- Prin larga participare a televiziunii si presei, criza din Romania e perceputa ca o apocalipsa. De vina suntem si noi, ca ne lasam asa de lesne manipulati, dovedind slabiciune morala si sufleteasca. In calitatea de preot si de calugar, bun cunoscator al firii omenesti, unde credeti ca se afla adevarul? Cat din ce traim acum este criza morala si cat este criza financiara?
- Ceea ce numim noi in limba romana prin cuvantul criza provine din grecescul crisis, care se traduce prin judecata. De aceea, inainte de a fi orice altceva, criza este judecata bunului Dumnezeu cu omul. In masura in care eu nu sunt in voia lui Dumnezeu, sunt in criza. Asta numesc eu criza morala: tensiunea profunda intre libertatea omului si vrerea lui Dumnezeu, tensiunea intre vesnicul si efemerul din inima mea. Restul - criza financiara, sociala, politica, educationala etc. - nu sunt altceva decat consecintele firesti ale acestei tensiuni. Starea de criza este starea proprie umanitatii cazute. Criza e o problema personala, intre mine si bunul Dumnezeu. Restul e minciuna, mentalitate stramba, diversiune ideologica, manipulare, aflare in treaba. Odata l-am intrebat pe un parinte din Sfantul Munte: "Parinte, ce parere aveti despre Uniunea Europeana, despre criza financiara mondiala...", si altele de genul asta. Stiti ce mi-a raspuns? "Dragul meu, uite ce e: e mare pacat sa ne pierdem vremea vorbind despre lucruri dintr-astea... trecatoare. N-a zis Solomon: desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune? Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare? Toate vor trece asa cum au venit si or sa vina iara. Nu asta este important, nu asta ma intereseaza pe mine, parinte! Important este cum sa ma mantuiesc! Daca omul ar intelege ca pe un petec de pamant, Dumnezeu i-ar da tot ce-i trebuie ca sa nu moara de foame, el si familia lui, si ca in viata este bine sa mananci cat sa traiesti, nu sa traiesti ca sa mananci, s-ar schimba starea sufleteasca a multora. Intoarcerea la simplitate va salva lumea! Noi, aici, in Sfantul Munte, mancam putin, o data sau de doua ori pe zi, avem cate un pat de scanduri, pe care sa ne mai odihnim ciolanele cand si cand, cateva carti, in rest rugaciune, munca si... slava lui Dumnezeu pentru toate, pentru ziua de ieri, pentru ziua de azi si cate or mai fi! Asta e crestinismul, parinte: smerenie cu carul, iubire cu carul, bucurie cu carul. Restul e vanare de vant!"
"De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris si pentru noi/ Bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi"
- In momentele de criza, omul isi redescopera propriile sale limite, propriile sale neputinte. Acest examen de constiinta ii este de ajuns pentru a se intoarce la Dumnezeu?
- Criza aduce, mai mult decat orice, suferinta. In clipa de fata, sunt ferm convins, pe de o parte, ca suferinta este cel mai bun pedagog in viata oricui. Cine sufera intelege mai bine natura umana. Suferinta este adevarata cunoastere, pentru ca este cunoastere smerita, jumulita de orice impopotonare trufasa a ratiunii. Suferinta si dragostea deschid impreuna drumul spre adancurile de taina ale existentei noastre si, implicit, spre Dumnezeu. Dar, pe de alta parte, mi se pare ca nu este pedeapsa mai cumplita decat aceea sa suferi fara sens. In suferinta e musai sa gasesti o explicatie, o cauza, altfel tinzi sa-ti pui suferinta sub semnul absurdului si e cumplit. E foarte important sa stii de ce suferi, pentru ca suferinta absurda duce la deznadejde, necredinta si, inevitabil, la prabusire. In facultate, am avut un coleg care s-a imbolnavit de leucemie.Noi, colegii, il compatimeam enorm. Mergeam, cand si cand, pe la el, la spital, sa-l incurajam, sa-i fim alaturi. De fiecare data plecam de acolo cu un sentiment de jena si de vinovatie, pentru usuratatea si superficialitatea cu care priveam viata, pentru modul inconstient de a ne pierde vremea si de a ne irosi talentul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ori de cate ori imi aduc aminte de el, sentimentul revine la fel de puternic, chiar si astazi - cand colegul meu de mult a trecut la cele vesnice. In suferinta lui, aparent absurda, avea o bucurie domoala, contagioasa, plina de intelegere si de compasiune pentru noi. Foarte repede aveam sa intelegem ca, de fapt, noi eram cei bolnavi si el era cel sanatos. A murit crestineste, cu zambetul pe buze, cu bucuria unei noi invieri. Atunci am cunoscut eu puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca. Stiti care e cel mai superb principiu crestin, enuntat de poetul nostru national Mihai Eminescu? Il gasiti in Scrisoarea a-III-a, pus in gura voievodului Mircea cel Batran: "De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris si pentru noi/ Bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". Cu alte cuvinte, ceea ce a randuit Dumnezeu sa ni se intample asa sa fie si nu altfel. Asta inseamna sa gandesti crestineste, sa zici: "Daca Dumnezeu este cu noi, cine poate sta impotriva noastra"?! "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si veti gasi odihna sufletelor voastre! In lume, necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea!", zice Domnul. Cine primeste cuvantul acesta iese din criza si isi recapata bucuria de a fi, cine nu, se va chinui mult, absurd si inutil.
"Tot secretul vietii este sa devii constient ca Dumnezeu
nu te-a facut sa respiri degeaba"
- O alta criza, mult invocata de semenii nostri, este si criza de timp.
- Parinte staret, in plina criza economica, sfintia voastra trudeste sa ridice o biserica la Manastirea Casian de la Gurile Dobrogei, pentru a-i incapea pe numerosii credinciosi care vin pana aici. Nadajduiti ca patronul spiritual al acestei manastiri ortodoxe, Sfantul Ioan Casian, sa va sprijine in aceasta mare stradanie?
- Pe Sfantul Ioan Casian l-am cunoscut in anii studentiei, citindu-i operele. Se spune ca cine citeste o carte sta de vorba cu cel care a scris-o. Asa se face ca poti sa te indragostesti de oameni care nu mai sunt, sa-i consideri si sa-i simti mai apropiati decat pe cei mai apropiati prieteni ai tai. Asta se intampla, repet, in anii studentiei, cand nu prea stiam ce-i cu mine, nu stiam care va fi rostul meu pe acest pamant si ma framantau nelinisti grozave. Acum ridic o manastire in cinstea Sfantului Ioan Casian, foarte aproape de locul unde, in secolul IV, sfantul s-a nascut, a copilarit si i-a intalnit pe primii pustnici care i-au vorbit despre Hristos si despre frumusetea vietii in Hristos. Acesta este cel mai frumos dar pe care mi l-a facut Dumnezeu in viata mea de pana acum. Muncesc pentru prietenul tineretilor mele, pe care l-am cunoscut in studentie, rasfoind o carte, si care, atunci, mi-a luminat gandurile intunecate ale nestiintei, iar acum ma sprijina sa duc la bun sfarsit ceea ce Dumnezeu mi-a randuit sa incep: Manastirea Sfantul Ioan Casian din Dobrogea.
Cei ce vor sa ajute inaltarea noii biserici pot folosi contul bancar RO07BRDE140SV06100011400 deschis la BRD Constanta sau tel. 0734/41.94.16 (parintele staret Iustin Petre).