disparut. Echipajul unui avion ce avea traiectoria de zbor in zona a semnalat aparitia unui OZN la ora 23.20 si disparitia acestuia ca urmare a unei explozii. Un taran a alertat tot satul, spunand ca a vazut un avion in flacari prabusindu-se, pe la ora 23.30. Totusi, rascolind toata zona, satenii n-au gasit nici urma de avion si nici autoritatile n-au confirmat ca s-a intamplat vreun accident aviatic. Dar pe atunci nici nu existau astfel de anunturi.

Alte cazuri

La 28 iulie 1989, apropierea unui OZN a creat panica in personalul militar al unei unitati din vecinatatea orasului Kapustin Yar, in regiunea Astrahan. Caporalul Valeri Volosin, de serviciu la centrul de comunicatii, a intocmit un raport cu privire la deciziile luate in unitate pentru a intercepta si identifica "aparatul de zbor posibil ostil".
In octombrie 1989, agentii KGB au fost solicitati pentru elucidarea unor fenomene atmosferice neobisnuite in regiunea Burkala, Magadan. Localnicii spuneau ca in noaptea de 21 au vazut o sfera rosie ce a survolat satul timp de o jumatate de ora, dupa care a disparut, lasand in urma o irizare ciudata a cerului, care a durat toata noaptea.
In decembrie 1989, orasul Krasnoiarsk a fost survolat de stranii obiecte zburatoare, in timp ce echipajele de militie le urmareau, semnaland "atacarea" liniilor electrice. Iarasi au fost implicati militari si agenti KGB, a caror misiune, se pare, era una si aceeasi: linistirea populatiei si a curiosilor, cu privire la "fenomenele naturale".

Parada de la Alexeni

Spre deosebire de rusi, "Dosarele albastre" ale Romaniei sunt mult mai complete, n-au pagini lipsa si sunt analizate strict de catre specialistii militari. De aceea, mare parte din ele sunt studiate si de ufologi cu "grade", din toate tarile. Evenimentul petrecut pe 23 august 1984, pe Aeroporturile Otopeni si Alexeni este cel mai mediatizat peste hotare, datorita raportului exact asupra fenomenului. A fost inclus in cartea "UFO's Top Secret Military Archives" (semnata de lt. col. Lawrence J. Tacker - U.S. Air Force si gen. dr. Emil Strainu, Romanian Air Force), impreuna cu un alt eveniment, inregistrat in august 1988, cu o aeronava civila. Redam ambele evenimente.
Dupa parada militara aeriana din 23 august 1984, aparatele de zbor s-au intors pe aerodromul Alexeni, unde au fost introduse in hangare si apoi acoperite de huse. Un apel de la statia radar a Aeroportului Otopeni semnaleaza inca un aparat in aer. La Alexeni se face verificarea si se constata ca toate sunt la sol. Totusi, li se semnaleaza un posibil elicopter la verticala aerodromului, la o altitudine de 4.500 de metri. De la punctul de observare vizuala, se confirma ca "ceva" este in aer, dar mijloacele optice de detectare nu semnaleaza nimic deosebit. De la statia radar de la Otopeni se cere intensificarea cercetarii vizuale si prin mijloace optice. Ofiterul de serviciu de pe aerodromul Alexeni pune in functiune statia radar. Nu se semnaleaza nimic. De la punctul de observare vizuala se staruie ca un obiect stralucitor se afla la 225 grade azimut, iar Otopeniul anunta ca "obiectul" a inceput sa se deplaseze spre vest, coborand la altitudinea de 2.200 metri.Ofiterul de serviciu si intregul personal ce deservea statia radar de la Alexeni observa, in sfarsit, obiectul zburator. Prin lunete, teodolite, acesta apare ca un corp ovoidal, dintr-un material asemanator aluminiului, parand a avea 3 metri lungime si pana in 5 metri latime. Nu facea nici un zgomot. Dintr-o data, se manifesta paraziti pe banda undelor ultrascurte si scurte (UUS si US). Obiectul intra in zona activa a radarului de la Alexeni. Se deplaseaza pe azimut 225 grade, crescand altitudinea cu 1000 de metri, la 1000 de metri parcursi pe orizontala. Urca in 5 secunde. De la Bucuresti, unde se strang informatiile despre evolutia ciudatului obiect zburator, vine un ordin clar: "Opriti cercetarea radar! Este un balon meteorologic!". Dar ofiterii de la Alexeni nu executa ordinul. Si spectacolul abia acum incepe. OZN- ul se opreste la punct fix, la 260 grade vest, cam la 20 kilometri de Alexeni, de unde incepe o serie de "demonstratii" aberante, parca vrand sa le demonstreze ce inseamna o parada aeriana. Iata observatiile specialistilor care organizasera si supravegheasera evolutiile aparatelor de zbor pentru 23 august: "Obiectul neidentificat a fost inregistrat cu mijloace de radiolocatie si mijloace optice timp de 40 de minute, timp in care a evoluat aleator, intre 2.000 si 100.000 de metri altitudine, disparand in Cosmos cu o viteza de peste 1000 de kilometri la ora. Nu avea lumini proprii si nici nu s-au observat jeturi de propulsie. Evolutia a fost compusa din traiecte concentrice spiralate sau in unghiuri drepte, cu viteze ascensionale si diferite unghiuri raportate la orizontala, a urcat si a coborat de 7-8 ori, iar in limita de 25.000- 60.000 metri, evolutia lui a fost similara cu cea a unui avion de inalta acrobatie, dar cu unghiuri de viraj deosebit de stranse si intoarceri in unghi drept pe verticala, manevre imposibil de facut cu vreo nava terestra, nici aeronava, nici pilotul neputand rezista solicitarilor".

Bolizii albastri

August 1988. Dialog intre Serviciul de Control Otopeni si echipajul unei aeronave romanesti, inregistrat pe banda, pastrat in arhiva regretatului cercetator al fenomenului OZN, Doru Davidovici:
"Echipajul: Bucuresti, APPROACH, daca vedeti in zona noastra alta tinta. Este o lumina albastra care se roteste in jurul nostru. Vedeti ceva pe radar?
Bucuresti APPROACH:
Echipajul: Turnul de control!
Bucuresti APPROACH: Va ascult!
Echipajul: Daca in zona noastra observati o alta tinta. Avem in dreapta un obiect, o lumina albastra. Daca se vede ceva pe radar
Bucuresti APPROACH: Nu vad nimic. Cred ca este un avion dar nu va vad nici pe dvs.
Echipajul: Avem in fata, dreapta, un obiect la "ora 14".
Bucuresti APPROACH: Da, intr-adevar, este deasupra, la MZL!
Echipajul: Ne insoteste de la decolare.
Bucuresti APPROACH: Da, am vazut acum trei puncte acolo!
Echipajul: Rog apreciati la ce inaltime este. Va rog!
Bucuresti APPROACH: Sunt trei tinte, insirate una dupa alta.
Echipajul: Da, una este deasupra am zis noi la 7.000 metri si in dreapta.
Bucuresti APPROACH: Da, in dreapta, acum la ora 15. () Daca va uitati, mai sunt doua in spate.
Echipajul: () Ne-au cam inconjurat!
Musafirii nepoftiti care au insotit aeronava romaneasca erau niste bolizi de o marime considerabila, apreciindu-se a avea 80 de metri in diametru si zburau in formatie. Dupa ce s-au "plictisit", au virat brusc, pierzandu-se in Cosmos....