1. Va confruntati cu criza? Bate deja la usa? Sunteti pregatiti s-o primiti?
2. Cum va descurcati?
TRAIAN T. COSOVEI
"Cu pistolul la tampla"
1. Ma confrunt cu criza, desigur, ca orice cetatean cinstit al acestei planete. Si ma confrunt inca de mult, cu toate formele acestei crize - de la cea morala, a unui popor care nu se mai intelege pe sine, la cea materiala, in fata careia sunt pe rand: manios, nostalgic, ultimativ, resemnat, absent. Uneori imi spun "lasa, e doar o calatorie prin timpuri obscure, nu va dura o viata..." alteori, cand la usa suna doamna administrator, cu plata intretinerii, ma gandesc cum ar fi ca in loc de bancnotele datorate, sa-i intind ultima mea carte de poezie? Sau doua exemplare sau trei exemplare din ea, in functie de cota de apa calda ori de caldura?! Si, imaginandu-mi amuzat aceasta scena, imi vine sa ma intreb, ca personajul lui Tolstoi, Ivan Ilici: "Si daca toata viata mea a fost o greseala?".
Pana sa-mi raspund, criza bate, deja, la usa. Suna pana cand se topeste soneria. Si soneria are zgomot de alarma antiatomica. Sunt un om ajuns in dupa-amiaza vietii sale. In acea etapa de sens al vietii, in care ar trebui sa inteleg ca sunt ceea ce SUNT, nu ceea ce AM, in care ar trebui sa-l gasesc pe Dumnezeu in mine, in tot ce lipseste vietii mele de pana acum si in tot ce mi-ar placea sa am de acum inainte. Nu-mi doresc la usa mea criza, consider ca as fi meritat altceva... sa ma las trait de alte stari de spirit, sa nu ma lupt tot timpul, dar sa nu las lucruri nefacute ori neterminate la timp, sa ma ridic deasupra acestor secundare griji, sa nu mai fiu nelinistit, speriat ori manios, sa obtin alte intelesuri... mult mai profunde, si sa detin intelegerea... scopului pentru care sunt aici.
Din nefericire, peste aceste aspiratii, dorinte, idealuri, coboara gros o pacla de nesiguranta, de saracie spirituala, de baltoaca existentiala, de sub-umanitate si cinism, de tradari ieftine si vanitati pre si post electorale, de semi-analfabetism economic si nu numai, de lacomie, de lipsa sentimentului de apartenenta la comunitate - toate denumite, pe la noi, criza. Dar sunt un om care trece spre dupa-amiaza vietii sale si mi-e imposibil sa ma intorc la aceste amanunte, care tin de un trivial cotidian pe care, de cele mai multe ori, incerc sa-l ignor.
2. Nu ma "descurc" defel. Nu ma pricep la afaceri, nu stiu sa vand si sa cumpar, nu fac bani din poezia mea, nu fac statistici, n-am conturi in banci, abia stiu sa folosesc un card electronic de leafa, iar setul meu de credinte nu incepe cu "vreau sa am" si nici cu "vreau sa fiu".
Nu stiu sa numar bani, nu stiu sa transform in RONI, nu stiu drumul spre ghiseul la care trebuie sa stau umil si sa-mi depun declaratia de venit, ba sa ma simt si vinovat pentru asta. Nu sunt vreun impostor platit fraudulos, prin contract de drepturi de autor. Intamplator, singura mea proprietate e cea intelectuala, cum scrie in acel contract, pe care aud ca de la 1 iulie 2010 toata floarea culturii Romaniei il va semna cu pistolul la tampla. De altminteri, prin manualele de istorie citeam despre unul, Goebbels, care cand auzea de cultura... Nu stiu sa fac altceva... Meseria mea este literatura romana, desi, in ultima vreme, imi amintesc tot mai des un vers pe care l-am scris candva: "singura meserie cinstita e plansul".
Cam atat despre mine... am devenit imun la aceasta criza, aidoma regelui Mithridate, la otravuri. Am inghitit atat de multe...
LILIANA URSU
Judecata lui Dumnezeu
Poate ar fi intelept prin a incepe a ne intreba ce este criza si apoi cum sa ne confruntam fiecare dintre noi cu ea. Cuvantul criza vine din limba greaca, krisis, si inseamna judecata. Deci, un moment de criza in viata noastra e un prilej de judecata a noastra, de cercetare si incercare a fiintei noastre sufletesti, in primul rand.
Cea mai complexa si de folos definire si evaluare a motivelor declansarii ei ne-o ofera Sfantul Nicolae Velimirovici (1880-1956), marele pastor, istoric, teolog, scriitor al poporului sarb, cu doctorate la Cambridge, Glasgow, Berna, Columbia University si numeroase distinctii academice, supravietuitor al lagarului de la Dachau, supranumit si al doilea Isaiia si "Noul Hrisostom". Dar iata adevarata definitie a crizei, asa cum e prezentata in scrisoarea sa despre criza mondiala: "Pana sa vina vremurile de acum, popoarele europene intrebuintau cuvantul judecata in loc de criza de cate ori se abatea vreo nenorocire. Acum a fost doar inlocuit cuvantul vechi cu unul nou, si cel pe inteles cu unul de neinteles. Cand era seceta se spunea "Judecata lui Dumnezeu". Cand era inundatie, "Judecata lui Dumnezeu". Cand era razboi sau molima, "Judecata lui Dumnezeu". Cand erau grindina, cutremure, omizi, soareci, iarasi si totdeauna, "Judecata lui Dumnezeu". Iar asta inseamna criza prin seceta, criza prin inundatii, criza prin razboaie, molimi si asa mai departe. Si actuala restriste financiar-economica este privita de popor ca o judecata a lui Dumnezeu, dar nu este numita judecata, ci criza. Ca restristea sa fie sporita prin neintelegere".
La pacate moderne, criza moderna!... Cat va tine criza? Atata timp cat oamenii si popoarele nu se vor gandi sa traduca neintelesul cuvant criza pe limba lor si sa strige cu suspinare si pocainta, "Judecata lui Dumnezeu!".
Dar cum privim noi, cei de azi, aceasta judecata a lui Dumnezeu? Din pacate, cu deznadejde cel mai adesea, cu frica teribila de ziua de maine si, foarte putini dintre noi o privesc si o primesc cu intelepciune, cu multa rugaciune si cu incredere in ajutorul bunului Dumnezeu, cu barbatie sufleteasca si trupeasca.
Noi, romanii, am trecut prin multe si grele incercari, dar si credinta noastra a fost pe masura lor, si lucrurile si-au revenit in matca lor. Munca asidua, cumpatarea, nadejdea, dar mai ales parasirea pacatelor si intoarcerea la bunatate si la jertfelnicie sunt armele noastre cele mai de pret si la indemana oricui.
Presa, audiovizualul exacerbeaza cu fiece zi dimensiunile catastrofice ale crizei. Dar noi, noi cu ce ganduri ne umplem viata? Doar cu ce primim din gura politicienilor si a presei? Mintea si sufletul nostru unde au ramas? Nadejdea si rugaciunea le inlocuim cu televizorul, cu plansul si cu deznadejdea? In loc sa ne redescoperim pe noi ca fiinte spirituale, ca oameni si crestini, cu frica de Dumnezeu, dar si cu incredere in dragostea si ajutorul Lui.
Undeva, candva, am vazut o firma de mic magazin, care mi-a placut: "Din toate cate putin". Deci sa pastram masura in toate si sa lasam rautatea la o parte, sa facem milostenie cu cuvantul, daca nu mai avem cu ce altceva, si atunci cand nu mai putem purta poverile, sa rasune in inima noastra cuvintele psalmistului: "Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani; nu va da in veac clatinare dreptului".
Ancheta realizata de
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
