IUBIREA NU-I DOAR UN SENTIMENT

"Cu totii suntem in mizerie, dar unii dintre noi privesc spre stele"

(Oscar Wilde)

Daca nu intelegem ca iubirea e, in primul rand, o nevoie, cu greu vom putea sa o alimentam, sa o hranim, sa o intretinem. Ea creste si ajunge la maturitate numai prin ajutor, confort si acceptare. Recent s-a mai spulberat un mit: inima nu se poate regenera. Un colectiv de cercetatori americani a demonstrat ca o gasca vesela de celule stem ne populeaza cordurile, obligandu-le sa se regenereze la fiecare 20 de ani. Un calcul simplu releva ca acest lucru ni se poate intampla tuturor, de cel putin trei ori, in cursul existentei medii pamantene.
Sunt uneori momente magice, cand iti dai seama ca vei iubi pe cineva tot restul vietii. Din pacate, de obicei, acestea sunt momentele cand te desparti sau pierzi pe acel cineva. Oricum, dragostea se comporta ca o turma de elefanti impresurati: pana la urma isi croieste propria cale, fie ca i te opui, fie ca nu.
"Atunci cand te-am vazut prima oara, mi-a fost deja dor de tine". Exista destine care se intersecteaza, destine care se impletesc si destine care, realmente, se unesc. Evident, inca de atunci stiam ca ultimele sunt net in minoritate. Cand intalnesti o femeie atat de speciala, incat crezi ca doar o conjuratie a Universului ti-a scos-o in cale, tragi adanc aer in piept, uiti instantaneu ca dintre toate nevoile noastre cea mai puternica e nevoia de libertate si ignori nonsalant faptul ca cele mai minunate vise pot fi si cele mai primejdioase. Te bazezi doar pe ideea ca speranta are sens, numai daca alungi frica.
Exista studii care atesta ca sufletul pereche s-ar afla in raportul de 1/200.000 cautari. Din nefericire, el nu "bantuie" (cel mai adesea) trupul pereche. De aceea, majoritatea barbatilor au numai doua optiuni in viata: ori se insoara cu sufletul pereche si sunt fericiti din prima extragere, ori se insoara pur si simplu, iar apoi devin filozofi. Femeile nu au optiuni, ele doar sondeaza cele mai bune alegeri. Cand o femeie spune despre un barbat ca e incorigibil, probabil ca el este deja atras de alte femei.
Prietenul meu, Petru, crede ca exista ceva in fiecare din noi care ne impinge unul catre celalalt. Scepticii vor spune ca e tendinta genetica de reproducere a speciei. Atat eu, cat si Petru suntem siguri ca e ceva mai mult: iubirea! Doar ea are capacitatea de a te scoate din lumea pe care tu crezi ca o vezi si de a te duce in alta parte. Aparent, tot lumea asta pare Dar peisajul e diferit Culorile sunt mai vii, ritmul razbate din fiecare zgomot, timpul incepe sa-si schimbe scurgerea, cand prea repede, cand dureros de incet...
La o privire superficiala, iubirea e portalul spre "acasa", locul acela unde tu poti fi tu si unde devine fundamental de usor sa fii autentic. Cand celalalt iti spune "te iubesc", stii ca de fapt spune "imi placi asa cum esti, cu defectele si calitatile tale, nu trebuie sa schimbi nimic, ramai tu!". Atunci deja stii ca ai ajuns acasa, deoarece casa e acolo unde ti-e inima.
Asa ca, doamnelor si domnilor, iubiti si faceti tot ce vreti! Exista doar o mica problema: cand iubirea e aprinsa, cand esti mistuit in focul ei, intelegi ca pe masura ce iubesti, se strecoara bland in tine ceva etern, ceva divin, o mica particula din sufletul Universului. Atunci, fie descoperi libertatea, fie mori!
OVIDIU TUDORAN