Un binefacator uitat: VALERIU POPA

La dvs. este dimineata, asa ca voi incepe cu: "Buna dimineata, doamna Sanziana Pop, dvs. si intregului colectiv al iubitei "Formula AS"",

Ca atatea alte milioane de oameni, si eu admir si ma hranesc cu informatiile publicate de dvs. saptamana de saptamana. Sunt o cititoare a revistei inca de la aparitia ei, si am vrut de multe ori sa scriu, dar uite ca pana acum nu am avut curajul sa o fac. Acum insa, ceva ma necajeste si nu mai pot, trebuie sa va spun.
Tocmai am terminat de citit pe internet articolul despre Apisan Forte, unde se aminteste de domnul Valeriu Popa. Si noi, eu si sotul meu, am avut nevoie de dansul si i-am batut la usa. L-am intalnit numai de doua ori, dar va trai in sufletul meu cat voi trai si eu. La a doua intalnire, am spus ca as dori sa il ajut si eu pe dumnealui cu ceva, daca se poate, asa ca mi-a dat sa introduc pe calculator textul unei carti. Apoi dansul a plecat intr-o vizita prin strainatate, timpul a trecut si nu am apucat sa ii dau rezultatul muncii mele. Intre timp a murit...
Dar intr-o zi am deschis revista la o pagina unde era un careu mic, in care se anunta ca va avea loc o slujba de pomenire de un an de la moartea domnului Valeriu Popa, la Manastirea Cernica. L-am anuntat pe sotul meu ca mergem. Nu a comentat nimic, era de la sine inteles ca asa vom face. Auzisem deja de domnul Petre Anca (ucenicul lui Valeriu Popa) si imediat m-am gandit ca ii voi da dansului cartea. Zis si facut. In ziua respectiva, am luat copiii (avem doi copii, un baiat si o fata), si am plecat la Cernica. Am participat la slujba, si cand s-a incheiat, am intrebat pe cineva care era alaturi de mine daca stie sa imi spuna cine este domnul Anca, pentru ca nu il cunosteam. Dansul fusese exact in spatele meu pe toata durata slujbei. Asa a fost sa fie, zic eu, m-a gasit dumnealui pe mine. Am scos cartea, i-am dat-o, mi-a spus bogdaproste si asta a fost tot. Pentru mine insa a fost deosebit de important - imi indeplinisem misiunea.
Trebuie sa spun la acest moment ca nu v-am contactat mai demult pentru ca nu sunt prea mandra de mine. Cred in terapiile alternative, am citit si stiu o multime de lucruri, dar din pacate, nu prea aplic ce stiu. Nu voi dezvolta aceasta problema, pentru ca asta e alta poveste, si vreau sa ajung sa spun ce ma framanta in legatura cu d-l Valeriu Popa. Sper ca am putut sa dau de inteles, pana la acest moment, ca dansul a pus o amprenta puternica asupra mea. Astfel incat, anul trecut, cand am ajuns in tara, pentru prima data dupa 7 ani (din 2002 eu si familia mea am emigrat in Canada), am tinut mortis sa merg sa pun o floare la mormantul dumnealui. Si m-am dus. Am trait o mare dezamagire. Nu mi-as fi imaginat nici o clipa ca voi gasi mormantul atat de neingrijit. Am facut si eu cat am putut in ziua aceea, din pacate extrem de putin, fata de cat ar fi fost nevoie, si nici timp sa merg din nou nu am mai avut.
Va rog din suflet, daca veti gasi din nou un coltisor mic in revista, poate doar sa amintiti celor ce va citesc, care l-au cunoscut si au apelat la domnul Popa, si care poate merg din cand in cand la Manastirea Cernica, sa treaca si pe la mormantul lui si sa mai smulga o buruiana sau sa mai puna o lumanare. Eu stiu ca toata lumea este tare ocupata si ne iau viata si greutatile ei la tranta in fiecare zi. Dar e mare pacat sa uitam de acest om care a facut atata bine.
Ma opresc aici si ma bucur ca, in sfarsit, am avut indrazneala sa sparg gheata si sa va contactez. Cu imensa admiratie si multumire pentru tot ceea ce faceti pentru noi, va saluta un alt membru al familiei "Formula AS". Sa va dea Dumnezeu sanatate!

EUGENIA NUTA - e-mail: eugenianuta@yahoo.com