DE UNDE VA TRAGETI PUTEREA? (III)

Punct final intr-o ancheta despre puterile sufletesti. Iubirea, credinta, natura, sunt adevaratele izvoare de energie. Pe scurt: fericirea e in noi

PARASCA FAT, etnolog

Marele plan

Cred. Cred cu adevarat in Dumnezeu, Parintele lumilor si luminilor. Si nu prin puterea mea, ci din Voia Lui. Este vorba despre o calatorie lunga si intortocheata, in care am experimentat si am indraznit sa caut, cat am putut, un inteles al existentei. Simteam ca sunt ghidata de la distanta. Puteam sa gresesc si am facut-o; eram lasata sa o fac, dar nu si parasita pentru acest lucru. Era ca si cand cineva ti-ar spune: "Vezi ce patesti daca umbli cu focul?". Insa daca nu te apropii de foc niciodata, n-ai cum sa stii ca arde.
Dintotdeauna am fost manata de o curiozitate vie, pentru fata ascunsa a lucrurilor, a lumii, si am tot scociorat fara odihna, nedandu-mi seama foarte bine incotro ma indrept. Dar intr-un moment al cautarilor, L-am descoperit pe Dumnezeu. Ma astepta. Scopul existentei este chiar acesta - intalnirea cu El, si ma consider printre norocosii care s-au putut debarasa de poverile indoielilor si incertitudinilor, inca din aceasta viata. Asa ca stam de vorba ca doi buni prieteni. Il intreb mereu ce-ar dori sa fac. Constat ca ma sfatuieste sa daruiesc, sa ma gandesc mai intai la binele celorlalti, sa le fac o bucurie, sa-i ajut dupa slabele mele puteri, sa iert, sa ma rog pentru ei. Acesta este marele meu "secret", capacitatea de a merge inainte: bucuria si pacea pe care le capat cand reusesc sa-L ascult. De cate ori dau ceva, primesc inzecit. Dau mancare - primesc. Dau o haina, vin doua-trei, ofer un banut, capat zece, exact cand am cea mai mare nevoie. Nu-mi lipseste nimic. Cumpana de Sus functioneaza fara greseala. Si nu este o lauda. Mama nu se prea bucura si-mi zicea, spre marea mea suparare: "Tare esti pacatoasa, daca Dumnezeu iti da atatea semne!". "Dar ma indreapta spre Cale", ma indarjeam eu. Despre castig si pierdere spunea: "Sa nu se bucure cel ce castiga si sa nu se supere cel ce pierde, ca pe aceeasi cale merg amandoi". Parintii sunt ingerii nostri pazitori vazuti. Ar trebui sa-i purtam in brate, sa-i leganam ca pe niste copilasi, sa-i mangaiem, sa le acordam timp.
M-am plans odata Lui de singuratate. "Singuratatea face parte din Plan", mi s-a raspuns. Cred ca si bolile si saracia si bogatia fac parte din Plan, impreuna cu noi toti, si atunci inseamna ca suntem ai lui Dumnezeu si nu avem a ne teme de nimic. Frica este o pecingine care ne urateste.
In viata de zi cu zi, slujesc un ideal, un vis, acela de a scrie o carte, doua, trei. "Cand le scoti? Cand o scoti macar pe prima?", ma intreaba cei carora le-am tot spus si care tot asteapta. Deunazi am raspuns: "De s-ar scoate singura". Si totusi, cartile vor fi, pentru ca au fost incadrate in Plan.
Vin la mine oameni cu toata bunatatea si lumina lor, fara sa-i chem, fara sa-i caut, si-mi dau si mie din ele. Apoi sunt inconjurata de batrani si copii, de intelepciune, sinceritate si inocenta. Muncesc pe branci ca o sclava, lasandu-ma imbratisata de natura si imbratisand-o la randul meu. Imi plac artele, cartile - prieteni de baza. Pe scurt, iubesc frumusetea si armonia care, si ele, se vede ca figureaza in Plan.
De "baba mea", care pica pe sapte martie, nu se intrevedea nimic pentru mine, fiindca urma sa particip la un parastas (la sapte ani) si, in plus, ploua si ningea, de zile si nopti. Odochia isi fleura (flutura) poalele coborand muntele. Dimineata insa, m-am trezit in ciripiri vesele, altele decat pana atunci. Zambea si soarele. Am iesit sa vad ce se intampla. In frasinul de la poarta, imbracat in iedera, se jucau sarind iute, de pe o creanga pe alta, graurii. Sosisera "vestitorii primaverii"! Asta era un dar adevarat, care m-a umplut de incantare si fericire.

MARGARETA PASLARU

"Apa vie, izvorata din arta"

De unde imi iau puterea si energia?Din muzica, lectura, compunand si scriind texte, inregistrandu-le, admirand natura. Ma stimuleaza in egala masura viscolul si ploaia sau imensitatea marii, apa vie, izvorata din arta, indiferent care ar fi acel domeniu artistic. Si cum sa nu vibrez, cand setea mea de frumos, de cunoastere, de iubire, de adevar, nu poate fi ostoita decat rareori, prin muzica. De ce va povestesc cele ce urmeaza? Pentru ca intamplarile raspund aceleiasi intrebari, "de unde va luati puterea si energia". Ma simt utila si necesara, prin urmare, lucrez cu placere, ceea ce imi sporeste energia. Recent, am inregistrat in studiourile Kerestey o compozitie proprie, inspirata de versurile poetei Elena Farago, "Era o fantana". Dar nelinistea continua, nu-mi va da pace pana cand nu voi afla verdictul publicului. Primele acorduri mi-au rezonat la pian, peste Ocean, prin 1987; dar definitivarea compozitiei s-a petrecut in ianuarie 2010.Imaginatia ma duce de la o fantana la alta, de la metafora poetei Farago - "apa vietii, salcie si calda si rea" - pana la dorinta Mariei Tanase de a sapa o fantana cu apa rece, pentru drumetii insetati. Doua viziuni diferite, dar fascinante pentru mine. Inainte de a filma videoclipul, aceasta compozitie proprie va fi inclusa pe CD-ul de autor prin care aniversez 50 de ani de la primul meu disc Electrecord. Voi ceda drepturile de autor in beneficiul UNITER - "Artisti pentru Artisti". O alta bucurie pe care primavara mi-a adus-o si pe care o retraiesc an de an a fost nasterea fiicei noastre. A sosit chiar in luna florilor, multicolora luna mai. Prin urmare, deja lucrez la o alta compozitie, de data aceasta in calitate de viitoare bunica. Si daca tot a venit vorba despre copii, iata, impreuna cu Leslie Hawke (Ovidiu Rom) pregatim o campanie deosebita: "Scoala te face mare", in regia domnului Cristian Mungiu. La filmare, vom interpreta impreuna cu cei mici un fragment muzical din "Veronica" (muzica Temistocle Popa). Fara indoiala, si aceasta primavara naste muguri promitatori, de a caror flori si roade vor beneficia multi. Va doresc numai bine!

DANIELA PREDA, psiholog
"In iubire ne este salvarea!"

Intr-adevar, asa este, primavara dezleaga in fiecare din noi bucuria de a trai, caci este un anotimp al reinvierii, dar mai ales al Invierii Mantuitorului Iisus Hristos, care vine sa ne aduca din nou si din nou aminte ca El exista si ne este alaturi. Dar ce ne facem in celelalte zile ale anului? Tot in iubire ne este salvarea, in iubirea pe care Dumnezeu a sadit-o in noi ca sa o revarsam asupra lumii. Daca esti construit in asa fel incat sa-i iubesti pe ceilalti ca pe tine insuti, atunci iti vei gasi forta sa razbati prin greutati si sa mergi mai departe. Nu e usor, pentru ca oamenii sunt foarte dificili, dar puterea asta o luam din dragostea pe care Dumnezeu a pus-o in noi. In general, iubirea fata de celalalt ne da puterea. Se si spune: sa dai ceea ce nu ai. In zilele cand te lasa puterile si simti ca esti cazut la pamant, sa-ti spui: trebuie sa dau de acolo de unde nu am! In ce ma priveste, ma straduiesc sa fac asta zi de zi, desi se-ntampla sa-mi fie si mie foarte greu.Si trec peste toate, construindu-mi o gandire pozitiva. Deseori, aud multe persoane care-mi spun ca si ele fac la fel, gandesc pozitiv, dar dupa ce discutam mai mult imi dau seama ca persoanele acelea se rezuma doar la intentii, iar in realitate se plang tot timpul, fie de familie, fie de colegii de la serviciu. Cand mie, personal, mi se intampla sa-mi fie foarte greu, nu ma las coplesita, ci intotdeauna caut ocazia de a-i ajuta pe ceilalti, si-atunci eu contez mai putin. Atunci cand astepti sa primesti, riscul sa nu primesti este foarte mare, dar daca eu vreau sa te iubesc, daca vreau sa-ti ofer un ghiocel, atunci tu nu ma poti impiedica, si bucuria e a mea, nu a ta. Aceasta e energia vietii. Afectiunea. Iubirea impartasita pentru aproapele tau. Nu trebuie sa refuzam darul care ne este dat, pur si simplu, de Dumnezeu. Daca ne deschidem precum o floare, de-acolo ne luam bucuria si puterea vietii.
(Reproduceri dupa NICOLAE TONITZA)
Pagina realizata de