Primele gospodarii aflate la intrarea in satul B. le apartineau fratilor Jurubescu: Vasile si Codin. Codin in dreapta drumeagului si Vasile in stanga, pana-n apa Slanicului. Aveau case aratoase si acareturi asijderea. Casa lui Codin Jurubescu trona vizibil, de la mare distanta, construita ca mai toate casele satului, in margine de deal, cu una, doua odai jos si beci, iar peste ele, multe camere si-o galerie larga. Avea la pod un fel de balcon cu inflorituri din lemn, casa specifica stilului buzoian din prima jumatate a secolului al XX-lea.
Codin Jurubescu a indeplinit multa vreme functia de perceptor la primarie. Om descurcaret, cu ceva stiinta de carte, a dus multa vreme functia. Ambii frati, si Vasile si Codin, aveau cate doi copii. Orientati bine, si-au trimis feciorii la licee si scoli superioare, devenind, la randul lor, personalitati.
Parintii s-au orientat ca pe fete sa le casatoreasca cu baieti harnici si isteti din sat, proveniti tot din familii cu renume, buni gospodari, bogati.
Un foc de pistol
Codin si Marita - careia satenii ii ziceau Tiloaia, aveau o zvarluga de fata, pe Lenuta, frumoasa si infipta, care avea sa starneasca furtuni in tumultul vietii satesti, oarecum asezata, care decurgea dupa vechi traditii si obiceiuri statornice din stramosi. Fiind frumoasa, s-a indragostit de ea un flacau mult mai mare ca varsta, chipes si aratos. Era Nelu Brebeanu, unicul fiu al lui Dragomir Brebeanu, gospodar de frunte, proprietar de moara, fierastrau si paduri; basca terenuri intinse de fanete, pasuni, livezi si ogoare.
Nelu, baiat inalt ca bradul, era unic mostenitor intre alte patru fete, mandria tatalui ca-i va perpetua numele. S-a indragostit "lulea" de Lenuta si nu pierdea nici un prilej s-o vada macar o data-n zi sa-si astampere focul dragostei. Intelesese ca fiind abia de 15-16 ani nu i se ingaduiau intalnirile. Lenuta era si ea coplesita de sentimente ce-o faceau neascultatoare si impulsiva. Dar cand coana Marita a inteles ca gluma se-ngroasa, a cam sechestrat-o, inchizand-o intr-o camera si dandu-i de lucru. A indemnat-o ca mai intai sa-si coasa zestre, iar numai apoi sa se gandeasca la intalniri. Incerca sa i-l scoata de la suflet pe Nelu, zicandu-i ca sunt destui alti baieti buni, cam de seama ei. Dragostea e oarba si te-mpinge la multe.
Nelu, afland care-i cauza de nu-si mai poate intalni iubita, a incercat prin gradinile din spatele casei lui Codin Jurubescu sa vina si "s-o salveze" pe geam. Lenuta, care gustase din placerile dragostei, rezumata doar la imbratisari si sarutari, iesea incetisor pe fereastra si-i sarea de gat iubitului ei.
Azi asa, maine asa, mama Marita a aflat de "ispravile" lor si, otarata rau, i-a zis fie-si:
- Sa stii ca-l omor daca mai vine!
A fost bulversat intregul sat de groaznica intamplare. Eu eram de 9-10 ani si nu realizam profunzimea tragediei cazuta pe amandoua familiile. Stiu doar ca pe drumul principal s-au adunat grupuri, grupuri de barbati, femei si tineri, care discutau aprins, intorcand pe toate fetele intamplarea: ba ca baiatu-i de vina si si-a meritat soarta; ba ca Jurubeasca nu trebuia sa foloseasca arma, daca nu stia cum; ba ca, probabil, Codin era principalul vinovat si cate alte presupuneri. Unii dadeau exemple de familii din sat in care barbatul era mult mai mare ca soata si si-au intemeiat, totusi, casnicie durabila, altii sustineau ca trebuiau lasati tinerii sa-si duca dragostea la cap, adica sa se casatoreasca. Si cate alte discutii. Zadarnice insa. Tragedia se produsese. O familie isi pierduse fiul, flacau chipes si mult iubit. Parintii boceau cu vorbe de dojana adresate baiatului, aruncand cu blesteme ucigasei. Surorile lui Nelu isi smulgeau parul din cap si tipau s-auda tot satul despre greaua pierdere.
Familia Dragomir Brebeanu i-a facut baiatului inmormantarea crestineasca, la care a fost prezent tot satul: rude, prieteni (sa-l planga pe cel mort), iar altii, curiosi, sa afle cum decurg "ostilitatile". Tot satul l-a plans, plangand la durerea familiei care-i jelea tineretea ce-o "incredintau" pamantului.
La vreo doua luni dupa inmormantare, alte fapte aveau sa rascoleasca durerea familiei si-a celor ce l-au cunoscut. S-a procedat la deshumarea lui Nelu si-o intreaga echipa de legisti cautau adevarul: crima sau sinucidere? In cimitir erau insirati pe langa gard ostasi (sau jandarmi) care nu lasau alte persoane straine sa intre. A incercat sora cea mare a decedatului, Ana, sa sara gardul din spatele bisericii, in momentul cand a fost scos cosciugul din groapa. Plangea si tipa, ca toata suflarea prezenta la "eveniment" plangea de zbuciumul ei. Un soldat a impins-o usor si-a cazut in iarba. Surorile mortului urlau de durere, boceau si blestemau. "Sa se aleaga praful de ucigasa!". Copiii din satuc, intre care si eu, eram cocotati pe gardurile din jur, privind "spectacolul trist", desi mare lucru noi nu intelegeam. A fost o larma si-o vanzoleala, cu tipete neintrerupte, vreo doua ore, cat a durat indeplinirea formalitatilor. De jur-imprejurul cimitirului, pe scarile din piatra, pe ulicioara in panta ce trece pe langa curtea bisericii spre catunul Popari, erau grupuri de sateni, mai tineri si batrani chiar, care discutau aprins faptele.
Se lansase o noua ipoteza: ca Nelu nu se-mpuscase singur, cum "urzise" faptele familia Jurubescu, ci ca fusese omorat. Se facusera reclamatii la Parchet, cu cerere expresa "sa se faca dreptate". Codin Jurubescu nu era oarecine, avea "cunostinte" si prieteni pe care i-a pus in miscare, ziceau oamenii. Probabil "platise" sa fie scos din cauza si statea oarecum linistit.
Nici familia Brebeanu nu era insa mai prejos si a pornit un adevarat razboi ca sa dea-n vileag faptele familiei C. Jurubescu. Cui s-a dat dreptate dupa autopsie nu s-a comunicat decat familiilor in conflict. Dar cum Marita Jurubescu n-a fost inchisa, s-a inteles de la sine ca li s-a dat lor "castig de cauza". Doar bunul Dumnezeu stia adevarul. Domnul care nu plateste imediat, ci le randuieste dupa voia divina, dar nu iarta.
Pedeapsa
Cam la trei-patru ani, Marita a ramas gravida. Dar deoarece avea deja copii mari, considera ca-i o rusine sa aiba "prunc" asa tarziu. Asa ca a incercat sa apeleze la leacuri babesti, empirice, provocandu-si avort. Ce-a facut, cum a procedat, doar ea si "doftoroaia" stiau, cert este ca s-a infectat rau, sau poate buruienile folosite i-au otravit sangele si a murit. Doua suflete moarte, un prunc nenascut si mama. Mare zbucium si jale in familia Jurubescu. Cei din familia Brebeanu ziceau:
- Domnul le-a platit! S-a facut dreptate!
Apoi, timpul a trecut peste tragediile traite de cele doua familii si treptat s-a asternut uitarea.
Eleva fiind, o admiram pe frumoasa Lenuta Jurubescu, dansata de tanarul Calai Vaduva, flacau elegant, totdeauna impecabil imbracat, cu costume scumpe, la camasa apretata, cu cravata si pantofi lustruiti cu grija. Era un tanar ales in purtari. Formau o pereche deosebita. S-au iubit, si la buna intelegere intre familii, au facut o nunta aleasa, la care a participat tot satul. Impreuna cu-n grup de eleve de gimnaziu faceam si eu parte din alaiul de nunta. Un fapt deosebit m-a frapat. Cand alaiul format din mire, mireasa, nasi si nuntasi a urcat scarile largi, spre biserica, pentru cununia religioasa, Lenuta a oprit alaiul in dreptul mormantului mamei sale, s-a inchinat la crucea pe care ii era scris numele si-a murmurat ceva. S-a recules cateva momente. Probabil si-a cerut iertare pentru faptele trecute, considerandu-se oarecum vinovata si-a cerut binecuvantarea unirii cu cel ales. Un gest frumos, cum numai o persoana care a trecut prin mari incercari putea sa faca.
Lenuta a avut o casnicie fara incidente, o gospodarie bine randuita, poate de invidiat de unii. A adus pe lume doi copii. Tatal ei, Codin Jurubescu, s-a mutat, lasandu-si casa si gospodaria Lenutei. S-a dus la Varlaam, sa uite necazurile prin care a trecut. Si-a gasit linistea ultimilor ani de viata langa alta femeie.
Despre Nelu Brebeanu, Marita Jurubescu si tragicele intamplari prin care au trecut mai amintesc doar crucile de pe morminte, unde odata cu ei au fost ingropate si faptele.
Peste toate s-a asternut uitarea. Mai rar cei ce-au "trait" zbuciumul intamplarilor de atunci isi mai aminteau necazurile acelor familii. Viata satului si-a urmat apoi cursul lin, netulburat. Au invatat, totusi, oamenii ceva: nu exista fapta fara plata!
ELENA BUZEA ABAGIU,
profesor pensionar
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
