CALIU, imparatul viorii din Clejani

"Vointa si suflet sa ai, si le faci pe toate!"

Anglia, Franta, Italia sunt cele mai noi "halte" pe traseul Tarafului Haiducilor din Clejani. Cum concertele lor in Romania sunt rarisime, l-am reintalnit pe Caliu, genialul violonist al tarafului, nu in preajma unei scene, ci pe malul lacului, la o nunta. A repetat toata dupa amiaza fierbinte cu oamenii sai, apoi a cantat pana la sase dimineata, insa si asa, si-a gasit timp pentru a ne acorda acest interviu, in care isi aminteste cu drag de nuntile de altadata si de batranii lautari ai Clejaniului.

- Mai tineti minte cum a fost la prima nunta la care ati cantat?

- Sa va spun drept, eu aveam 11 ani si ma rugam de tata: "Mai, tati, o sa-mi fie somn, tati", si el: "Lasa c-asa-i bine, sa nu te culci, asa am inceput si eu, mergi cu mine la nunta!". I-a zis mama: "Ma, pai tu daca-l iei pe baiatu' meu, pe Caliu, la nunta, tu sa ai grija de baiatu' meu, sa-l pui sa doarma", si tata: "Da, Rozina, cum sa n-am eu grija de el?", da el mintea. Si m-am dus tocmai la Moloseni, la 12 kilometri. Pe la unu jumatate noaptea, ziceam cu Marius, acordeonistul, cu care cant si acum, "Doamne, nu mai putem de somn, hai sa fugim!". Da' nea Cacurica, Dumnezeu sa-l ierte: "Nu plecati, baietii mei, va fac io frectie, va trag pe maini, sa nu va culcati, puisorii mei, ca ne omoara romanii astia! Stati aici si cantati, ca asa va luam haine, de mancare...". Ne-a vazut ginerica, a pus caii la caruta si s-a dus dupa tata, care canta la mireasa, asa era pe atunci obiceiul, ne imparteam, unii la nasu' mare, altu' la socru... "Uite bre, nea Jane, ce vor sa faca astia". A venit tata cu caruta, ne-a tras doua perechi de palme, si mie, si lu' Marius, da' ce bine ne-a prins, n-am uitat toata viata. Dupa aia, am prins drag de nunti, cantam de sambata, ne intorceam in Clejani luni noaptea, pe la 2-3, in caruta cu boi, cu cai sau cu tractoru', nu era boieria de acu' cu masinile. Cum intram in tiganie, incepeam sa cantam. Se scula toata tigania din somn, si copiii aia micii, "s-a-ntors imparatii nostri, lautarii", si veneau dupa caruta, pana la noi acasa, ne aduceau vin, plocoane.Pai sa te mai culci, domnu' Iulian? Se facea acum nunta tiganilor, ne socoteam bacsisurile, hai ba, cate gaini ai acasa, puneau tigancile apa la fiert, in ceaune, venea tuica, va dati seama? Eu aveam 14 ani. Si ne porneam pe cantat, toate baladele, cantecele alea batranesti. Cacurica spunea: "Cand incepe dragostea", "Poate mor maine, poimaine, nevasta mea cui ramane?", plangea si romanii, si tiganii. "Bai, fratilor, ne facurati sa mai uitam da suparari", cum era amareala pe vremea aia. A ramas nea Cacurica unicul in istoria Clejaniului, toti il regreta si-n ziua de azi. Cum umbla el cu tambalu' de gat si tipa cu vocea... Pana la nasu' mare era 5 kilometri, pana la mireasa 10, ce rezistenta avea, domne, ce personalitate! Aduceau oamenii daruri fel si fel, oale, cratiti, farfurii, nea Cacurica isi dadea cu oala-n cap sa s-auda si striga: "Atentie, vaza frumoasa da la cutare sau cutare" si glumea, striga: "Sa-ti ramana nevasta bortoasa cu cutare sau cutare lautar!". Radea lumea. Glume frumoase, domnu Iulian, amintiri. Dupa ce se dadea cozonacu', ca p-atunci nu era cu tort, "Hai, bre, sa-l ducem acasa pe nas", "Pai tot io, ma baieti?". "Pai da' cine, bre nea Cacurica, sa ne mai inveseleasca?", si iar isi lua tambalu' dupa gat si porneam la drum. De aia, cand am ajuns prin Paris, prin Japonia ziceau cei batrani: "Doamne, unde ne-ai dus, Doamne, ce-am ajunsara, vedete, noi, care nu stia nimeni da noi, care cantam da sambata pana marti p-o dubla da porumb, p-o tripla da fasole?".

"Doar de manele sa n-aud, ca ma supar"

- Va e dor de cei batrani?

- Va spun drept, si acum merg la ei la mormant, iau copiii, familia cu mine, impartim de mancare la oameni, intru in biserica, aduc preotul, "Parinte, hai sa facem o spovedanie". Neacsu Niculae, Cacurica, Manole Ion, Petre Beleaua, astia au fost adevarate personalitati, de la ei am furat stilul si fel si fel de melodii, datorita lor suntem ce suntem acum. Era mare concuratie-ntre ei, fiecare avea stilul lui, patru stiluri diferite. Is multi care vor sa te copieze, merg cu tine la cantare si pormo canta ca tine. Dar eu a doua zi schimb, nu mai cant la fel, sunt mereu cu un pas in fata, asta-i cel mai important la noi, sa stii sa speculezi, sa fii mereu mai bun. Diferit de ceilalti. Eu, la 49 de ani, am descoperit si am inceput sa iubesc muzica clasica. Pe al cincilea disc al tarafului am cantat muzica clasica, dupa ureche, note zero, se mirau toti muzicienii, toti intelectualii. Va dati seama prin cate am trecutara cu tarafu' acesta? Ne-a placut sa mai cantam si alt gen de muzica, a fost asa, ca o incercare pentru noi. Mereu in viata ai de castigat daca vrei sa vezi ce mai e nou, ce mai e de descoperit. Atata doar, de manele sa n-aud, ca ma supar.

- Anul trecut ati descoperit cu mare succes actoria. Ati fost grozav in multipremiatul film al lui Radu Mihaileanu, "Concertul". Natural, tonic, spontan.

- Ma cunosc cu el de 20 de ani, venea mereu la concertele noastre din Paris, de la sala Olympia. Mi-a zis ca de mult pusese ochii pe mine. M-am imprietenit cu rusii, cu actorii, n-am avut emotii, mi-a placut la filmari. Rusii stateau toata ziua in loji, invatau replici peste replici, replicile mele se schimbau tot timpu', cum ziceam eu. "Tu esti adevaratu', originalu', faci ce vrei tu", zicea domnu' Radu. Cati, sotia mea, si familia au vazut filmu' pe internet, s-a lasat cu lacrimi, "Uite, Robert, ce-a ajuns taica-tu, maestru de concert". Am avut curaj. Vointa si suflet sa ai in viata si le faci pe toate.

- Si acum ce v-ati pus in gand?

- Cat mai sunt in putere, vreau sa construiesc o generatie noua de lautari in Clejani, sa ajunga si ei ca noi, cei din Taraful Haiducilor. Acesta-i visul meu, sa ajunga departe si baiatul meu, si copiii lui. Saptamana trecuta a venit o echipa de la BBC in Clejani si am avut ce sa le aratam, e o generatie noua, copii de 7-8 ani, in doua saptamani au invatat patru cantece. Va dati seama ce ureche, ce talent e acolo in Clejani? Si nu vreau sa se piarda, sa ramana ai nimanui. Cu taraful ne pregatim sa inregistram un nou disc si, in plus, cant cu Robert, cu baiatu' meu de 27 de ani, care vrea sa faca alt gen de muzica, muzica noastra traditionala, tiganeasca, pe ritm de jazz. Sa dominam Europa cu ea.
Acu' sapte-opt ani, am cantat la o nunta de oameni saraci la Milcovat, n-o sa uit toata viata nunta aia. Oamenii ne-au chemat, si cand am ajuns noi acolo, sapte muzicanti, ce sa vezi? Ginerica n-avea nici pantofi, doar o camasuta si niste pantalonasi, mireasa avea un voal d-ala, da' rochie nu.M-am intors la ai mei, la Ionica, la Robert, "Ce facem ma fratilor, nu mai luam nici un ban la astia, cantam de pomana. Pai cine vine la astia la masa? Trebuie sa dam noi bani sa ajutam". Aveau o casa saracuta, cu cateva mese in curte, si cand am inceput noi sa cantam, s-a adunat toata comuna, au sarit toti sa-i ajute, cand au auzit ce lautari au adus, dadea lumea bani. Sedeau si pe garduri, curtea era plina, se dansa, nu mai stiau ce sa ne faca. "Va mai aducem o mamaliguta calda, un vinisor?". Si-a facut omu' casa, si-n ziua de azi cand ma vede imi zice: "Dati-ar Dumnezeu sanatate, Caliule!".

Fotografiile autorului